joi, 22 septembrie 2016

Mostar: a sări sau a nu sări?, asta-i întrebarea

De Mostar am mai auzit acum mulţi ani, când ştirile vorbeau mereu despre încăierările interminabile din Mostarul prins în vârtejul sângerosului război civil din Bosnia. S-a vorbit, la un moment dat, şi despre distrugerea unui pod: era vorba de Stari Most, Podul Vechi din Mostar. Apoi un timp nu am mai auzit nimic despre Mostar, după care s-a împrăştiat un zvon tot mai insistent (pe care l-am neglijat îndelung) că după ce podul fusese reconstruit ar merita să dai o fugă până acolo, să-l vezi. Aşa că, într-un final, am dat…

www.ici-colo.ro

vineri, 19 august 2016

Frumoasa din Zanskar

Cred că am întâlnit-o acum vreo lună de zile şi puţin, pe drumul lung şi greu către îndepărtata vale himalayană Zanskar din Ladakh, Micul Tibet. Tocmai trecusem de pasul Pensi La ce marchează intrarea în Zanskar şi ne oprisem la o margine de drum lângă nişte colibe de nomazi când Lobzang, şoferul nostru localnic, a fost interpelat amical de o tânără localnică. Habar nu am cum o cheamă, aşa că mi-am permis s-o numesc simplu (ştiind bine că frumuseţea e în ochii privitorului) Frumoasa din Zanskar.


miercuri, 17 august 2016

Praga, altfel

Capitala Boemiei şi a Sfântului Imperiu, centrul de iradiere al reformei husite, una din capitalele imperiale ale Habsburgilor, oraşul Primăverii însângerate din 1968 şi al Revoluţiei de Catifea din 1989: acestea sunt câteva dintre imaginile stereotipe aplicate adesea Pragăi, capitala Cehiei. Aşa că ceea ce aş propune azi este să uităm obişnuitele clişee pragheze pentru a privi Praga dintr-o perspectivă aparte: una acvatică, adică de pe râul Vltava.


miercuri, 3 august 2016

Cu un picior în Asia Centrală: valea Nubra, unde se agaţă harta-n cui

Este vorba de harta Indiei, fireşte, unde ajungând în valea Nubra eşti nu doar în punctul cel mai nordic al Ladakhului, dar şi al Indiei: deci exact în Nubra se agaţă harta Indiei în cui. Iar valea Nubra a fost multă vreme una dintre conexiunile majore dintre India şi Asia Centrală pe Drumurile Mătăsii, aşa că se impunea o rememorare corespunzătoare, pe o cămilă bactriană.


joi, 28 iulie 2016

Ce mai lipsea în Leh: Dalai Lama

Aveam de gând să plec în valea Nubra azi, dar soarta a fost împotrivă, şi nu am mai plecat. Şi foarte bine a făcut. De ce? Pentru că astăzi în Leh a fost bucurie mare, grozav de mare, pentru localnici şi turişti deopotrivă: Dalai Lama în persoană a apărut în capitala Micului Tibet.


marți, 26 iulie 2016

Întâlniri la înălţime

Pornisem spre cele două lacuri înalte din sud-estul Ladakhului, la graniţa cu Tibetul, faimosul Tso Moriri şi rubedenia sa mai mică şi mai puţin cunoscută, Tso Kar, ambele aflate la peste 4500 de metri altitudine. Fireşte, credeam că vedeta călătoriei va fi Tso Moriri, însă întâlnirile cele mai puţin aşteptate din aceste trei zile au fost mijlocite de exact cine nu gândeam, de Tso Kar.

ici-colo.ro

joi, 21 iulie 2016

Ce puţin îţi trebuie să fii fericit

Un capăt de drum, atât mi-a trebuit acum câteva zile să fiu grozav de fericit, cum nu mai fusesem de nu ştiu când: era un peisaj himalayan dezolant, cu un drum terminându-se jalnic pe marginea abruptă a unei văi înguste de râu rece şi repede, cu munţi golaşi şi ostili de jur-împrejur; nu exista nicio casă, niciun fir de iarbă, nici măcar vreo cafenea din aceea himalayană, din două mese şi o colibă alături; nici semnal la telefon şi nici vorbă de Internet, de duş fierbinte ori de vreun mic dejun în care să nu mai fie vreo urmă de ceai şi chapatee, cum se tot întâmplase, exasperant, în ultimele zile; erau doar câteva utilaje din acelea urâte şi gălăgioase cu care se construiesc drumuri, şi acel fabulos capăt de drum.


vineri, 8 iulie 2016

Frumuseţile din valea Dha-Hanu

Cei din valea Dha-Hanu se numesc brokpa, iar despre ei circulă nişte poveşti grozav de interesante: că ar fi urmaşii soldaţilor lui Alexandru cel Mare, ori că deşi sunt buddhişti ar fi singurii arieni din întreg Ladakhul, dacă nu cumva singurii arieni adevăraţi din Asia. Că este aşa sau nu voi povesti pe îndelete cu altă ocazie, promit; de moment însă mă mulţumesc să vă arăt cum este portul tradiţional al frumuseţilor feminine din valea Dha-Hanu, la doar câteva ore după ce am plecat de acolo. Ei, cum vi se pare?

Ladakh, Micul Tibet - ici-colo.ro

joi, 7 iulie 2016

Din nou pe Acoperişul Lumii: ici-colo prin Leh, capitala Micului Tibet

Gata, m-am întors în Tibet. În Micul Tibet, ca să fiu mai exact, adică în regiunea Ladakh din nordul extrem al Indiei, din capătul vestic al platoului tibetan. Iar după câteva zile petrecute prin Leh, capitala înaltă, prăfoasă şi arsă de soare a Micului Tibet, deja e de povestit.


vineri, 1 iulie 2016

Întoarcerea în Tibet: povestea continuă

Șapte ani în Tibet este deja un titlu mai mult decât celebru: el se referă atât la filmul realizat în 1997, ce-l are pe Brad Pitt ca protagonist, cât şi la cartea scrisă de în 1952 de Heinrich Harrer, alpinistul austriac care i-a servit drept model. Aşa că acum câteva zile am fost de-a dreptul bucuros să descopăr într-o librărie o carte cu titlul Întoarcerea în Tibet, scrisă în 1983 de acelaşi Heinrich Harrer ca şi continuare la Șapte ani în Tibet, după ce în 1982 călătorise din nou în Tibet, la mai bine de trei decenii de când îl părăsise în 1952.


vineri, 29 aprilie 2016

Delta Dunării pentru cei comozi: Colina, cu parcare (aproape) pe Canalul Lipovenilor

A venit iar vremea de mers în Delta noastră cea frumoasă ca-n poveşti, iar cu gândul dus departe la minunăţiile ei mi-am amintit de un loc pe unde am trecut recent şi despre care încă nu am scris nimic. Un loc grozav, care prezintă avantajul formidabil că deşi e la marginea Deltei şi îţi asigură accesul direct în Deltă, totuşi îţi permite sosirea acolo pe patru roţi: Delta Dunării pentru cei comozi, va să zică.

ici-colo.ro: Delta Dunarii pentru cei comozi - Colina, Canalul Lipovenilor, lacul Solomon, Golful Holbina

marți, 9 februarie 2016

Mic dicţionar de bucătărie tibetană

Se zice că nicio ocazie de a sărbători ceva nu trebuie ratată; aşa că din moment ce astăzi este Losar, anul nou tibetan, iar Tibetul cu tot ce ţine de el este una dintre ideile mele puţine, dar fixe, ieri ne-a venit ideea să întâmpinăm Maimuţa de Foc - cum se numeşte anul care tocmai începe azi - cu ceva bucate tibetane şi cu urări tibetane, aşa cum se cuvine pe-aici pe la noi, prin “Micul Tibet din Bucureşti” :)… Iar dacă tot veni vorba de bucătărie tibetană, mi-am amintit că aş putea să spun şi câteva cuvinte despre ce am mâncat prin călătoriile mele prin ţinuturi tibetane.

ici-colo.ro

vineri, 15 ianuarie 2016

Sogyal Rinpoche: Cartea tibetană a a vieţii şi a morţii

Spre finalul anului trecut a apărut, la Editura Herald, o nouă ediţie a faimoasei Cărţi tibetane a a vieţii şi a morţii, scrisă de marele maestru buddhist tibetan Sogyal Rinpoche. Este adevărat, este doar o reeditare şi nu o nouă apariţie, însă sunt sigur că ea nu se bucură încă în România de notorietatea pe care ar merita-o cu vârf şi îndesat, iar dacă mă gândesc bine este una dintre acele cărţi despre care merită să scrii oricând, fără nicio reţinere şi fără a aştepta vreun pretext editorial. De ce? Exact asta voi căuta să explic pe îndelete în rândurile următoare.