Cineva vrea să afle cum fată o lupoaică, și căutând asta pe google a ajuns pe ici-colo.ro, la postarea mea de anul trecut: Bucuresti, statuia lui Traian cu Lupoaica: verdict, crima; unde trebuie să fi fost grozav de dezamăgit, din moment ce nu am intrat în niciun fel de detalii privind tehnologia de fabricare a puilor de lupoaică.
Barcelona, locul de joacă al lui Gaudi
Habar nu am cum au aflat alţii de Barcelona ca
destinaţie de călătorie, însă îmi aduc aminte și acum cum am aflat eu de ea:
rătăceam agale pe la un târg Bookfest când am găsit o carte despre Gaudi; am
răsfoit-o, am fost încântat de ce am văzut acolo și m-am decis să călătoresc
cât mai curând în Barcelona - locul de
joacă al lui Gaudi.
5 motive să mergi la Namaste India
Festivalul Indiei și fanilor ei a început deja ieri și va continua până
duminică, la Muzeul Satului; iar anul acesta Namaste India are un program mai bogat ca niciodată,
așa că hai să aruncăm un ochi în el și să desenăm buline roșii ici-colo, pentru aducere aminte:
În parcarea Ciclop se întâmplă lucruri bizare; să vedem ce…
În mod sigur nu intenţionez să schimb profilul
blogului (el va rămâne unul de călătorii
altfel, să fie limpede), însă pur și simplu nu mă rabdă inima să nu vă arăt
puţin din ce am văzut ieri în parcarea Ciclop: bătrâna parcare supraetajată din
centrul Bucureștiului, pe lângă care se trece îndeobște cu toată nepăsarea de
care sunt în stare bucureștenii, s-a metamorfozat în ceva ce aduce cu templul postmodernist
al unei religii necunoscute, având în mijloc icoana gigantică a zeităţilor adulate.
București: strada Verona în timpul Street Delivery
Timp de trei zile pe an închidem strada Arthur Verona pentru mașini și o deschidem pentru oameni, este deviza sub care s-a ţinut până ieri iarmarocul postmodernist numit Street Delivery. Care îmi place tot mai mult de la an la an, și datorită căruia asociez deja strada Verona, în mod automat, cu nonconformismul exprimat în culori vii și cu curajul de-a spune lucrurilor pe faţă, într-un mod pe care generaţia mea sictirită l-a uitat de prea multă vreme. Așa că am o singură nelămurire: de ce doar trei zile?
Se apropie São João do Porto, sărbătoarea orașului Porto
Ieri la Zilele Culturii Portugheze
de la Muzeul Satului am povestit despre Porto, cel de al doilea oraș al
Portugaliei și marele rival al Lisabonei; și imediat după aceea am realizat că
am uitat să spun și ceva ce sigur nu merita uitat: peste doar câteva zile, în 23
și 24 iunie, se va ţine în Porto sărbătoarea numită São João do Porto; este fiesta
orașului Porto, São João Batista (adică Sfantul Ioan Botezătorul) fiind
patronul orașului, așa că întregul Porto se va veseli așa cum numai o dată pe
an o face; prin oraș vor fi focuri peste care am auzit că trebuie să sari,
baloane de aer cald și artificii pe Ponte Dom Luis I, muzică și grătare cu
mâncare tradiţională ca la Porto, iar colac peste pupăză va fi întrecerea de barcos rabelos, bărcile tradiţionale cu
care timp de secole s-a transportat vinul de Porto în jos pe râul Douro; este
singura întrecere de barcos rabelos păstrată până în zilele noastre, după ce majoritatea acestor
ambarcaţiuni superbe au devenit în prezent mai mult sau mai puţin inutile, așa
că cine o poate vedea pe viu e un norocos și jumătate pe care sunt dispus să îl
invidiez pe faţă, fără nicio rușine.
Povești de călătorie din Portugalia: mâine la Muzeul Satului, la Zilele Culturii Portugheze
Facem un fan-club al
Portugaliei?,
întrebam șugubăţ acum câteva zile, undeva pe blog; DA! Vreau și eu să fac parte din acest club!, a venit răspunsul
cuiva care părea că nu glumește absolut deloc când vine vorba de Portugalia. Așa
că nu am să glumesc nici eu: vino mâine la ora 14 la Muzeul Satului și vom
depăna împreună povești de călătorie din Portugalia; povestitorii vor fi Roxana
de la LumeaMare.ro,
Cezar de la ImperatorTravel.ro și subscrisul ici-colo.ro, așa că sigur o să
ai ce auzi.
Expediţia Fălticeni - Gibraltar, la picior: înfrângere, sau victorie?
La 1 martie 2013 începea aventura “Fălticeni -
Gibraltar, 4.000 de km la pas prin Europa”: doi temerari din Fălticeni, Călin
Dănilă şi Ioan Cojocaru, porneau pe jos cu intenţia să străbată la pas tot
drumul spre Gibraltar, în sudul Spaniei.
Insula fatală
Insula fatală: exact așa sună cuvintele pe care un
căutător pe google le-a introdus în fereastra de căutare, cu rezultatul că a
ajuns pe ici-colo.ro. Descoperirea m-a
făcut curios, așa că am scormonit de îndată pe blog, să văd de câte ori am
utilizat acolo cuvântul “fatal”, și despre ce insulă era vorba; și recunosc, l-am utilizat o dată, vorbind
despre maimuţele întâlnite pe drumul dintre Delhi și Dharamshala, din India: m-a
prins cu maimuţa-n sac, va să zică. Însă
enigma rămâne neelucidată: care o fi acea mirobolantă Insulă Fatală???!!!... și
dacă totuși o vei găsi, prietene căutător de chestii fatale pe google, te rog
să-mi spui și mie unde este: vreau să o vizitez :) …
Málaga, citadela maură a lui Picasso
Când ajungi în Málaga este foarte tentant să faci ca mai toată lumea și
să treci mai departe spre staţiunile însorite de pe Costa del Sol ori spre
Sevilla, capitala Andaluziei; Málaga e cunoscută nu ca o atracţie turistică în
sine, ci ca al doilea centru urban din Andaluzia, având al doilea port maritim
din toată peninsula iberică și un aeroport măricel ce unește staţiunile de pe
Costa del Sol cu o puzderie de orașe ale Europei; la fel am făcut și eu când am
ajuns prima dată în Málaga: plaja nu se numără printre pasiunile mele, așa că
am luat trenul spre Sevilla, nerăbdător să prind începutul faimoasei Feria de Abril, una din cele mai mari fieste ale Spaniei. Însă la întoarcerea din
Sevilla în Málaga m-am decis să-i dau o șansă și să explorez faţa mai puţin
cunoscută a acestui oraș mare și aglomerat, înainte de-a urca în avion înapoi
spre casă; nu regret deloc, și iată de ce…
Abonați-vă la:
Postări (Atom)