joi, 18 decembrie 2014

Portretul unui mare maestru tibetan: Chögyal Namkhai Norbu Rinpoche

Dacă mi-ar fi spus cineva acum câţiva ani că astăzi voi povesti despre un mare maestru tibetan aș fi fost, în cel mai bun caz, foarte mirat. La începutul anului 2009 nu auzisem decât zvonuri neclare despre uluitorii maeștri buddhiști veniţi de pe înălţimile Tibetului, iar primul meu contact concret cu lumea lor și cu poveștile lor incredibile a fost doar spre finalul lui 2009, în Dharamshala. Apoi în 2010, după întoarcerea din Tibet, am aflat de pe Internet despre Namkhai Norbu Rinpoche, unul dintre cei mai respectaţi maeștri tibetani ai lumii și singurul mare maestru tibetan care vine în fiecare an în România. În 2011 am participat prima dată la o retragere ţinută de el, devenind și eu unul dintre discipolii săi. Iar de atunci am mai mers, tot în România, la încă trei retrageri conduse de Namkhai Norbu, astfel că am putut afla tot mai multe despre acest maestru, pe care vă spun sincer că mă simt foarte norocos să-l pot numi azi maestrul meu. Așa că mă tot întrebam, fără nicio urmă de mândrie nelalocul ei, din moment ce am spus atâtea povești despre Tibet, aș putea oare să nu povestesc tocmai despre el?

ici-colo.ro

joi, 27 noiembrie 2014

Gent: orașul spânzuraţilor (2)

Rămăsesem dator să povestesc cum de-a ajuns funia de spânzurătoare pe post de simbol turistic al orașului flamand Gent, și de ce au localnicii din Gent o mică, dar persistentă obsesie pentru chestiile spânzurate: berea spânzurată, restaurantul cu pulpe de porc spânzurate de tavan ori defilarea sărbătorească a orășenilor purtând câte un ștreang la gât. Așa că iată-mă din nou pe meterezele blogului, pornind vitejește să-mi achit datoriile din Gent…

ici-colo.ro

miercuri, 19 noiembrie 2014

Ici-colo prin Himalaya, Tibet și Nepal. Mică icicolopedie explicativă.

De nu ar fi, nu s-ar povesti, zic basmele noastre. Dar a fost, deci este și una-alta de povestit, iar lucrurile s-au întâmplat cam așa: „Am fost definitiv cucerit de forţa de atracţie magică exercitată de Himalaya. Frumuseţea masivului muntos gigantic, întinderea nesfârșită a ţinutului, locuitorii exotici ai Indiei - toate acestea au făcut o impresie indescriptibilă asupra mea. Au trecut mulţi ani de atunci, dar nu m-am mai putut desprinde sufletește de Asia.”

ici-colo.ro

luni, 17 noiembrie 2014

Din nou despre Nagaland, ţara vânătorilor de capete

O călătorie făcută cum se cuvine începe mult înainte de plecare și se termină mult după sosire, se zice; doar dacă se termină, firește. Așa pare să fie și călătoria mea în Nagaland, ţara vânătorilor de capete; de ce? o să vă povestesc pe îndelete în rândurile următoare.


vineri, 14 noiembrie 2014

Cum să te vindeci de Himalaya, Nepal și Tibet. Experiment colectiv.

Pesemne că deja mi s-a dus buhul că am o mică fixaţie pentru Tibet și Himalaya. Nu e ceva grav, consider eu, și îmi place să cred că sunt un pacient simpatic, atât că fac ce fac și iar aduc vorba despre Tibet, Himalaya și ţinuturile tulburător de frumoase din jurul lor. Singura problemă fiind că, foarte probabil, nu o să mă vindec niciodată. Deși mă întreb adesea, oare chiar merită să mă vindec?


joi, 13 noiembrie 2014

Patru ani în India. Sau doar patru ore. Ce alegi?

Îţi poţi închipui cum ar fi să-ţi petreci patru ani în India? Asta e întrebarea pe care mi-am pus-o recent, stând la taifas despre India cu cineva care a petrecut acolo nu mai puţin de patru ani. Ăsta da călător!, ai putea fi tentat să exclami auzind despre o asemenea ispravă. Caz în care sigur te-ai înșela: este o călătoare.


luni, 10 noiembrie 2014

Gent: orașul spânzuraţilor (1)

Mare mai e grădina Ta turistică, Doamne, și multe năzbâtii mai sunt în ea, mi-am mormăit în barbă când intrând într-un magazin de suveniruri am văzut care e simbolul  turistic al orașului flamand Gent sau Gand, din Belgia: o mică funie de spânzurătoare care se poartă fercheș în jurul gâtului, așa cum se poartă o cravată. Iar dacă mai adaugi la funie și alte chestii mai mult sau mai puţin spânzurate (precum berea spânzurată, restaurantul în care mănânci lângă pulpe de porc spânzurate de tavan ori sărbătoarea la care orășenii defilează cu un ștreang în jurul gâtului) vei înţelege de ce Gentului i se poate spune, mai în glumă, mai în serios, orașul spânzuraţilor.

ici-colo.ro

joi, 23 octombrie 2014

Doar pentru optimiști incurabili: Diwali

Când am aflat că astăzi este Diwali, sărbătoarea indiană a luminilor, am început să bombănesc bosumflat că asta e o sărbătoare ce trebuie neapărat prinsă la ea acasă, în India. După care mi-am amintit brusc că acum câţiva ani unde credeţi că mă aflam de Diwali? Chiar în India, și încă într-un loc foarte aparte...


luni, 13 octombrie 2014

Pro Basarabia: de ce o să ajungem, totuși, la unirea cu Basarabia

Decât să nu scriu despre asta mai bine nu mai scriu deloc, mă gândeam aseară cand am plecat din piaţa Sf. Anton, unde s-a finalizat marșul bucureștean pentru Basarabia. Dacă la acest marș or fi fost într-adevăr zece mii de oameni, cum se zvonește, habar nu am; însă știu sigur două lucruri: că niciun candidat la președinţie și niciun politician român în genere nu e în stare să aducă în stradă atâţia oameni, și că dacă vor continua la fel ca până acum acești tineri frumoși și inimoși sigur vor ajunge unde vor să ajungă; este doar o chestiune de timp.


vineri, 26 septembrie 2014

Ici-colo, prin Flandra: la vânătoare de căsuţe de turtă dulce

Tocmai ce m-am întors ieri dintr-o hoinăreală ici-colo prin Flandra, jumătatea nordică a Belgiei, așa că iată în doar câteva cuvinte și imagini ce am mai făcut în ultimele zile.

Ici-colo prin Flandra - www.ici-colo.ro

vineri, 12 septembrie 2014

Ici-colo, prin Iași: de ce să te dedulcești la dulcele târg al Ieșilor (2)

Ceea ce vei remarca la Iași încă din capul locului este aerul său de târg pitoresc, bonom și nostalgic, ce-l deosebește clar de fârtatul său dâmboviţean, Bucureștiul: fiind al patrulea oraș al României ca mărime putea foarte bine să arate aglomerat și ţâfnos ca orice alt oraș mare de la noi, și totuși Iașiul reușește ca prin miracol să păstreze și astăzi un aer molcom, tihnit și cumsecade, pe care Bucureștiul fiţos și nevrotic ca o piţipoancă în acţiune l-a pierdut de mult timp; zecile de biserici cu turle lucitoare, copacii și verdeaţa omniprezente, spaţiile largi ale intersecţiilor, desenul dezordonat al străzilor și pantele line ale celor șapte coline ale orașului se întrec în a transmite exact aceeași senzaţie pe care o rezumă porecla dulcele târg al Ieșilor.


marți, 2 septembrie 2014

Temple hinduiste din Seven Sisters Land: zei, sfinţi și sacrificii (3)

Când am pornit pe drumul lung către Seven Sisters Land eram hotărât să ajung și la Tripura Sundari Mandir, un templu faimos închinat zeiţei hinduiste Tripura Sundari aflat lângă Udaipur, fosta capitală a micului stat indian Tripura. Zis și făcut, așa că iată-mă la templul zeiţei împreună cu Chowdury, un localnic din Tripura pe care iniţial l-am tocmit drept conducător de moto-ricșă și care de fapt mi-a fost un fel de ghid; iar acolo, sfătuit de el, am putut urma pas cu pas „procedura” obișnuită a unui pelerin hinduist venit să se închine în faţa zeiţei. Asta se întâmpla într-un loc sfânt al hinduismului, adesea vizitat de perini hinduiști: numit și Matabari Mandir sau Tripureshvari Mandir, templul a fost ridicat în 1501 și se numără, la fel ca templul Kamakhya, printre cele 51 de piths sau Shakti Peethas, cele mai sacre locuri ale hinduismului în care este adorată Shakti, divinitatea supremă feminină.

ici-colo.ro

luni, 25 august 2014

Ici-colo, prin Iași: de ce să te dedulcești la dulcele târg al Ieșilor (1)

După lupte seculare ce au durat 29 de ani am ajuns din nou la Iași, pentru câteva zile. L-am străbătut în lung și-n lat, m-am cocoţat în turnuri și m-am coborât in hrube, i-am mâncat chișca și i-am băut vinul, i-am ascultat poveștile și i-am frunzărit amuzat istoria. Recunosc, credeam că Iașiul e doar perechea nord-estică, cu accente regionale ilariante, a Bucureștiului; nici vorbă să fie așa: în sfârșit am înţeles de ce i se spune dulcele târg al Ieșilor, așa că musai trebuie să vă povestesc și vouă.

ici-colo.ro

miercuri, 30 iulie 2014

Temple hinduiste din Seven Sisters Land: zei, sfinţi și sacrificii (2)

Prima imagine ce mi-a reţinut atenţia când am coborât din tren în gara din Guwahati a fost cea a unui ascet indian îmbrăcat în roșu, care trecea prin mulţime cu ochii în gol, rostind cu voce clară aceeași mantră: Ram Ram Ram, o mantră a zeului Vishnu sau mai degrabă a unuia dintre avatarurile sale, eroul mitic Rama; iar statul Assam din nord-estul Indiei este tărâmul adepţilor zeului Vishnu și al credinţei în el, vaishnavismul, așa că mi-am zis în gând: bun, va să zică e timpul să faci cunoștinţă cu zeul Vishnu!…

Temple hinduiste Seven Sisters Land_ici-colo.ro

luni, 14 iulie 2014

Strada Xenofon renăscută: cea mai colorată stradă din București, sau nostagia decorurilor de mucava

Despre ea se spune că ar fi singura stradă în trepte din București, iar de câteva zile a devenit și singura stradă din București în întregime pictată; așa că acum este și cea mai colorată și cea mai fotografiată stradă din București, și foarte probabil și cea mai feisbucizată stradă din București, ca să utilizez o mică licenţă poetică 2.0; pentru că dacă vei arunca un ochi pe facebook precis vei găsi deja o mulţime de poze cu tot felul de zâne dâmboviţene și alte personaje de basme locale având ca fundal același decor: strada Xenofon, de pe dealul Filaret; renăscută, și extrem de colorată.

Strada Xenofon renăscută: cea mai colorată stradă din București, sau nostagia decorurilor de mucava - ici-colo.ro

miercuri, 9 iulie 2014

Temple hinduiste din Seven Sisters Land: zei, sfinţi și sacrificii (1)

Când am ajuns în Seven Sisters Land, în nord-estul îndepărtat și tribal al Indiei, știam bine că voi avea în drum câteva temple hinduiste remarcabile, din care două se numără printre cele mai sacre locuri ale religiei hinduiste; așa că mi-am propus să savurez această experienţă cum nu se poate mai indiană cu toată deschiderea de care un european e în stare. Asta am și făcut când am ajuns acolo, iar uneori m-am comportat prin acele temple hinduiste (aproape) exact ca un pelerin indian…

Temple hinduiste Seven Sisters Land_ici-colo.ro

sâmbătă, 28 iunie 2014

Ici-colo.ro se transformă în blog de fashion!

Era timpul să fac odată și odată această uriașă transformare, pe care pesemne că mi-am dorit-o dintotdeauna, fără să am curajul să o recunosc; și iată, clipa cea mare a sosit: ici-colo.ro se transformă în blog de fashion!


miercuri, 25 iunie 2014

Timișoara, Mica Vienă de pe Bega (4)

Mai deunăzi am tot lăudat pe ici-colo Piaţa Unirii și Piaţa Libertăţii din Timișoara, două locuri emblematice pentru istoria Micii Viene de pe Bega; de data asta însă le-am găsit pe amândouă în refacere, adică dezgolite de pavaj și aglomerate inestetic cu materiale de construcţie; Dumnezeu știe ce planuri o avea cu ele primăria Timișoarei, însă ambele erau închise pietonilor și nu meritau nici măcar o poză. Așa că în postarea de azi nu voi scrie nimic despre piaţa Unirii și piaţa Libertăţii, ci despre orice altceva decât despre ele: despre umbrele, gondole, piţipoance, poduri și alte chestiuni serioase, fără de care Timișoara nu ar mai fi Mica Vienă de pe Bega...


marți, 3 iunie 2014

Marea noastră, altfel (9)

Și pentru a încheia de moment mica poveste în imagini despre cum arată marea noastră, altfel, în luna mai, așa cum s-ar cuveni după întoarcerea de acolo, trebuie adăugat că în afară de tablourile cu maci sigur mai sunt câteva care îţi pot bucura ochii:



vineri, 9 mai 2014

Andaluzia, mini-ghid ici-colo

Catedrale, palate orientale ca în 1001 de nopţi, moschei, metropole moderne precum Sevilla și Málaga alături de unul din cele mai vechi orașe ale Europei, Cádiz, munţi cu vârfuri înzăpezite la doi pași de plaje mângâiate de soare, Pueblos Blancos, așezările albe din ţinutul bandiţilor, și ziduri albe din vechile cartiere arabe, având ferestre cu chenare ocru și balcoane de fier forjat; să mai adăugăm vinuri, corride, flamenco, rochii cu volane jucăușe, călăreţi trufași pe cai superbi și cârduri de señoritas în trăsuri pe la fiestele memorabile din aceste locuri. Acesta ar fi cel mai scurt rezumat pe care l-am putut face despre Andaluzia, ţinutul cel mai sudic, mai însorit și mai petrecăreţ al Spaniei, iar acum să-i depănăm pe îndelete întreaga poveste.


marți, 29 aprilie 2014

Portret de călătoare de la început de secol 20: Alexandra David-Néel, În inima Munţilor Himalaya

În inima Munţilor Himalaya este numele cărţii pe care am terminat-o de citit acum puţină vreme, și care a apărut de puţin timp la Editura Polirom; o carte de călătorii bună, nimic de zis, însă postarea de azi nu este atât despre carte cât despre autoarea ei, Alexandra David-Néel; până acum știam despre ea doar că e o faimoasă autoare de cărţi pe teme de religie, filozofie și călătorii, însă citirea cărţii m-a făcut curios să mă documentez puţin în privinţa ei; și pentru că am rămas cu gura căscată când i-am citit biografia încerc să vă transmit și vouă această plăcută stare de perplexitate, schiţând portretul acestei inegalabile călătoare de la început de secol 20.


miercuri, 9 aprilie 2014

Sevilla. Oh Gran Sevilla…

Oh gran Sevilla, Roma triunfante en ánimo y nobleza!, ar fi spus Cervantes, autorul nemuritorului Don Quijote, despre capitala Andaluziei; ceea ce vă spun sincer că mi s-a părut o exagerare patriotardă tipic andaluză, și nimic altceva: bun, o fi Sevilla orașul cel mai mare al Andaluziei, cel mai prosper și cel mai vesel; într-adevăr aici se ţine și faimoasa Feria de Abril, una din marile sărbători ale Spaniei, iar tot Sevilla are și una din echipele de fotbal cele mai iubite ale peninsulei iberice… dar totuși oricine știe că marile atracţii ale Andaluziei sunt Granada și Cordoba, iar nu Sevilla; și atunci cum ar putea Sevilla să întreacă Roma în curaj și nobleţe?!...

Sevilla

joi, 27 martie 2014

Călătorie în timp prin Bucureștiul altor vremuri: Mărcuţa

Mare surpriză am avut mai zilele trecute, trecând pe Bd. Pantelimon, când am văzut pe stânga drumului un indicator mare spre Mânăstirea Mărcuţa; Mărcuţa? stai așa, de unde știu eu numele ăsta? Păi nu aici a fost internat marele Eminescu, în ultima perioadă a vieţii, când fusese declarat (mai mult sau mai puţin justificat, zic gurile rele) nebun? ba bine că nu! așa că hai să arunc o privire ici-colo pe acolo, mi-am zis...

Manastirea Marcuta, Biserica Marcuta

luni, 17 martie 2014

One World Romania 2014 începe azi!

Vă ziceam recent despre One World Romania, festivalul de film documentar dedicat drepturilor omului. Ei bine, el începe chiar astăzi și va dura până în 23 martie, așa că am să punctez telegrafic, în doar câteva cuvinte, de ce merită să vă faceţi drum să vedeţi filmele sale.


miercuri, 12 martie 2014

High Tech, Low Life: care este misiunea bloggerilor atunci când presa nu-și face datoria?

Poate că voi v-aţi pus și până acum întrebarea din titlu, și poate că aţi obţinut de mult și un răspuns; eu am reflectat la ea doar după începerea protestelor din toamnă privind Roșia Montană, când pentru orice om de bună credinţă era limpede ca lumina zilei că mai toată presa României ascundea cu încăpăţânare adevărul despre amploarea protestelor. Însă postarea de azi nu e despre Roșia Montană, ci despre altceva...


sâmbătă, 8 martie 2014

Flower Man (2)

Uitasem să vă arăt ce avea în barcă acel Flower Man din Srinagar, omul care aduce flori; așa că iată aici una dintre florile lui de Kashmir, probabil cea mai bizară dintre ele; știe cineva cum îi spune?


Și indiferent dacă știţi sau nu, eu tot vă urez un 8 martie minunat, ladies!

joi, 6 martie 2014

Granada, ultimul bastion maur în Europa. Și cum am ratat să văd Alhambra.

Cum dorește căprioara apa rece de izvor, așa doream și eu, cu sete năpraznică ca în miezul Saharei, să văd fabuloasa Alhambra din Granada: fosta reședinţă a emirilor mauri ai Granadei are pentru călători atracţia tulbure dar ademenitoare a poveștilor orientale cu emiri, eunuci, cadâne, viziri și intrigi nesfârșite ţesute între ei, deci cum ai putea să o ratezi? Vă spun eu cum, simplu ca bună ziua, după cum voi povesti mai departe; pentru că da, recunosc (așa cum se recunosc păcatele cele grave, cu ochii în pământ, în poziţia ghiocelului), am reușit această performanţă absolut unică: am vizitat Granada, dar am ratat să văd Alhambra.


sâmbătă, 1 martie 2014

Flower Man

Astăzi îmi doresc să fiu Flower Man, omul care aduce flori, la fel ca acest bărbat din Srinagar, din Kashmirul indian; să vedem dacă reușesc J

Flower Man - ici-colo.ro

Iar ca să nu rămână dubii, precizez că această postare este o aluzie (știţi cum se spune: directă, dar pe faţă...) pentru toate cititoarele ici-colo: să aveţi o primăvară frumoasă, ladies!

joi, 20 februarie 2014

Mereu domnişoară de onoare, niciodată mireasă

"Mereu domnişoară de onoare, niciodată mireasă" este proverbul care s-ar potrivi de minune acestui oraș din România: e un du-te vino continuu prin el, fiind așezat pe o foarte circulată rută comercială și la marginea unei uriașe atracţii turistice, dar prea puţini călători se opresc să-i arunce o privire; asta deși este atât de fotogenic încât merită cu prisosinţă mai mult de o privire, cum te vei putea convinge din fotografiile următoare.

Mereu domnişoară de onoare, niciodată mireasă

duminică, 9 februarie 2014

Sulina: Marea și Delta la Europolis (2)

Începusem acum puţină vreme să vă povestesc despre Sulina, cel mai estic punct al României și cel mai estic oraș al Uniunii Europene; între timp văd că m-am luat ba cu una ba cu alta și eram cât pe ce să uit ce-mi propusesem atunci, lasând postarea neterminată; dar după lupte seculare care au durat aproape două luni, vorba lui Nenea Iancu, iată în continuare și celelalte atracţii ale fostului Europolis...

Sulina: Marea și Delta la Europolis - ici-colo.ro

vineri, 31 ianuarie 2014

Ești un om liber! (2) Bun, și ce urmează?

Vă mai aduceţi aminte ce scriam pe blog acum un an fără o zi? Ești un om liber!, asta scriam. De atunci am mai trăit încă un an ca om liber, iar mâine voi împlini exact trei ani de când am dat corporaţia pe libertate. Și pentru că a fi sau a nu fi liber e o întrebare care merită pusă zi de zi am să vă povestesc și vouă ce am mai înţeles eu de atunci încoace.


marți, 21 ianuarie 2014

12 tipuri de călători, sau 12 răspunsuri la o singură întrebare: de ce călătorim? (3)

Dacă încă nu ai înţeles din fotografie atunci îţi spun eu ce urmează să se întâmple acum: după ce v-am tot dus cu vorba timp de două postări, astăzi voi povesti, în fine, și despre ultimele 4 tipuri de călători dintre cele 12 găsite de mine; așadar tabloul e complet, și nu îţi mai rămâne decât să te regăsești între ei: ce zici, tu care ești?


miercuri, 15 ianuarie 2014

12 tipuri de călători, sau 12 răspunsuri la o singură întrebare: de ce călătorim? (2)

Cotropitorul, Sultanul, Nebunul și Evadatul sunt primele patru tipuri de călători din cele 12 cu care v-am ameninţat în prima parte a acestei postări, și bănuiesc că deja te-ai delectat cu ele; astăzi voi continua cu încă patru tipuri de călători, și ca să nu fie îndoieli voi reaminti că ceea ce mi-a permis să le conturez sunt răspunsurile diferite, uneori diametral opuse, pe care le-am găsit la aceeași întrebare: de ce călătorim? și te previn că am în vedere o radiografie onestă a acestor motive, în care să surprind nu care sunt motivele declarate pentru care susţinem că pornim la drum, adică cele pentru care ne-ar place să pornim la drum; dimpotrivă, încerc să mă refer la motivele interioare reale ce ne împing să călătorim, așa că ne vom distra…


vineri, 10 ianuarie 2014

12 tipuri de călători, sau 12 răspunsuri la o singură întrebare: de ce călătorim? (1)

Zilele astea am tot învârtit în minte o întrebare: de ce călătorim? care sunt motivele interioare reale care ne determină pe fiecare dintre noi să pornim la drum spre locuri mai mult sau mai puţin necunoscute? Iar după ce vreo trei zile am pritocit în gând scenarii după scenarii am găsit nu mai puţin de 12 răspunsuri diferite, care m-au condus la 12 tipologii de călători. Așa că te provoc să afli: tu care ești, dintre cele 12 tipuri de călători?