Şi uite-aşa am plecat în călătorie…

Acum şapte ani mi-am promis că în fiecare an voi sărbători această zi, rememorând întâi ce am mai făcut între timp. Aşa că am răscolit printre fotografiile cu mine (cine ar fi crezut că am aşa multe?) şi punându-le în ordinea anilor am însăilat fir cu fir povestea din spatele lor. Însă de fapt întreaga poveste a început nu doar acum şapte ani, ci chiar la început…

Mărţişoare zodiacale, în stil ici-colo

Ştiţi foarte bine ce reprezintă de obicei chestiile acelea mici, simpatice şi dătătoare de dureri de cap pentru bărbaţi, numite mărţişoare: flori, plante, animăluţe, zodii, potcoave, inimioare şi alte chestii mai mult sau mai puţin simbolice. Paleta de opţiuni nu e foarte largă, să recunoaştem, şi e indicat să ţii minte de la un an la altul ce mărţişoare ai dat, doar-doar reuşeşti să nu oferi cinci ani la rând doar potcoave zâmbăreţe, sau ceva de același gen. Aşa se face că după ce în anii trecuţi am postat ca mărţişoare online flori de Himalaya culese (cu camera foto) de prin Sikkim sau m-am jucat de-a Flower Man, adică insul acela care se plimbă pe lacul Dal din Kashmirul indian cu o barcă plină de flori, anul acesta m-am văzut obligat să încerc şi altceva decât mărţişoare florale. Şi am decis să dăruiesc mărţişoare cu zodii; însă nu oricare zodii, ci zodii din zodiacul asiatic, ilustrate cu imagini ale unor vietăţi cu care m-am întâlnit personal, ici-colo. Va să zică anul acesta vă ofer mărţişoare zodiacale pe alese, ladies! În stil ici-colo, fireşte...

Cum să te vindeci de Himalaya, Nepal și Tibet. Experiment colectiv.

Pesemne că deja mi s-a dus buhul că am o mică fixaţie pentru Tibet și Himalaya. Nu e ceva grav, consider eu, și îmi place să cred că sunt un pacient simpatic, atât că fac ce fac și iar aduc vorba despre Tibet, Himalaya și ţinuturile tulburător de frumoase din jurul lor. Singura problemă fiind că, foarte probabil, nu o să mă vindec niciodată. Deși mă întreb adesea, oare chiar merită să mă vindec?

Doar pentru optimiști incurabili: Diwali

Când am aflat că astăzi este Diwali, sărbătoarea indiană a luminilor, am început să bombănesc bosumflat că asta e o sărbătoare ce trebuie neapărat prinsă la ea acasă, în India. După care mi-am amintit brusc că acum câţiva ani unde credeţi că mă aflam de Diwali? Chiar în India, și încă într-un loc foarte aparte...

Pro Basarabia: de ce o să ajungem, totuși, la unirea cu Basarabia

Decât să nu scriu despre asta mai bine nu mai scriu deloc, mă gândeam aseară cand am plecat din piaţa Sf. Anton, unde s-a finalizat marșul bucureștean pentru Basarabia. Dacă la acest marș or fi fost într-adevăr zece mii de oameni, cum se zvonește, habar nu am; însă știu sigur două lucruri: că niciun candidat la președinţie și niciun politician român în genere nu e în stare să aducă în stradă atâţia oameni, și că dacă vor continua la fel ca până acum acești tineri frumoși și inimoși sigur vor ajunge unde vor să ajungă; este doar o chestiune de timp.

Strada Xenofon renăscută: cea mai colorată stradă din București, sau nostagia decorurilor de mucava

Despre ea se spune că ar fi singura stradă în trepte din București, iar de câteva zile a devenit și singura stradă din București în întregime pictată; așa că acum este și cea mai colorată și cea mai fotografiată stradă din București, și foarte probabil și cea mai feisbucizată stradă din București, ca să utilizez o mică licenţă poetică 2.0; pentru că dacă vei arunca un ochi pe facebook precis vei găsi deja o mulţime de poze cu tot felul de zâne dâmboviţene și alte personaje de basme locale având ca fundal același decor: strada Xenofon, de pe dealul Filaret; renăscută, și extrem de colorată.

Ici-colo.ro se transformă în blog de fashion!

Era timpul să fac odată și odată această uriașă transformare, pe care pesemne că mi-am dorit-o dintotdeauna, fără să am curajul să o recunosc; și iată, clipa cea mare a sosit: ici-colo.ro se transformă în blog de fashion!

One World Romania 2014 începe azi!

Vă ziceam recent despre One World Romania, festivalul de film documentar dedicat drepturilor omului. Ei bine, el începe chiar astăzi și va dura până în 23 martie, așa că am să punctez telegrafic, în doar câteva cuvinte, de ce merită să vă faceţi drum să vedeţi filmele sale.

High Tech, Low Life: care este misiunea bloggerilor atunci când presa nu-și face datoria?

Poate că voi v-aţi pus și până acum întrebarea din titlu, și poate că aţi obţinut de mult și un răspuns; eu am reflectat la ea doar după începerea protestelor din toamnă privind Roșia Montană, când pentru orice om de bună credinţă era limpede ca lumina zilei că mai toată presa României ascundea cu încăpăţânare adevărul despre amploarea protestelor. Însă postarea de azi nu e despre Roșia Montană, ci despre altceva...

Flower Man (2)

Uitasem să vă arăt ce avea în barcă acel Flower Man din Srinagar, omul care aduce flori; așa că iată aici una dintre florile lui de Kashmir, probabil cea mai bizară dintre ele; știe cineva cum îi spune?

Și indiferent dacă știţi sau nu, eu tot vă urez un 8 martie minunat, ladies!

Flower Man

Astăzi îmi doresc să fiu Flower Man, omul care aduce flori, la fel ca acest bărbat din Srinagar, din Kashmirul indian; să vedem dacă reușesc J…

Iar ca să nu rămână dubii, precizez că această postare este o aluzie (știţi cum se spune: directă, dar pe faţă...) pentru toate cititoarele ici-colo: să aveţi o primăvară frumoasă, ladies!

Ești un om liber! (2) Bun, și ce urmează?

Vă mai aduceţi aminte ce scriam pe blog acum un an fără o zi? Ești un om liber!, asta scriam. De atunci am mai trăit încă un an ca om liber, iar mâine voi împlini exact trei ani de când am dat corporaţia pe libertate. Și pentru că a fi sau a nu fi liber e o întrebare care merită pusă zi de zi am să vă povestesc și vouă ce am mai înţeles eu de atunci încoace.

12 tipuri de călători, sau 12 răspunsuri la o singură întrebare: de ce călătorim? (3)

Dacă încă nu ai înţeles din fotografie atunci îţi spun eu ce urmează să se întâmple acum: după ce v-am tot dus cu vorba timp de două postări, astăzi voi povesti, în fine, și despre ultimele 4 tipuri de călători dintre cele 12 găsite de mine; așadar tabloul e complet, și nu îţi mai rămâne decât să te regăsești între ei: ce zici, tu care ești?

12 tipuri de călători, sau 12 răspunsuri la o singură întrebare: de ce călătorim? (2)

Cotropitorul, Sultanul, Nebunul și Evadatul sunt primele patru tipuri de călători din cele 12 cu care v-am ameninţat în prima parte a acestei postări, și bănuiesc că deja te-ai delectat cu ele; astăzi voi continua cu încă patru tipuri de călători, și ca să nu fie îndoieli voi reaminti că ceea ce mi-a permis să le conturez sunt răspunsurile diferite, uneori diametral opuse, pe care le-am găsit la aceeași întrebare: de ce călătorim? și te previn că am în vedere o radiografie onestă a acestor motive, în care să surprind nu care sunt motivele declarate pentru care susţinem că pornim la drum, adică cele pentru care ne-ar place să pornim la drum; dimpotrivă, încerc să mă refer la motivele interioare reale ce ne împing să călătorim, așa că ne vom distra…

12 tipuri de călători, sau 12 răspunsuri la o singură întrebare: de ce călătorim? (1)

Zilele astea am tot învârtit în minte o întrebare: de ce călătorim? care sunt motivele interioare reale care ne determină pe fiecare dintre noi să pornim la drum spre locuri mai mult sau mai puţin necunoscute? Iar după ce vreo trei zile am pritocit în gând scenarii după scenarii am găsit nu mai puţin de 12 răspunsuri diferite, care m-au condus la 12 tipologii de călători. Așa că te provoc să afli: tu care ești, dintre cele 12 tipuri de călători?

Ce am mai scris pe ici-colo în 2013

Nimeni nu-i perfect, nici măcar eu, este una dintre vorbele de duh din portofoliul meu de comori de înţelepciune ici-colo, cu care eșuez adesea în încercarea de a-mi lăsa amicii muţi de admiraţie; așa că azi am de gând să ofer și o demonstraţie concretă că așa este, ratând ocazia de a sări peste momentul oarecum narcisist al bilanţului, pardon colindului ici-colo de final de 2013; pentru că ce poate fi mai frumos decât să îţi mai enervezi încă o dată cititorii în ultima zi a anului, amintindu-le cum te-au citit, pardon suportat cu stoicism, un an întreg? J

Ce se mai poartă prin Roșia Montană bucureșteană (10)

O schimbare radicală de trend în Roșia Montană bucureșteană, este ceea ce am văzut clar aseară: nu s-au mai purtat lozincile privind Roșia Montană și Pungești, ci cele împotriva parlamentarilor și guvernului; ar părea că e desuet să vorbesc în continuare despre ce se mai poartă în Roșia Montană bucureșteană, dar între protestele începute pe 1 septembrie 2013 și cele de aseară există o continuitate indiscutabilă, de la „Uniţi salvăm Roșia Montană” la „Uniţi salvăm toată România”. Și să dăm cezarului ce-i al cezarului: întregul merit pentru ce a fost aseară revine, fără dubii, parlamentarilor, care în marţea neagră de 10 decembrie au votat "ca o cireadă de vaci", cum spunea un deputat liberal, tot ceea ce văcarii lor le dăduseră să voteze. Ei, acum mai poţi spune că parlamentarii nu sunt buni de nimic?

Pledoarie (deloc temporară) pentru Piaţa Unirii din Timișoara

Orice oraș european s-ar mândri să aibă o asemenea piaţă: monumentală, clar definită stilistic, frumos conservată și extrem de fotogenică, Piaţa Unirii este, fără vorbe mari, o adevărată comoară istorică și arhitectonică și un simbol inconfundabil al Micii Viene de pe Bega; anul acesta am mai scris despre ea de trei ori, prima dată când am desemnat-o cea mai frumoasă piaţă din ţară iar a doua și a treia oară când am scris mini-ghidul ici-colo al Micii Viene de pe Bega; dacă veţi citi acolo veţi afla nu doar de ce fosta Piață Losonczy, numită cu drag de timișoreni și Piaţa Domului, a fost multă vreme inima barocă a Timișoarei habsburgice, ci și despre mai recentele adăugiri arhitectonice în stilul Secesiunii vieneze, cum sunt casele Brück și Emmer. Ei bine, de câteva zile Piaţa Unirii din Timișoara și-a pierdut liniștea atemporală care îi prinde atât de bine și pentru care e atât de admirată, pentru a deveni arteră de circulaţie și parcare pentru mașini...

Ce se mai poartă prin Roșia Montană bucureșteană (9)

Circulaţi!, circulaţi!, erau cuvintele pe care le puteai auzi foarte des aseară dacă erai în trecere pe trotuarul din faţa fântânii din Piaţa Universităţii, adică în piaţeta numită 21 decembrie 1989; din câte se pare jandarmii erau extrem de hotărâţi să nu permită trecătorilor bucureșteni să vadă ori să înţeleagă ce se petrece acolo, în spatele celor două cordoane de jandarmi formate în jurul celor ce protestau pentru recentele evenimente din Pungești; eu vă pot spune doar ce am văzut cu ochii mei: mai multe femei bruscate de jandarmi (de trei scene îmi amintesc ușor), doi oameni târâţi cu brutalitate (excesiv de multă brutalitate, aș spune eu) în mașinile jandarmeriei, un bărbat luat cu ambulanţa și dus la spitalul Floreasca cu un picior rupt, despre care oamenii spuneau că primise o lovitură de bocanc de la un jandarm în zona genunchiului, un puști de 17 ani luat cu ambulanţa și dus la spitalul Universitar, despre care cei de acolo povesteau că primise o lovitură în piept de la un jandarm; și se zvonea printre protestatari, habar nu am dacă justificat sau nu, că ar fi fost mai mulţi răniţi sau loviţi (vreo șase cu totul, spunea cineva), printre care și o femeie de vreo 50 de ani.

Ani Choying Drolma va cânta la București pe 30 noiembrie

Astăzi am să vă povestesc despre o cântăreaţă cu totul neobișnuită: este călugăriţă buddhistă tibetană, cântă mai mereu cu ochii închiși, de parcă ar medita, iar din banii câștigaţi din cântat nu duce viaţa obișnuită a unei vedete de muzică ci susţine financiar proiecte de binefacere în îndepărtatul Nepal: este Ani Choying Drolma, care sâmbăta aceasta va cânta în București, într-un concert umanitar pentru copiii Nepalului.