Lisboa, Cidade da Tolerância

Asa scria in mai multe limbi ale lumii pe zidul unei mici piete de langa piata Rossio: Lisabona, orasul tolerantei. Cred ca era vorba de piata Largo de São Domingos, si imi aduc aminte sigur doar faptul ca erau acolo adunati in grupuri guralive cateva zeci de africani, majoritatea in straie traditionale, parca dorind sa demonstreze ca nu este vorba doar de cuvinte frumoase, ci de o realitate de zi cu zi.


Portugalia si-a croit in sec. 15-16 un imperiu maritim imens, intins in Africa, Asia si America, din care pana acum cateva decenii mai ramasesera colonii doar Insulele Capului Verde, Guinea-Bissau, São Tomé e Príncipe, Angola si Mozambic in Africa, plus Goa din India, Timor din Indonezia si Macau din China. In 1975 s-au emancipat si ultimele colonii portugheze, mai putin Macau, care a mai ramas colonie pana prin 1999; apoi Portugalia a ramas doar cu amintirile acelui urias imperiu si cu imigrantii din colonii care au fugit de acasa in metropola, de teama saraciei sau a instabilitatii politice. Asa ca in Lisabona vezi la tot pasul oameni de toate rasele: in primul rand africani, iar foarte multi din ei din Capul Verde, numiti caboverdeni; insa daca te uiti atent vezi si asiatici, cei mai vizibili fiind chinezii veniti din Macau. Iar in cartierele Lisabonei am tras cu ochiul la realitatile din teren si am fost uimit de modul in care se purtau unii cu altii tinerii portughezi de rase diferite: parea ca nu fac nici un fel de diferente intre ei dupa culoarea pielii, asa ca “gasca” de cartier lisabonez includea in mod constant, ca si cum ar fi ceva banal, baieti si fete albi si negri.


Iar intr-o zi am vazut amuzat cum in Praça da Figueira, piata ultracentrala de la doi pasi de Rossio, buricul targului lisabonez, un lustragiu alb ii lustruia linistit pantofii unui negru; ce sa mai zici? intr-adevar, Lisabona este un oras al tolerantei…





Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu