Delhi: Omnia mea mecum porto
Chandigarh: calaretul cu barba si turban
L-am vazut de nenumarate ori pe drumurile Indiei de Nord: asezat demn si tacticos pe motocicleta sau scuter, are turban si barba colilie, si pare desprins din "1001 de nopti"; mai putin faptul ca nu calareste nici pe cal, nici pe camila, si nici pe covorul fermecat.
Si de nu stiu cate ori am incercat sa il fotografiez; mereu fara succes: ca un facut, calaretul cu barba si turban reusea mereu sa imi scape. Pana aici...
Si de nu stiu cate ori am incercat sa il fotografiez; mereu fara succes: ca un facut, calaretul cu barba si turban reusea mereu sa imi scape. Pana aici...
Dharamshala, T.C.V.: copiii tibetani sunt tristi
Eram la
Dharamshala, la serbarea T.C.V.; stiind cat de frumos zambesc parintii si
bunicii lor, am cautat cu tot dinadinsul copii tibetani zambind; dar prea
putini dintre ei zambesc.
Copiii tibetani sunt tristi; sau prea seriosi, ori prea cuminti;
sau poate ca fiind copii de refugiati, de oameni fara patrie, s-au maturizat
prea repede; ori poate ca au crescut auzind prea multe povesti triste despre
Tibetul natal al parintilor si bunicilor, si spunand Thank you, India mult mai des decat si-ar fi dorit.
Sau poate ca erau tristi pentru acelasi motiv pentru care Dharamshala intreaga fusese trista cu o seara inainte: in
capitala exilului tibetan ajunsese vestea ca in Lhasa, in Tibetul ocupat,
chinezii executasera cativa tibetani.
Oricare ar fi motivul, imaginile cu care am ramas de acolo nu
mint: sunt mult, mult prea putine zambetele lor; copiii tibetani sunt tristi.
Dharamshala, T.C.V.: aniversarea Tibetan Children`s Village
In acea zi vizitam Tibetan Children`s Village, scoala in care invata si traiesc multimile de copii tibetani ajunsi in Dharamshala ca refugiati din Tibetul ocupat de chinezi. Si chiar atunci avea loc o mare serbare, in care copiii tibetani din Dharamshala, capitala indiana a lui Dalai Lama si a exilului tibetan, sarbatoreau 49 de ani de la infiintarea Tibetan Children`s Village.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)