Lisabona, in diagonala

Am scris pana acum despre cele mai frumoase piete ale Lisabonei, Rossio, Praça da Figueira si Praça do Comércio din cartierul central Baixa, total reconstruit de marchizul de Pombal dupa cutremurul din 1755; am vorbit si despre cartierul Alfama cu a sa esenta de Lisabona, despre Belém cu superba sa arhitectura manuelina si despre experimentul futurist din Parque das Nações; am amintit ca trebuie neaparat sa vezi si Lisabona din miradouros si ca ar fi o eroare de neiertat sa nu vezi si Lisabona noaptea; iar dupa ce am vazut-o si ca pe un oras care canta ori ca pe un oras la tolerantei ar putea parea ca absolut sigur nu mi-a mai ramas nimic de spus despre Lisabona. Dar nu e asa, inca mi-a mai ramas de povestit despre cateva locuri; si nu orice locuri, ci printre cele mai frumoase locuri din Lisabona.

Lisabona: cele mai frumoase pieţe

Au ceva foarte aparte pietele Lisabonei; nu sunt neaparat niste piete spectaculoase si nici nu poti spune despre ele ca ar fi remarcabil de frumoase, dar au din plin ceea ce se cere unor piete: o atmosfera foarte personala, pe care o pastrezi in memorie dupa ce pleci de acolo asa cum o sticluta de parfum pastreaza mirosul si dupa ce parfumul s-a sfarsit; surprinzator, pietele din Lisabona nu par pietele unui oras mare si nici al unei capitale europene, si nici vorba sa reflecte gloria trecuta a unei foste capitale de imperiu colonial intins peste mari si tari; mai degraba au un aer usor desuet si provincial, ca ale unui oras uitat; si poate ca in asta sta si farmecul lor.


Lisabona: Alfama

Cladiri vechi acoperite de azulejo ciobit si de rufe intinse la uscat, stradute inguste strabatute de fotogenicul tramvai lisabonez, ulite in trepte, piete in care nu se intampla nimic dar iti vine sa ramai acolo si miradouros din care frumusetea romantica a cartierelor imprastiate pe dealurile Lisabonei iti taie respiratia, localuri cu muzica fado si cu mancare portugheza condimentata fara mila si oameni care nu se grabesc niciodata: acesta este cartierul lisabonez Alfama, cel mai vechi din intreaga Lisabona si cu stradute datand din vremea ocupatiei arabe; intins intre zidurile Castelo de São Jorge si malul raului Tejo, Alfama are un nume de origine chiar araba si pare a fi o esenta foarte concentrata de Lisabona, sau prototipul cartierului lisabonez in care timpul refuza sa mai curga; asa ca daca ajungi in Lisabona trebuie neaparat sa vezi si Alfama, ce mai incolo si incoace…


Lisabona: Belém

Belém inseamna in portugheza Betleem; habar nu am care e legatura acestui cartier din vestul Lisabonei cu acel loc din Tara Sfanta, insa stiu sigur ca daca vrei sa vezi ce inseamna goticul manuelin si sa iti faci o idee despre perioada de aur a istoriei portugheze - era descoperirilor geografice si a imperiului maritim portughez intins pe trei continente - trebuie sa vii in Belém.


Lisabona: Parque das Nações

Futurist si disonant fata de centrul Lisabonei, asa arata Parque das Nações, aflat la doi pasi de gara Estação do Oriente din nord-estul Lisabonei. Am ezitat daca sa il vad sau nu, pentru ca nu se anunta a atractie turistica tocmai conventionala, iar dupa ce l-am vazut deja ce as mai putea sa zic? Numai de bine, ca sa il viziteze si altii; si nu neaparat doar ca sa moara si capra vecinului…


Lisabona, din miradouros

Se zice ca Lisabona e construita pe sapte coline, precum Roma; sunt mai mult de sapte, din cate se pare, fara sa pot spune sigur cate sunt; insa e sigur ca fiind cladita pe dealuri Lisabona ofera niste privelisti fabuloase ale cartierelor si edificiilor sale intinse pe suprafata lin valurita a orasului; asa ca Lisabona are mai multe locuri pe inaltimi care iti permit sa te bucuri in voie de tabloul de sus al orasului; ele se numesc miradouros, locuri de belvedere.

Lisabona, noaptea

Lisabona noaptea este grozav de fotogenica; asta daca o vei privi doar cu ochi reci, de turist cu o camera foto in mana; insa daca vei uita si de camera foto din mana vei vedea mult mai mult de atat.


Porto, cel mai sudic oras nordic

Am sosit in Porto dupa o calatorie lejera, de vreo 3 ore, cu un tren Alfa Pendular luat din Lisabona; plecasem dimineata devreme in jur de 6, iar trenul parea ca de-abia isi taraie rotile, insa cand am aruncat un ochi pe afisajul electronic din vagon am vazut ca viteza indicata era de 165 de kilometri pe ora, ceea ce m-a umplut de respect maxim pentru caile ferate portugheze; undeva inspre ora 9 ajungeam in gara Porto Campanhã, de unde am luat un tren (suburban, parca) care in cateva minute m-a dus pana in Estação São Bento, gara centrala din Porto. Si a propos de Porto, pronuntia portugheza a cuvintelor m-a pus iar in dificultate, inca de dinainte de plecare: cand am cerut biletul de tren catre Porto vanzatoarea din gara s-a uitat la mine ca la papuasi cu pene in cap: portughezii pronunta numele orasului ceva in genul Purtu, cu cele doua “u”-uri foarte scurte si inchise, asa ca daca le spui Porto cu “o”, asa cum ne inchipuim noi latinii din est ca se pronunta, ai sanse bune sa starnesti panica.


Porto: râul Douro

Dupa ce m-am bucurat in tihna de privelistea din Terreiro da Sé am revenit pe bulevardul Avenida Vimara Peres si am pornit mai departe catre sud, pana la Ponte Dom Luis I; construit in 1886, acest pod metalic pe doua nivele uneste Centro Histórico do Porto cu Vila Nova de Gaia, capitala mondiala a vinului de Porto, aflata la sud de raul Douro; la unul din capetele podului se poate strabate cu funicularul panta de deal dintre intrarea pe pod si cheiul raului, iar privelistea de pe pod a orasului vechi si a raului este atat de frumoasa incat fara nicio retinere includ podul Dom Luis I pe lista scurta a atractiilor din Porto.


Porto: vedere din Villa Nova de Gaia

Mergand mai departe pe Ponte Dom Luis I am ajuns in Vila Nova de Gaia, suburbia industriala aflata imediat la sud de Porto; aici se afla felurite fabrici si vreo 60 de depozite si distilerii de vin de Porto ale tuturor numelor mari din industria vinului de Porto, asa ca Vila de Nova de Gaia isi merita renumele de capitala mondiala a vinului de Porto.


Prin Leiria (2): Óbidos, Orasul Reginelor

Toata lumea vrea la Óbidos, ne spunea Felipa, ghida micului grup (patru brazilieni si un roman) cu care am calatorit prin Leiria. De ce? l-a intrebat una dintre doamnele din Brazilia. O sa vedeti, a raspuns Felipa, si o sa-mi dati dreptate. Si asa este, Óbidos este un loc grozav de pitoresc, de care nu prea cum sa faci sa nu te indragostesti pe loc; asa ca firesc, castelul din Óbidos este si el considerat una dintre acele Sete Maravilhas de Portugal, cele sapte minuni ale Portugaliei.


Prin Leiria (1): Batalha, Alcobaça si Nazaré

La nord de Lisabona se afla districtul Leiria, la o distanta de vreo doua ore de mers de capitala portugheza; la prima vedere Leiria nu spune absolut nimic, insa in district se afla trei locuri care merita vizitate, aflate pe lista UNESCO si abordabile intr-o calatorie de o zi: Batalha, Alcobaça si Óbidos. Sincer, puteam sa le ratez?


De la Lisabona la Atlantic (2): Cabo da Roca si Cascais

La putina vreme dupa plecarea din Sintra am ajuns in Cabo da Roca: un promontoriu stancos si nu tocmai prietenos unde nu se intampla nimic in afara faptului ca te bate vantul fara mila; Cabo da Roca, al carui nume inseamna chiar Promontoriul de piatra sau Capul stancos, este insa cel mai vestic punct al continentului european, asa ca daca esti amator de uimitoare recorduri turistice poti lua de aici un certificat care atesta ca ai vizitat Cabo da Roca; recunosc ca si eu am ezitat daca sa iau o asemenea dovada nemuritoare a trecerii mele personale pe la capatul vestic al Europei, dar in cele din urma am renuntat la idee, usor rusinat…


Sicilia: Catania

Orasul Negru: asa i se mai spune Cataniei, din cauza tufului vulcanic de culoare cenusie din care sunt construite o buna parte din cladirile sale; este orasul cel mai important din jumatatea estica a Siciliei si al doilea oras al insulei, dupa Palermo, iar definitorie pentru Catania este vecinatatea sa cu unul dintre ultimii vulcani activi ai Europei: vulcanul Etna.


De la Lisabona la Atlantic (1): Sintra

Dincolo de estuarul urias al raului Tejo incepe Oceanul Atlantic, iar daca ai chef il poti vedea intr-o plimbare de o zi din Lisabona, fara sa iti bati capul prea tare; tinutul aflat la vest si nord-vest de Lisabona face parte din regiunea Grande Lisboa si este numita uneori Triunghiul de Aur, datorita celor trei atractii majore, toate aflate la 30-40 de kilometri de Lisabona: Sintra, Cascais si Estoril.


Noto, Sicilia: capitala barocului sicilian

La sosirea in Noto am fost foarte dezamagit, afland ca marea atractie a oraselului este barocul sicilian al cladirilor din vechiul sau centru; calatorisem pana atunci prin cateva locatii excesiv de baroce si facusem un fel de alergie la arhitectura baroca: pur si simplu nu mai voiam sa vad nimic baroc! Insa am realizat foarte repede ca Noto este un loc incantator, parca desprins din povesti; povesti baroce, ce-i drept; asa ca in Noto am facut iarasi pace cu barocul.


Siracusa, Sicilia: acasa la Arhimede

Are mai bine de 2.700 de ani de istorie, iar in antichitate a fost o mare rivala a Atenei si unul dintre cele mai puternice orase ale Mediteranei; astazi insa este cunoscuta nu doar pentru vestigiile ei grecesti sau pentru ca aici a trait faimosul Arhimede, ci si pentru incantatoarele cladiri baroce din insula Ortigia; asa se face ca Siracusa este inscrisa pe lista obiectivelor UNESCO si este una dintre atractiile majore ale Siciliei.


Etna, Sicilia: Muntele Muntilor

In limba siciliana este cunoscut si ca Muncibeḍḍu („Muntele Frumos”) ori A Muntagna („Muntele”), silueta sa solitara fiind cea mai vizibila inaltime din estul Siciliei; iar de la arabi i-a ramas in limba italiana denumirea de Mongibello, care inseamna „Muntele Muntilor”. Cu o inaltime de 3330 metri, muntele Etna este cel mai inalt vulcan activ din toata Europa si unul dintre cei mai activi vulcani ai lumii; si am avut bucuria sa fac cunostinta cu el.


Sicilia: Taormina

Aglomerata, piperata la preturi si mult laudata, Taormina poate parea o atractie turistica pentru snobi, pe care mai degraba sa o ocolesti; insa chiar daca am ajuns in Taormina cu gandul ca la pomul laudat nu trebuie sa te duci cu sacul, trebuie sa recunosc ca este frumoasa; poate ca este, intr-adevar, putin supraevaluata ca locatie turistica, avand in vedere vechimea ei cu totul respectabila ca „statiune” si multimea impresionanta de personalitati care au vizitat-o in decursul timpului; dar una peste alta, Taormina este totusi o oprire obligatorie prin Sicilia.




Sicilia: Erice

In oraselul sicilian Erice am ajuns intr-o zi cu nori vineti si cu vant suierator; parea ca izbucneste o furtuna din clipa in clipa, eram obosit si ma simteam tentat sa imi reduc la minim plimbarea prin vechiul orasel cu strazi inguste si ziduri cenusii de piatra, ca sa ma retrag cat mai repede intr-o carciumioara din aceea medievala; m-am convins cu greu sa nu fac asta, dar a meritat.


Sicilia: Segesta

Daca vrei sa vezi unul dintre cele mai perfecte temple dorice construite vreodata trebuie sa mergi nu in Grecia ori in vestul Anatoliei, ci in nord-vestul Siciliei, la Segesta. Si vazand acest templu vei intelege unul dintre motivele pentru care Siciliei i se spunea in antichitate Magna Graecia - Grecia Mare.


Sicilia, Agrigento: Valea Templelor


Agrigento de astazi este un oras insorit pe coasta sud-vestica a Siciliei, cu fata indreptata catre coastele africane ale Tunisiei; are un port activ, dar nu este printre orasele mari ale Siciliei; in antichitate insa se numea Akragas si era o colonie greceasca infloritoare, fiind unul dintre marile orase ale Magna Graecia, cum i se spunea pe atunci Siciliei; asa ca orasul linistit de astazi ascunde o adevarata comoara a antichitatii grecesti: faimoasa Vale a Templelor, inscrisa din 1997 pe lista patrimoniului mondial al UNESCO.


Sicilia: Monreale

Un gigantic mozaic bizantin, ireal de frumos si perfect pastrat, aflat in Catedrala din Monreale: acesta este principalul argument turistic al micului orasel sicilian Monreale, aflat la cativa kilometri la sud-vest de Palermo, in asa-numita Conca d`Oro, Valea de Aur; la oferta turistica din Monreale se adauga un splendid claustru in stil arab, avand 228 de coloane una mai frumoasa ca alta, decorate cu arabescuri si cu benzi de mozaic care par incrustate cu aur; poate parea putin pentru a bate drumul pana la Monreale, dar va spun eu, merita cu varf si indesat.


Sicilia: Palermo

Ai reusit cumva sa ajungi in Palermo, capitala Siciliei? Atunci trebuie sa uiti imediat toate cliseele despre Palermo ca oras al Mafiei siciliene, de prin serialul „Caracatita” sau din alte filme cu mafioti; sansele ca un turist obisnuit sa dea de mafioti sunt teoretice; si in realitate nu Cosa Nostra este ceea ce face din Palermo un loc unic, ci faptul ca el este de multe secole capitala unor incredibile intalniri culturale intre occident si orient, nord si sud, Europa, Asia si Africa, catolicism, ortodoxism si islamism; deci daca ai ajuns in Palermo esti un norocos, asa ca nu iti mai ramane decat sa stii sa te bucuri de norocul tau.



Sicilia: Cefalù

In orice calatorie reusita ajungi la un moment dat intr-un loc in care iti vine sa te opresti si sa ramai acolo; daca acel loc te farmeca de-a dreptul sau daca doar te lasi cuprins de oboseala, nu stiu; ce stiu este ca un asemenea loc te face sa te revolti inutil impotriva conditiei tale de calator si te atrage irezistibil in capcana dorintei de-a te aseza acolo, pe termen nedefinit; ei bine, cand am calatorit in Sicilia locul in care am simtit nevoia sa ma revolt si sa raman a fost micul orasel Cefalù, de pe tarmul nordic al insulei.


Viena: Stephansplatz









Viena: acoperisurile




Viena: Hundertwasserhaus









Lisabona, orasul care canta

Poate ca este doar o impresie superficiala, ramasa dupa vizitarea zonelor excesiv de turistice ale Lisabonei; sau poate ca asa este, Lisabona este orasul care canta si danseaza; se canta fado, ori morna caboverdeana a Cesáriei Évora, muzica africana de toate felurile si nu mai stiu cate genuri; un chitarist smulgea lacrimi in Castelo de São Jorge, iar un caine microscopic isi acompania stapanul ce canta la acordeon pe strada…


Lisboa, Cidade da Tolerância

Asa scria in mai multe limbi ale lumii pe zidul unei mici piete de langa piata Rossio: Lisabona, orasul tolerantei. Cred ca era vorba de piata Largo de São Domingos, si imi aduc aminte sigur doar faptul ca erau acolo adunati in grupuri guralive cateva zeci de africani, majoritatea in straie traditionale, parca dorind sa demonstreze ca nu este vorba doar de cuvinte frumoase, ci de o realitate de zi cu zi.


Porto, ceremonie studenteasca

Cand am ajuns eu in Porto se intamplau in oras lucruri cel putin ciudate: pe strazi circulau autobuze descoperite in care grupuri de studenti scandau in gura mare nu stiu ce lozinci, in funicularul ce urca de pe cheiul raului Douro catre Ponte Dom Luis I era un grup de studenti cu cate o cana de tabla atarnata cu sfoara de gat, iar in Vila Nova de Gaia malul raului era ocupat de siruri lungi de studenti, care derulau o enigmatica ceremonie studenteasca.


Viena: Arca lui Noe