Ici-colo în 2012: ce-am mai făcut anul ăsta (2)

Mi-ar sta sarmaua în gât dacă nu v-aș mai zice vreo două chiar și acum, cu doar câteva ore înainte ca 2012 să devină istorie, împreună cu încă un sfârșit de lume; nu doar că vreau să finalizez (tot anul ăsta, firesc…) retrospectiva ici-colo în 2012, cât mai ales vreau să vedeţi și voi ce aţi citit cel mai mult din ce am scris eu în 2012; va să zică să dăm cititorului, adică cezarului, ce-ai al cezarului!

Ici-colo în 2012: ce-am mai făcut anul ăsta (1)

Mă uit cu plăcere peste ce am postat în 2012 pe ici-colo.ro, regăsind în articole și în fotografii emoţiile pe care le-am trăit atunci, când mă jucam de-a exploratorul; așa că pentru astăzi am adunat articolele cele mai răsărite într-o postare gen “dacă doriţi să revedeţi... ici-colo în 2012”, împreună cu fotografii pe care voi le-aţi frunzărit mai mult pe facebook; ce a ieșit? iată:

Ţara lui Dracula: o uriașă gogoașă turistică (2)

Legenda lui Dracula nu a murit odată cu Vlad Ţepeș, ci mai degrabă doar la moartea lui a început cu adevărat să se nască, vă spuneam acum puţină vreme, în prima parte a acestei postări; așa că astăzi voi povesti în continuare despre drumul lung de la personajul istoric Vlad Ţepeș până la contele Dracula și apoi mai departe până la uriașa gogoașă turistică a drăculismului din zilele noastre.

Călătorii spre Tibet (3)

Tibetul poate fi regăsit, într-un fel sau altul, în mai multe locuri din jurul munţilor Himalaya, și nu doar acolo, începusem să povestesc în primele două părţi ale acestui mic serial despre călătoriile spre Tibet; în prima parte am relatat despre Dharamshala, Tashi Jong, Rewalsar, Ladakh și valea Spiti, iar în a doua parte despre Tibetul central, astăzi ocupat de chinezi, și despre problema tibetană: a fi sau a nu fi Pro Tibet. Astăzi voi merge mai departe și voi povesti despre alte porţi de intrare în Tibet: unele aflate la mare depărtare, iar altele surprinzător de aproape...

Ţara lui Dracula: o uriașă gogoașă turistică (1)

Acum câteva zile m-am jucat “de-a ghidul” amator pentru doi străini aflaţi în trecere prin București, la rugămintea unei amice, încercând să le arat ceva din București în puţinul timp pe care îl puteau aloca în scopuri turistice. Firește că i-am plimbat și prin Lipscani, iar când am ajuns în faţa bustului lui Vlad Ţepeș de la ruinele Curţii Domnești le-am explicat că el este personajul care a servit drept model pentru Dracula din romanul lui Bram Stoker. Când m-au auzit rostind Dracula au devenit și mai atenţi ca până atunci; m-au ascultat cu răbdare în timp ce le explicam despre legătura nefericită dintre Ţepeș si Dracula, făcându-mă să cred că reușisem să-i conving că mitul lui Dracula este o invenţie fără legatură cu realitatea; după care unul din ei m-a întrebat pe un ton serios: bun, și despre Dracula, contele de Transilvania, ce ne poţi povesti?!...