Dharamshala, T.C.V.: copiii tibetani sunt tristi (2)

Acum doi ani am vizitat Tibetan Children`s Village, exact in ziua in care avea loc o mare serbare: copiii tibetani din Dharamshala, capitala indiana a lui Dalai Lama si a exilului tibetan, sarbatoreau 49 de ani de la infiintarea Tibetan Children`s Village. Mi-au ramas in minte, de atunci, cateva lucruri: in primul rand, cele doua devize scrise mare, cat se poate de vizibil, in incinta T.C.V.: come to learn, go to serve si others before self; si faptul ca mult, mult prea rar am putut vedea zambete: copiii tibetani sunt tristi.


Nepal: (aproape) tot ce-ai putea dori

Stiu, Nepal este una dintre cele mai sarace state ale Asiei, un continent care numai de tari sarace nu duce lipsa; nu foarte mare ca intindere, lipsit de iesire la mare si strivit intre gigantii ei vecini China si India, pedepsit si cu frigul inaltimilor din Himalaya dar si cu zapuseala de cuptor a campiilor nord-indiene; va sa zica, ce ar putea avea aparte o asemenea tarisoara, incat sa merite sa bati drumul interminabil pana acolo? Raspunsul este simplu: Nepal are (aproape) tot ce isi poate dori un calator; si poate oferi o calatorie de vis, in cel mai curat sens al cuvantului.


Rewalsar: pe urmele lui Padmasambhava si a printesei Mandarava (2)

Hindusii ii spun Rewalsar, iar tibetanii ii spun Tso Pema; este un loc fermecat, ca de basm, cu un tablou natural magnific si cu incredibil de multa pace; asezare minuscula, ascunsa in Himalaya, in statul nord-indian Himachal Pradesh, Rewalsar este, asa cum povesteam recent, un important loc de pelerinaj pentru toate marile religii dharmice: hinduism, sikhism si buddhism.

Rewalsar: pe urmele lui Padmasambhava si a printesei Mandarava (1)

La Rewalsar am calatorit inainte de a pleca ici-colo prin Himalaya, in valea Spiti, in Ladakh si in Kashmir; inca eram in capitala exilului tibetan, Dharamshala, cand ne-am hotarat, un mic grup de sase calatori mai umblareti, sa ne despartim pentru doua zile de restul grupului si sa vizitam Rewalsar-ul. Asa ca am tocmit un jeep cu sofer localnic de la una dintre agentiile turistice din Dharamshala si am pornit la drum de dimineata prin masivul himalayan Dhauladhar, infruntand voiniceste soseaua ingusta, cu nenumarate curbe, suisuri si coborasuri, care strabate monoton muntii, vaile si micile sate ale vaii Kangra, din statul nord-indian Himachal Pradesh.


Valea Spiti: mini-ghid ici-colo

Am mai scris pana acum de trei ori despre superba vale Spiti: un colt din Tibet, uitat si ascuns precum o comoara nepretuita intre culmile inalte ale marelui masiv himalayan, undeva la granita vestica dintre India si Tibetul ocupat de chinezi. Asa ca ce as mai putea scrie astazi despre valea Spiti? E simplu: cum sa descoperi o asemenea comoara; deci astazi scriu pentru descoperitorii de comori care isi doresc sa descopere comoara numita valea Spiti.


Ladakh, Micul Tibet (4): pe langa Leh

La mica distanta de Leh, capitala Ladakh-ului, Micul Tibet, se afla cateva locuri care in mod sigur merita vazute de orice calator prin Ladakh. Asa ca intr-o dimineata am pornit din Leh catre ele, intr-un taxi condus de un sofer originar din Tibet si refugiat aici de multi ani; drept tovarasi de calatorie am avut un cuplu de tineri evrei: el din Israel, dar plecat din Romania la o varsta foarte frageda (astfel ca nu mai stia mai nimic in romaneste), iar ea din Canada. Gazde ne-au fost cateva dintre comorile de arta buddhista tibetana ale Ladakh-ului: manastirea Thiksey (in fotografia de mai jos), palatul Shey, palatul Stok si manastirea Spituk.

Ladakh, Micul Tibet (3): Hemis

Asezata la vreo 43 de kilometri de Leh, capitala Ladakh-ului, Hemis este cea mai mare manastire buddhista tibetana din Ladakh; avand in subordine peste 200 de manastiri imprastiate prin tinuturile himalayene si mai mult de 1000 de calugari, Hemis apartine liniei buddhiste tibetane Drukpa Kagyu, considerata de unii continuatoarea spirituala a marelui yoghin Milarepa, deja bine cunoscut occidentului dupa publicarea unei carti foarte populare despre viata lui.


Ladakh, Micul Tibet (2): mini-ghid ici-colo

A fost minunat sa vad, anul trecut, Lhasa si o parte din Tibetul ocupat de chinezi; dar am ramas cu un gust amar, dupa ce am inteles ca ceea ce am vizitat este doar un Tibet pentru turisti, in care o parte din manastirile vandalizate ori rase cu tunurile de catre chinezi dupa 1950-1959 au fost reconstruite in graba, pentru a reface cat de cat imaginea sifonata a Chinei dupa decenii de samavolnicii in Tibet si pentru a aduce valuta turistilor in visteria insatiabila a Chinei. Tibetul pe care China il propune azi turistilor seamana prea mult cu un urias muzeu in aer liber administrat cu atentie de chinezi, cu figuranti tibetani, cuminti si resemnati, si cu manastiri buddhiste mirosind suspect a vopsea proaspata: un urias decor din mucava frumos colorata, pregatit pentru a smulge aplauzele emotionate ale occidentului.


Tashi Jong: intalnire cu Togden Achos

Aproape ca un copil mi-am dorit sa ajung iar la Tashi Jong, sa il pot vedea a doua oara pe Togden Achos, unul dintre faimosii togdeni din Tashi Jong. Prima data l-am vazut in octombrie 2009, si am ramas atat de impresionat de intalnirea cu el incat cateva luni de zile dupa intoarcerea in Romania am scotocit pe net dupa informatii despre el si despre togdeni.

Cum scriam acum vreun an in postarea despre Togdenii din Tashi Jong, cuvantul togden (tokden) inseamna “pe deplin realizat”, si se refera la inalti practicanti de yoga tibetana care au atins deplina realizare spirituala, dupa practici complicate si dupa perioade de retragere in izolare completa de minim 12 ani; asa ca lucrurile stau extrem de simplu: togdenii sunt yoghinii de elita ai buddhismului tibetan; togdenii din manastirea Tashi Jong (din Himachal Pradesh, India) sunt astazi cei mai faimosi dintre togdeni, cei mai buni dintre cei buni; iar Togden Achos este cel mai respectat dintre togdenii din Tashi Jong; asa ca unul dintre tinerii calugari din Tashi Jong ii spunea simplu Old Guru.


Mini-ghid de calatorie ici-colo, prin Himalaya: be water!

Exact asa scria pe tricoul purtat intr-o zi de o colega de calatorie, in Dharamshala: be water! Si vazand cum o privesc lung (si nu foarte inteligent, probabil…) mi-a confirmat si verbal ceea ce vedeam scris, dar nu pricepeam cum vine: fii fluid, prietene! nu fii rigid, nu fii inflexibil in ceea ce faci… fii precum apa!

Faimoasa trecatoare Rohtang din Himalaya

Delhi!

Undeva dupa pranz am ajuns in aeroportul din Srinagar, cel mai pazit aeroport pe care l-am vazut vreodata: au fost nu stiu cate controale, inclusiv cu vreun kilometru inainte de cladirea aeroportului. Probabil ca paza aceasta atat de riguroasa este datorata aproprierii de granita fierbinte cu Pakistan si cu China, dar si ostilitatii pe care localnicii kashmirieni si din Srinagar, musulmani in cea mai mare parte, nu pregeta sa o manifeste din cand in cand fata de guvernul indian, fata de hinduisti si fata de indieni in genere.


Srinagar: Venetia Indiei (2)

Am fost atat de incantat sa locuiesc intr-o houseboat pe lacul Dal, incat in cele trei zile in care am stat in Srinagar am fost mai lenes ca niciodata in aceasta calatorie; este adevarat ca Srinagar are si alte atractii in afara de Lacul Dal, cum ar fi orasul vechi, moscheile si monumentele construite de Marii Moguli, insa personal cred ca nu se pot compara cu lacul Dal. Iar o houseboat de pe lacul Dal pare locul perfect in care sa nu faci nimic o buna parte din zi si totusi sa te simti multumit si implinit asa.


Srinagar: Venetia Indiei (1)

Am plecat din Leh undeva pe la 5 dupa-amiaza, intr-un shared jeep, avand drept tovarasi de calatorie trei tineri din Brazilia si patru localnici. In prima parte a drumului am strabatut trecatorile himalayene Fotu-La, de 4108 metri inaltime, si Namika-La, de 3700 de metri. Am trecut apoi prin Kargil, punctul cel mai nordic al calatoriei mele: Kargil este majoritar musulman, intrucat populatiile Burig si Balti, de origine tibetana, au trecut in masa de la buddhism la islamism, undeva prin secolul 16; si nu pot sa nu ma intreb, oare chiar de buna-voie si nesiliti de nimeni au facut asta?!...


Ladakh, Micul Tibet (1): Leh, un diamant in noroi

Dupa o calatorie epuizanta de mai bine de 18 ore prin marele masiv himalayan, intr-un final am ajuns in Leh, capitala regiunii indiene Ladakh, supranumita Micul Tibet; un orasel secretos si contradictoriu, capabil sa iti ridice un sir lung de intrebari; asa ca pentru a putea intelege si cunoaste Leh-ul am incercat, pas cu pas, sa raspund acestor intrebari.


Ici-colo, prin Himalaya: catre Leh

Am plecat din Kaza luni dimineata devreme, cu gandul la drumul lung si greu ce ne astepta si la orele de asteptare din pasul Rohtang. Am lasat valea Spiti in urma, apoi partea estica a vaii Lahaul, si am scapat usor de prima trecere prin Rohtang, in numai vreo doua ore. In Manali am ajuns undeva dupa-amiaza; aici m-am despartit atat de Jeevan, cat si de cei trei tineri din Israel, doi baieti si o fata, pe care i-am avut tovarasi de drum in jeep pana in Kaza si inapoi. Undeva intre unu si doua noaptea am urcat in microbuz si am pornit catre Leh, capitala Ladakh-ului, Micul Tibet; urma sa traversam marele masiv himalayan, intr-un drum lung si greu pe care sunt sigur ca nu il voi uita vreodata.


Ici-colo, prin Himalaya: valea Spiti, un colt din Tibet (2)

Imi plac deja drumurile hai-hui prin valea Spiti, impreuna cu Jeevan, soferul vesel si istet al jeep-ului, originar din oraselul Mandi. In primul rand, pentru ca are grija sa ascultam in masina muzica indiana traditionala din Himachal Pradesh, din toate vaile acestuia; si imi indica pentru fiecare piesa din ce vale provine, de parca as fi in stare sa le disting in vreun fel; mai putin muzica din valea Kullu, usor de recunoscut si placuta datorita ritmurilor aspre, tipic muntenesti.


Ici-colo, prin Himalaya: valea Spiti, un colt din Tibet (1)

Dimineata ma tot uitam in jur prin Kaza, capitala vaii Spiti, si nu imi venea a crede: absolut totul arata cat se poate de cunoscut. Casele joase sunt construite din piatra si au acoperisul plat, la fel ca in Tibet; ferestrele caselor sunt decorate cu chenare colorate, la fel ca in Tibet; localnicii arata la fel ca in Tibet, cu ochii ingusti si cu pielea arsa de soarele necrutator al platoului tibetan; in Kaza exista si o gompa, o manastire buddhista tibetana, care arata la fel ca orice alta gompa.


Ici-colo, prin Himalaya: spre valea Spiti

Prima incercare pe drumul catre indepartata vale himalayana Spiti a fost trecerea prin trecatoarea Rohtang. Aflata la o inaltime de 3978 de metri, Rohtang (sau Rohtang-La) uneste valea Kullu cu valea Lahaul, care deschide drumul atat catre orasul Leh din Ladakh cat si catre valea Spiti. Asa ca pasul Rohtang este vital pentru aceasta parte a lumii: pe aici trece, inca din vechime, drumul comercial principal dinspre nordul Indiei catre Ladakh si mai departe catre Asia Centrala.


Manali: dupa explozie

Exact asa arata centrul orasului New Manali: ca imediat dupa o explozie. Gramezi de pietroaie gigantice sunt trantite in mijlocul strazii principale, ca si cum tocmai s-ar fi spart in bucati vreun zgarie-nori local; cu siguranta ca este vorba despre vreo lucrare grandioasa care va imbunatati substantial chipul strazii principale din Manali; atunci cand va fi terminata, firesc.

Am mai vazut tablouri similare in multe alte locuri din India, dar mereu ma uimeste inocenta cu care indienii incep sa construiasca ceva si uita sa mai termine.


Himachal Pradesh: Salasul Zeilor

Dharamshala si Manali, de care am mai povestit pana acum, se afla la poalele muntilor Himalaya, in statul indian Himachal Pradesh. Care este unul dintre statele mici ale Indiei, cu o suprafata comparabila cu cea a Transilvaniei intracarpatice (deci fara Banat si Crisana!), si cu o populatie de nici sapte milioane de locuitori. Si chiar daca pentru ochii unui european pare nimic altceva decat un taram al saraciei lucii, Himachal Pradesh este unul din statele indiene foarte bine vazute: este unul din cele mai frumoase state ale Indiei, unul din cele mai prospere din India (avand in vedere venitul mediu pe locuitor) si unul din cele mai bine alfabetizate state indiene, la care sa adaugam ca se afla pe locul doi in topul celor mai putin corupte state ale Indiei; iar bogatia statului Himachal Pradesh sta mai ales in turism, hidroenergie si cultivarea ceaiului de Kangra, faimos in toata lumea.

Ici-colo, prin Himalaya: catre Manali

Am venit aici cu gandul ca probabil stau doua saptamani in Dharamshala, si apoi ma intorc acasa; asa ca nu am nici haine groase ori pregatirile firesti pentru o calatorie mai lunga de atat, si nici macar un biet ghid al Indiei. E adevarat, venind aici am pastrat in minte o paranteza minuscula: daca voi avea chef sa mai raman, mai raman.

Intr-un final, dupa cateva zile de ezitari, am decis sa mai raman; asa ca mi-am luat ramas bun de la Dharamshala si de la tovarasii de calatorie ce se intorceau catre casa si am luat autobuzul catre nord, catre oraselul Manali, din valea himalayana Kullu. Care este un adevarat nod turistic: din Manali porneste atat ruta catre nord, catre orasele Leh si Kargil din Ladakh, numit si Micul Tibet, cat si ruta catre est, catre vaile Spiti si Lahaul din Himalaya, si mai departe catre valea Kinnaur.



Dharamshala: Turnul Babel

Am calatorit, acum doi ani, in Dharamshala, capitala indiana a exilului tibetan. Si chiar daca m-am indragostit de Dharamshala inca de atunci, totusi nu intelegeam ce ii poate face pe unii sa vina si a doua oara in oraselul indo-tibetan minuscul, haotic si aglomerat, cocotat pe pantele stancoase de la poalele masivului himalayan Dhauladhar.

Dar iata ca acum sunt din nou in Dharamshala, de vreo zece zile. Inca nu am inteles exact de ce. Dar sunt aici, si imi place.


Marea noastra, altfel

Da, este adevarat: in fotografiile de mai jos este marea noastra. Si este complet altfel, fata de ceea ce ne-am obisnuit sa vedem la ea. 

Este un mic colt de rai, cu cateva casute cocotate pe faleza inalta, cu scari catre plaja si cu barci. Sunt flori nenumarate, in toate culorile verii, pana la cativa metri de mare; plaja e aproape pustie, ticsita de scoici si de alge, iar un caine batran doarme plictisit sub o barca. Linia de tren trece la cativa metri mai incolo, iar halta de cale ferata e o aparitie prafuita si inutila: nimeni nu urca, si nimeni nu coboara aici. 

Si doar prietenilor am sa le spun cum se cheama si cum se ajunge in acest loc de vis, sperand ca daca va ramane ferit de hoardele de manelisti estivali il voi gasi la fel si anul viitor...


Ronda: orasul rupt in doua

Pare o simpla figura de stil, dar nu este; oraselul andaluz Ronda este, intr-adevar, rupt in doua de un canion adanc de 100 de metri; iar Ronda se intinde, astfel taiata la mijloc, pe ambele parti ale canionului, avand case cocotate spectaculos pana la marginea prapastiei. El Tajo este numele dat de localnici acestui canion, iar pe fundul sau curge un mic rau numit Guadalevin; desi arata modest si inofensiv in majoritatea timpului, Guadalevin se transforma in unele primaveri intr-o adevarata bestie dezlantuita, care se revarsa dinspre munti in torente furioase, inundand canionul si punand la grea incercare podurile de piatra care il traverseaza.


Sevilla: Feria de Abril

Daca vrei sa gusti Andaluzia du-te la Feria de Abril, in Sevilla. Intr-o tara in care gasesti fiestas, ferias si romerías la tot pasul, pe toata durata anului si chiar si in cele mai mici sate, Feria de Abril este cea mai renumita sarbatoare a orasului Sevilla si a provinciei Andaluzia, si una din cele mai faimoase sarbatori ale Spaniei.


Boudhanath, Nepal: Tibetul de altadata

Daca vrei sa simti Tibetul de altadata du-te la Boudhanath, in Nepal. Dincolo de Himalaya, in Tibetul propriu-zis, calcaiul de fier al chinezilor e prea greu ca sa mai fi lasat intact Tibetul de altadata; asa ca va trebui sa il cauti undeva in exilul tibetan: la Dharamshala in nordul-vestul Indiei, unde e capitala lui Dalai Lama si a guvernului Tibetan in exil, ori in statul Karnataka din sudul Indiei, unde au fost reconstruite mari manastiri tibetane, ori la Boudhanath, in Nepal. Dar dintre aceste trei mari centre ale comunitatii tibetane din exil Boudhanath este, in mod traditional, singurul care e si loc de pelerinaj pentru buddhistii tibetani. Iar Tibetul nu poate fi inchipuit fara buddhism, si nici fara celebrii sai pelerini facand pas cu pas sute de prosternari de-a lungul drumurilor de sute de kilometri spre locurile sacre. Asa ca da, fara indoiala: doar la Boudhanath vei gasi Tibetul de altadata.


Pharping, Nepal: pe urmele lui Padmasambhava

La prima vedere micuta asezare Pharping din sudul Vaii Kathmandu nu are nimic spectaculos, si aproape ca nici nu ai ce fotografia in ea: modesta si prafuita, are o mica manastire buddhista tibetana, e asezata pe un deal si ofera o privire frumoasa dar comuna asupra vaii; si cam atat. Insa Pharping este unul dintre locurile strans legate de viata marelui maestru tibetan Padmasambhava, parinte al buddhismului tibetan si apostol al buddhismului tantric; iar motivul este acela ca in Pharping se afla pesterile Yangleshö si Asura, in care a meditat si a practicat Padmasambhava inainte de a porni spre Tibet, undeva in a doua jumatate a secolului VIII. Cum aratam si atunci cand am povestit despre manastirea Samye din Tibet, Padmasambhava este considerat de tibetani drept Al Doilea Buddha si este venerat in intregul Tibet ca Maestru al Maestrilor, fiind cunoscut in Tibet si in tinuturile himalayene sub numele simplu de Guru Rinpoche, adica Pretiosul Invatator.


Dealul Filaret: strada Xenofon

Despre ea se spune ca este singura strada in trepte din Bucuresti; este veche de 220 de ani, si ar fi fost unul dintre locurile de promenada pentru protipendada romaneasca; se afla pe Dealul Filaret, la doi-trei pasi de intrarea in Parcul Carol; are mai putin de 100 de metri, dar peste 100 de trepte, si face legatura intre strada Constantin Istrati si Aleea Suter.


Namobuddha, Nepal: Namo Buddha Motel


Da, exact asa scria pe cladirea din imagine, aflata in satucul nepalez Namobuddha: Namo Buddha Motel.

Si, daca inteleg corect, motelul asigura si micul dejun; cu autoservire, direct de la sursa... de la caprele din stanga.

Vrea cineva o camera in Namo Buddha Motel?!...