miercuri, 7 septembrie 2011

Himachal Pradesh: Salasul Zeilor

Dharamshala si Manali, de care am mai povestit pana acum, se afla la poalele muntilor Himalaya, in statul indian Himachal Pradesh. Care este unul dintre statele mici ale Indiei, cu o suprafata comparabila cu cea a Transilvaniei intracarpatice (deci fara Banat si Crisana!), si cu o populatie de nici sapte milioane de locuitori. Si chiar daca pentru ochii unui european pare nimic altceva decat un taram al saraciei lucii, Himachal Pradesh este unul din statele indiene foarte bine vazute: este unul din cele mai frumoase state ale Indiei, unul din cele mai prospere din India (avand in vedere venitul mediu pe locuitor) si unul din cele mai bine alfabetizate state indiene, la care sa adaugam ca se afla pe locul doi in topul celor mai putin corupte state ale Indiei; iar bogatia statului Himachal Pradesh sta mai ales in turism, hidroenergie si cultivarea ceaiului de Kangra, faimos in toata lumea.

Blow horn!

Din Delhi pana in Himachal Pradesh sunt peste 500 de kilometri in directia nord, care se parcurg in 14-16 ore interminabile cu masina. Se merge intai pe ceva ce seamana vag cu o autostrada, si care trece prin mijlocul a nu stiu cate mici orasele indiene (prafuite, mizere si haotice cat cuprinde); e pur si simplu naucitoare nu doar aglomeratia de pe ea, cat si aparitia din cand in cand a vreunei carute pe sensul opus directiei ei de mers. Ultimul sfert de drum este, de departe, cel mai greu: prin zona pre-himalayana se parcurg nenumarate curbe, printre antice autobuze si camioane Tata, motociclete si tuk-tuk-uri adesea incarcate pana la refuz (cum Doamne iarta-ma reusesc oamenii aceia sa nu cada la curbe?), carute, pietoni, maimute si vaci. Iar soferul nostru, pe nume Dilbag, este un monument al tolerantei la volan: ocoleste cu eleganta vacile, claxoneaza amical maimutele care isi fac siesta in mijlocul drumului, ia curbele usor si franeaza aproape imperceptibil. 


Pe drumurile Indiei se claxoneaza aproape non stop: pe spatele camioanelor Tata (colorate precum rulotele de circ) scrie mare, cu litere viu colorate: BLOW HORN! Iar multe din aceste camioane Tata sunt impopotonate imperial cu panglici, zdranganele si zorzoane, desi nu au oglinzi retrovizoare; si sunt destule care nu au nici macar geamuri laterale. Se claxoneaza preventiv, la avertizare, iar tonul claxoanelor e potrivit astfel incat sa sune prietenos si prevenitor, iar nu sa umple frigiderul celui la care ii este adresat, ca pe la noi. 

Iar una peste alta, in pofida conditiilor de trafic ingrozitoare, adevarul este ca in India se circula: incet, insa cursiv si fara injuraturi, scrasnete din dinti sau privirile fioroase pe care soferii din alte locuri, stiute ca mult mai civilizate, si le arunca la fiecare doi pasi. Iar secretul  circulatiei pe drumurile Indiei este cat se poate de simplu: toleranta. Dilbag (si orice alt sofer indian) stie bine ceva ce noi, romanii, habar nu avem: si ceilalti vor sa circule; daca ii ajut pe ei sa circule ma ajut pe mine.

Tara muntilor inzapeziti

Himachal Pradesh este in nordul Indiei, in partea vestica a Muntilor Himalaya. Ca vecin vestic are statul indian Punjab, iar putin mai incolo inspre vest se afla granita cu Pakistan; la sud de Himachal Pradesh se afla statul indian Haryana, intins in sud pana la marginea capitalei Delhi, iar la sud-est este statul Uttarakhand, intins catre Nepal si Tibet; la nord este statul indian Jammu and Kashmir, intins departe, inspre Afghanistan, Pamir si Asia Centrala chineza, iar la est de Himachal Pradesh este granita cu Tibetul ocupat de chinezi.


Numele din vechime al Himachal Pradesh era Dev Bhumi, Salasul Zeilor. Iar numele de azi al regiunii, Himachal Pradesh, inseamna Tara muntilor inzapeziti; este pe deplin meritat, statul fiind brazdat in toate directiile de lanturi muntoase himalayene, de vai, ghetari si rauri puternice (care alimenteaza atat fluviul Indus cat si Gangele), avand o singura fasie de campie in sud-est, la granita cu Punjab. 

Partea sudica si centrala a Himachal Pradesh este ocupata de dealurile inalte din regiunea pre-himalayana, de un lant exterior al Himalayei, numit Dhauladhar, precum si de vai adanci si alungite cum este Valea Kangra, in care se afla Dharamshala, ori valea Kullu, in care se afla Manali.


Urmeaza apoi la nord de Manali trecatoarea Rohtang, superba si ostila, la aproape 4000 de metri inaltime, iar la est de Rohtang un sir de vai himalayene inalte si aride, dar ireal de frumoase, se intind inspre Ladakh si Tibet: vaile Lahaul si Spiti; spre sud valea Spiti comunica mai departe cu valea Kinnaur (intinsa pe cursul fluviului Sutlej, unul din marii afluentii ai fluviului Indus) care duce catre Shimla, capitala Himachal Pradesh; toate aceste trei vai himalayene - Lahaul, Spiti si Kinnaur - fiind locuite din vechime de populatii inrudite cu tibetanii si de religie buddhista, cum sunt cele numite lahaulis si kinnauris.


La nord de trecatoarea Rohtang este marele masiv himalayan, cu inaltimi de aproape 7000 de metri, iar dincolo de el si de granita nordica a Himachal Pradesh se intind vaile pietroase si uscate ale Ladakh-ului, cunoscut drept Micul Tibet; parte a statului indian Jammu and Kashmir, Ladakh este astazi unul dintre foarte putinele pamanturi tibetane care au ramas neocupate de chinezi, si care au scapat, astfel,  de napasta pe care istoricii moderni au numit-o delicat sinizare. De aceea se si spune ca daca vrei sa descoperi stravechiul Tibet, asa cum era el inainte de genocidul cultural provocat de Revolutia culturala chineza, trebuie sa mergi nu in Tibet, ci mai degraba in Bhutan ori in Ladakh.



Oamenii din Himachal Pradesh: o mica lectie despre diversitate

Pe teritoriul de astazi al Himachal Pradesh se aflau, in zorii epocii moderne, o puzderie de mici state princiare indiene pe care englezii le-au denumit laolalta Hill States („statele colinare” as traduce eu, cu ceva rezerve), desemnandu-i pe conducatorii lor drept Hill Rajas, „rajah-ii colinari”; majoritatea acestor state recunosteau suzeranitatea Marilor Moguli din Delhi, conducatorii musulmani ai Indiei de atunci, carora le plateau tribut. Dintre acestea, statele dinspre sud, din regiunea Shimla, erau denumite Shimla Hill States, in timp ce statele dinspre nord si vest, vecine cu Punjab, erau cunoscute ca Punjab Hill States. Kangra, Chamba, Mandi, Kullu, Sirmaur, Bilaspur (Kahlur) si Bashahr erau cele mai mai rasarite intre aceste Hill States, ocupand vaile ori regiunile cu acelasi nume. Iar despre dinastia razboinica din Kangra, numita Katoch, se afirma ca este cea mai veche dinastie din lume care a supravietuit pana in zilele noastre: conducatorii din familia regala Katoch sunt mentionati atat in anticele epopei indiene Ramayana si Mahabharata, cat si in izvoarele istorice privind expeditiile razboinice (prelungite pana in India de nord-vest) ale lui Alexandru Macedon.

Ironia istoriei face ca aceste Hill States, mici, izolate si dezbinate, sa nimereasca exact la mijloc intre doua mari puteri militare ale Indiei de atunci. La inceputul secolului 19 razboinicii gurkhas erau in plina ascensiune militara, dupa ce in 1768 preluasera puterea in Nepal, asa ca au invadat tinuturile vest-himalayene, condusi de faimosul lor erou Amar Singh Thapa, anexand Sirmaur si Shimla; in pofida faptului ca l-au infrant pe Sansar Chand Katoch, conducatorul Kangrei, in 1806 gurkhas au esuat in incercarea lor de a ocupa Kangra; interventia razboinicilor sikh dinspre vest, din Punjab, a salvat Kangra si vaile vecine de ocupatia nepaleza, insa in 1809 Kangra si o parte dintre Hill States au cazut sub suzeranitatea Imperiului sikh condus de Maharaja Ranjeet Singh. Cand doi se cearta, al treilea castiga, spune un vechi proverb; asa ca din rivalitatea dintre fiorosii gurkhas nepalezi si fanaticii sikhi au iesit castigatori englezii: o mica parte dintre Hill States au ajuns sub dominatia britanica ca urmare a razboiului anglo-nepalez din 1814-1816 („razboiul gurkhas”); iar dupa 1846, ca urmare a primului razboi anglo-sikh, toate Hill States s-au supus englezilor; acestia s-au indragostit atat de mult de noua lor cucerire incat in 1864 Shimla a devenit capitala de vara a Indiei britanice.

Cum povesteam mai sus, Himachal Pradesh are o suprafata mica (cam cat a Ardealului nostru, fara Banat si Crisana) si mai putin de sapte milioane de locuitori; insa lanturile inalte si greu de traversat ale muntilor Himalaya mentin si astazi izolarea intre vaile himalayene care constituiau in trecut Hill States, asa ca din punct de vedere etnic, lingvistic si religios Himachal Pradesh prezinta o diversitate greu de imaginat pentru un european. Daca din punctul de vedere al religiilor situatia e similara cu a altor state indiene (marea majoritate sunt hinduisti, iar minoritatea cea mai vizibila este cea a buddhistilor din Dharamshala, Lahaul-Spiti si Kinnaur, la care se adauga musulmanii, mai ales de origine kashmiriana, si sikhii), din perspectiva lingvistica este un adevarat talmes-balmes: in micul stat himalayan se vorbesc (incredibil, dar adevarat!...) cel putin 20-30 de limbi si dialecte diferite; despre o parte din ele mi-a vorbit si Jeevan, soferul localnic cu care am calatorit cateva zile prin valea Spiti, iar dupa aceea am scotocit pe net pentru a-mi face o idee mai serioasa, asa ca le voi pomeni zambind amuzat, pentru a ilustra ce inseamna diversitate in acest colt din Himalaya; in primul rand sunt limbile si dialectele indigene, care apartin toate de ramura vestica a limbilor pahari; practic, in fiecare vale se vorbeste cel putin o limba sau un dialect, mai mult sau mai putin inteligibile intre ele: kangri in valea Kangra, mandeali in Mandi, chambeali, churahi, gaddi si pangwali in valea Chamba, kullui (sau pahari) in valea Kullu, hinduri in Solan, mahasui in Shimla si Solan, sirmauri in Sirmaur si Shimla; asta nu e tot, pentru ca se adauga limbile indiene venite din afara Himachal Pradesh, cum este hindi, limba de legatura intre toate aceste etnii, si nepali, adusa de invadatorii nepalezi de altadata; si nu, nici asta nu e tot!… pentru ca mai sunt si limbile tibeto-birmane, mai mult sau mai putin inrudite cu tibetana, din vaile indepartate de la granita cu Tibet si Ladakh: gahri, pattani (sau lahauli) si stod bhoti din vaile Pattan si Lahaul, Spiti bothia din valea Spiti si kinnauri din valea Kinnaur; toate acestea au peste 4000 de vorbitori, insa la ele se adauga aproape o duzina de limbi si dialecte himalayene-tibetane, din care majoritatea au sub doua mii de vorbitori fiecare! Si era sa uit tibetana, vorbita de refugiatii din Dharamshala, capitala exilului tibetan si a lui Dalai Lama… Una peste alta, ethnologue.com (o sursa de toata increderea) mentioneaza 35 de limbi si dialecte vorbite de cei sub sapte milioane de locuitori din Himachal Pradesh!

Valea Kangra, una dintre capitalele ceaiului indian

Dharamshala se afla in Valea Kangra, una dintre marile vai dintre regiunea dealurilor inalte pre-himalayene si Dhauladhar, lantul muntos exterior din masivul himalayan. Este o vale prelunga si abrupta, care constituie districtul Kangra, avand capitala in Dharamshala (mai exact in Lower Dharamshala, Dharamshala de jos). Valea Kangra este extrem de populata, avand singura aproape un sfert din intreaga populatie a statului Himachal Pradesh, iar o mare parte a locuitorilor vorbesc limba kangri, inrudita cu limba dogri din Jammu si Kashmir si cu alte limbi pahari din vestul Himalayei, dar si cu limba punjabi, vorbita in Punjab-ul indian si Punjab-ul pakistanez. Cel mai vechi oras din vale este Kangra (sau Nagarkot), fosta capitala a vaii si a districtului Kangra, iar orasul cel mai cunoscut din valea Kangra este Upper Dharamshala (Dharamshala de sus), numit si MacLeod Ganj, devenit dupa 1959 capitala a exilului tibetan si a lui Dalai Lama. Iar valea este faimoasa si pentru ceaiul de Kangra, unul dintre marile ceaiuri ale Indiei.


Upper Dharamshala sau MacLeod Ganj: The Little Lhasa

In timp ce Lower Dharamshala si Kangra sunt locuite de hindusi, de religie hinduista si vorbitori ai limbii locale kangri, in Upper Dharamshala sau MacLeod Ganj o mare parte a populatiei este constituita din tibetani; spre deosebire de localnicii lahaulis, spitieni si kinnauris din vaile Lahaul-Spiti si Kinnaur ori de tibetanii din Ladakh-ul vecin, tibetanii din Upper Dharamshala sunt originari din Tibetul ocupat de chinezi, fiind refugiati aici dupa ce au reusit sa fuga din Tibet, trecand cu bine de trecatorile inghetate din Himalaya si de gloantele granicerilor chinezi. Insa exista deja o generatie de copii tibetani nascuti aici, in Dharamshala, din parinti refugiati, a caror patrie de nastere este India si care nevazand niciodata Tibetul il cunosc doar ca pe o poveste departata depanata cu tristete de parinti. Una peste alta, capitala emigratiei tibetane in India, a administratiei tibetane in exil si a lui Dalai Lama s-a ales cu porecla The Little Lhasa sau Dhasa, in amintirea orasului Lhasa, fosta capitala a statului tibetan independent si a lui Dalai Lama si in prezent capitala a papusii administrative pe care ocupantii chinezi au botezat-o cu cinism Regiunea Autonoma a Tibetului.

Ce gasesti in Himachal Pradesh: istorie, peisaje, trekking si spiritualitate 

Himachal Pradesh are foarte multe de oferit calatorilor dornici sa descopere acest Salas al Zeilor: in valea Kangra am vizitat Dharamshala - The Little Lhasa, vechiul si incantatorul fort Kangra, templul hinduist din Kangra dedicat zeitei Vajreshvari Devi, templul hinduist din Baijnath (vechi din anul 804) si manastirea buddhista tibetana Tashi Jong, de langa Palampur; in regiunea Mandi am vizitat lacul Rewalsar, vechi loc de pelerinaj pentru buddhisti, hinduisti si sikhi, si orasul Mandi, cunoscut si sub vechea denumire tibetana de Zahor ori sub supranumele turistic de Varanasi of Hills sau Kashi of Himachal; localnicii din Mandi obisnuiesc sa declare mandri ca daca faimosul oras Varanasi (sau Kashi, unul dintre marile locuri de pelerinaj din intreaga Indie) are doar 80 de temple, Mandi are 81 de temple; iar din superba vale Kullu am vazut doar orasul Manali, dar stiu ca mai sunt de vazut acolo o gramada de locuri; cu siguranta voi incerca sa vad, la urmatoarea vizita in Himachal Pradesh, orasul Shimla, fosta capitala de vara a Indiei britanice si actuala capitala a Himachal Pradesh, si valea Chamba, faimoasa pentru peisajele ei himalayene si pentru templele ei foarte aparte.


Apoi sunt marile atractii din Himachal Pradesh, adica marele masiv himalayan si vaile inalte si aride de la granita cu Tibetul - Lahaul-Spiti si Kinnaur - locuite de minoritati inrudite cu tibetanii; presarate cu peisaje ce-ti taie respiratia (inclusiv in sensul propriu al cuvantului), ele ascund stravechi manastiri buddhiste tibetane, cum este Tabo, datand din 996, despre care se spune ca este cea mai veche manastire buddhista din lume ramasa in picioare. In recenta mea calatorie prin Himalaya am vizitat doar valea Spiti si am tranzitat (intai in drum spre Spiti iar apoi in drum spre Ladakh) o parte din Lahaul, asa ca mi-am promis ca la prima ocazie voi vedea cum se cuvine intreaga vale Lahaul si valea Kinnaur.


Sunt peisaje formidabile prin Himachal Pradesh; iar lanturile muntoase himalayene sunt strabatute de nenumarate rute de trekking: vaile Kullu, Chamba si Spiti sunt cele mai renumite pentru trekking, dar asta nu inseamna ca nu vei putea gasi poteci incantatoare si prin Kangra, Lahaul sau Kinnaur; acum doi ani am facut o scurta plimbare pana pe culmea Triund, la mica distanta de Dharamshala, si a fost formidabil... Pana si trenul pe linie ingusta din Himachal Pradesh (un fel de "mocanita" himalayana) este o atractie turistica de luat in seama, fiind inscris pe lista patrimoniului mondial al UNESCO: este vorba despre linia Kalka-Shimla, cunoscuta nu doar pentru privelistile montane superbe pe care le strabate, cat si pentru cele 102 tunele si 864 poduri prin care trece la o lungime totala de doar 96 kilometri.


Iar localnicii din Himachal Pradesh sunt incantatori de-a dreptul, cum incantatoare sunt si satele lor pitoresti, imprastiate prin indepartate vai himalayene; hinduisti si buddhisti, sikhi cu turbanele lor colorate, localnici kangri, refugiati tibetani, nepalezi, spitieni, lahaulis si kinnauris, kashmirieni cu straie musulmane si cu fesuri cusute de mana, locuitorii din Himachal Pradesh constituie un cocktail etnic, lingvistic si religios de toata frumusetea; asa ca una peste alta Himachal Pradesh iti poate oferi mai tot ce ti-ai putea dori in India: istorie, frumuseti naturale, trekking si spiritualitate; in doua cuvinte, Salasul Zeilor.

2 comentarii:

  1. Cine a calcat pe taramurile din statul Himachal Pradesh isi va lasa pentru totdeauna o particica din suflet, acolo si cu gandul va zbura mereu sa o caute! Atunci cand imi caut o oaza de liniste si incantare sufleteasca, refugiul viselor mele este cel mai adesea in Valea Sangla, numita pe buna dreptate "cea mai frumoasa vale din Himalaya"!
    Valea este de o frumusete atat de spectaculoasa incat oricine, nu numai eu, poate afirma ca acolo, iti poti imagina, ca numai asa poate arata un colt de rai ... sau, cum spun localnicii: "aici zeii locuiesc cu noi!". Da, acolo am simtit cu adevarat ca paradisul coborise pe Pamint si eu faceam parte din el!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. si nu doar cu gandul va zbura sa o caute, zic eu; mai devreme sau mai tarziu va ajunge inapoi acolo, cum sper eu sa ajung iara; cat despre Valea Sangla, de moment nu pot decat sa cred pe cuvant, pana ce voi apuca sa ma conving :)

      Ștergere