Undeva dupa pranz am ajuns in aeroportul din Srinagar, cel mai pazit aeroport pe care l-am vazut vreodata: au fost nu stiu cate controale, inclusiv cu vreun kilometru inainte de cladirea aeroportului. Probabil ca paza aceasta atat de riguroasa este datorata aproprierii de granita fierbinte cu Pakistan si cu China, dar si ostilitatii pe care localnicii kashmirieni si din Srinagar, musulmani in cea mai mare parte, nu pregeta sa o manifeste din cand in cand fata de guvernul indian, fata de hinduisti si fata de indieni in genere.
Srinagar: Venetia Indiei (2)
Am fost atat de incantat sa locuiesc intr-o houseboat pe lacul Dal, incat in cele trei zile in care am stat in Srinagar am fost mai lenes ca niciodata in aceasta calatorie; este adevarat ca Srinagar are si alte atractii in afara de Lacul Dal, cum ar fi orasul vechi, moscheile si monumentele construite de Marii Moguli, insa personal cred ca nu se pot compara cu lacul Dal. Iar o houseboat de pe lacul Dal pare locul perfect in care sa nu faci nimic o buna parte din zi si totusi sa te simti multumit si implinit asa.
Srinagar: Venetia Indiei (1)
Am plecat din Leh undeva pe la 5 dupa-amiaza, intr-un shared jeep, avand drept tovarasi de calatorie trei tineri din Brazilia si patru localnici. In prima parte a drumului am strabatut trecatorile himalayene Fotu-La, de 4108 metri inaltime, si Namika-La, de 3700 de metri. Am trecut apoi prin Kargil, punctul cel mai nordic al calatoriei mele: Kargil este majoritar musulman, intrucat populatiile Burig si Balti, de origine tibetana, au trecut in masa de la buddhism la islamism, undeva prin secolul 16; si nu pot sa nu ma intreb, oare chiar de buna-voie si nesiliti de nimeni au facut asta?!...
Ladakh, Micul Tibet (1): Leh, un diamant in noroi
Dupa o calatorie epuizanta de mai bine de 18 ore prin marele masiv himalayan, intr-un final am ajuns in Leh,
capitala regiunii indiene Ladakh, supranumita Micul
Tibet; un orasel secretos si contradictoriu, capabil sa iti
ridice un sir lung de intrebari; asa ca pentru a putea intelege si
cunoaste Leh-ul am incercat, pas cu pas, sa raspund acestor intrebari.
Ici-colo, prin Himalaya: catre Leh
Am plecat din Kaza luni dimineata devreme, cu gandul la drumul lung si greu ce ne astepta si la orele de asteptare din pasul Rohtang. Am lasat valea Spiti in urma, apoi partea estica a vaii Lahaul, si am scapat usor de prima trecere prin Rohtang, in numai vreo doua ore. In Manali am ajuns undeva dupa-amiaza; aici m-am despartit atat de Jeevan, cat si de cei trei tineri din Israel, doi baieti si o fata, pe care i-am avut tovarasi de drum in jeep pana in Kaza si inapoi. Undeva intre unu si doua noaptea am urcat in microbuz si am pornit catre Leh, capitala Ladakh-ului, Micul Tibet; urma sa traversam marele masiv himalayan, intr-un drum lung si greu pe care sunt sigur ca nu il voi uita vreodata.
Ici-colo, prin Himalaya: valea Spiti, un colt din Tibet (2)
Imi plac deja drumurile hai-hui prin valea
Spiti, impreuna cu Jeevan, soferul vesel si istet al jeep-ului, originar din
oraselul Mandi. In primul rand, pentru ca are grija sa ascultam in masina
muzica indiana traditionala din Himachal Pradesh, din toate vaile acestuia; si
imi indica pentru fiecare piesa din ce vale provine, de parca as fi in stare sa
le disting in vreun fel; mai putin muzica din valea Kullu, usor de recunoscut
si placuta datorita ritmurilor aspre, tipic muntenesti.
Ici-colo, prin Himalaya: valea Spiti, un colt din Tibet (1)
Dimineata ma tot uitam in jur prin Kaza, capitala vaii Spiti, si nu imi venea a crede: absolut totul arata cat se poate de cunoscut. Casele joase sunt construite din piatra si au acoperisul plat, la fel ca in Tibet; ferestrele caselor sunt decorate cu chenare colorate, la fel ca in Tibet; localnicii arata la fel ca in Tibet, cu ochii ingusti si cu pielea arsa de soarele necrutator al platoului tibetan; in Kaza exista si o gompa, o manastire buddhista tibetana, care arata la fel ca orice alta gompa.
Ici-colo, prin Himalaya: spre valea Spiti
Prima incercare pe
drumul catre indepartata vale himalayana Spiti a fost trecerea prin trecatoarea Rohtang. Aflata la o
inaltime de 3978 de metri, Rohtang (sau Rohtang-La) uneste valea Kullu cu valea
Lahaul, care deschide drumul atat catre orasul Leh din Ladakh cat si catre
valea Spiti. Asa ca pasul Rohtang este vital pentru aceasta parte a lumii: pe
aici trece, inca din vechime, drumul comercial principal dinspre nordul Indiei
catre Ladakh si mai departe catre Asia Centrala.
Manali: dupa explozie
Exact asa
arata centrul orasului New Manali: ca imediat dupa o explozie. Gramezi de
pietroaie gigantice sunt trantite in mijlocul strazii principale, ca si cum
tocmai s-ar fi spart in bucati vreun zgarie-nori local; cu siguranta ca este
vorba despre vreo lucrare grandioasa care va imbunatati substantial chipul
strazii principale din Manali; atunci cand va fi terminata, firesc.
Am mai
vazut tablouri similare in multe alte locuri din India, dar mereu ma uimeste
inocenta cu care indienii incep sa construiasca ceva si uita sa mai termine.
Himachal Pradesh: Salasul Zeilor
Dharamshala si Manali, de care am mai povestit pana acum, se afla la
poalele muntilor Himalaya, in statul indian Himachal Pradesh. Care este unul
dintre statele mici ale Indiei, cu o suprafata comparabila cu cea a
Transilvaniei intracarpatice (deci fara Banat si Crisana!), si cu o populatie
de nici sapte milioane de locuitori. Si chiar daca pentru ochii unui european
pare nimic altceva decat un taram al saraciei lucii, Himachal Pradesh este unul
din statele indiene foarte bine vazute: este unul din cele mai frumoase state
ale Indiei, unul din cele mai prospere din India (avand in vedere venitul
mediu pe locuitor) si unul din cele mai bine alfabetizate state indiene, la care sa adaugam ca se
afla pe locul doi in topul celor mai putin corupte state ale Indiei; iar
bogatia statului Himachal Pradesh sta mai ales in turism, hidroenergie si cultivarea ceaiului de Kangra, faimos in toata lumea.
Ici-colo, prin Himalaya: catre Manali
Am venit aici cu gandul ca probabil stau doua saptamani in Dharamshala, si
apoi ma intorc acasa; asa ca nu am nici haine groase ori pregatirile firesti
pentru o calatorie mai lunga de atat, si nici macar un biet ghid al Indiei. E
adevarat, venind aici am pastrat in minte o paranteza minuscula: daca voi avea
chef sa mai raman, mai raman.
Intr-un final, dupa cateva zile de ezitari, am decis sa mai raman; asa ca
mi-am luat ramas bun de la Dharamshala si de la tovarasii de calatorie ce se
intorceau catre casa si am luat autobuzul catre nord, catre oraselul Manali,
din valea himalayana Kullu. Care este un adevarat nod turistic: din Manali
porneste atat ruta catre nord, catre orasele Leh si Kargil din Ladakh, numit si Micul
Tibet, cat si ruta catre est, catre vaile Spiti si Lahaul din Himalaya, si
mai departe catre valea Kinnaur.
Dharamshala: Turnul Babel
Am calatorit, acum doi ani, in Dharamshala, capitala indiana a exilului
tibetan. Si chiar daca m-am indragostit de Dharamshala inca de atunci, totusi
nu intelegeam ce ii poate face pe unii sa vina si a doua oara in oraselul
indo-tibetan minuscul, haotic si aglomerat, cocotat pe pantele stancoase de la
poalele masivului himalayan Dhauladhar.
Dar iata ca acum sunt din nou in Dharamshala, de vreo zece zile. Inca nu am
inteles exact de ce. Dar sunt aici, si imi place.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)