joi, 20 aprilie 2017

Pico del Teide. Sau când zeii nu sunt cu tine.

Cine a călătorit ştie: uneori zeii nu sunt cu tine. Ştii unde vrei să ajungi şi ştii ce ai de făcut să ajungi unde vrei să ajungi, dar nu ajungi, şi pace. Poate că este o zi din aceea în care nu iese mai nimic, sau poate că trebuia să mergi pe un alt drum în acea zi, sau poate că nu te plac spiritele locului; ori poate nu-ţi este scris să ajungi acolo aşa uşor, din prima încercare, ca să te întorci şi a doua oară. Oricum, când te apucă râsul văzând şirul de ghinioane cu care te confrunţi înţelegi limpede că zeii nu sunt cu tine. Ei bine, ultima oară când am simţit asta a fost acum câteva zile, când am vrut să fac cunoştinţă cu Pico del Teide, vârful muntos cel mai înalt din insulele Canare şi din întreaga Spanie.


joi, 13 aprilie 2017

Ici-colo, pe plaja paradisului

Parcă am mai zis, nu mă dau în vânt după soare, plajă şi mare: mă plictisesc repede, mă ard pe piele cât ai zice roşu ca racul iar ca să combat pericolul iminent al deshidratării şi insolaţiei sunt obligat să beau o grămadă de bere, care, după cum se ştie, merge la fix doar înainte de mese, după mese şi în timpul meselor. Una peste alta, combinaţia soare, plajă, mare îmi provoacă mereu arsuri de piele şi creşteri în volum, plus o plictiseală teribilă.