Ce se mai poartă în Roșia Montană bucureșteană

Ieri s-a împlinit o săptămână încheiată de când e limpede ca lumina zilei că Roșia Montană este nu un moft ecologist sau o problemă locală, ci o chestiune naţională: începând din 1 septembrie 2013 se văd pe harta ţării o Roșie Montană bucureșteană, o Roșie Montană clujeană, o Roșie Montană sibiană, o Roșie Montană timișoreană, o Roșie Montană ieșeană și așa mai departe, la care se adaugă câteva Roșii Montane mai mici prin felurite capitale ale lumii; încă există, ce-i drept, și o Roșie Montană canadiană-dâmboviţeană, dar rămân la părerea mea că va deveni bulion în scurtă vreme, undeva prin toamna sau iarna acestui an, după ce va fi bine storcoșită.

Astăzi vreau să vă arăt ce s-a mai purtat ieri seară prin Roșia Montană bucureșteană: unele mesaje sunt atât de elocvente încât ar fi păcat să mai adaug ceva pe lângă ele, așa că mă voi rezuma la imagini și atât: știţi cum se spune, fiecare din ele ar putea valora cât o mie de cuvinte…