Reteta e simpla: in geanta, camera foto, un tricou si cateva maruntisuri; in masina, rezervorul plin, si o duzina de cd-uri cu muzica de toate felurile: fado, adus din Lisabona, flamenco, luat din Sevilla, muzica siciliana din Palermo si dalmata din Dubrovnik, tango, cubaneza, Santana, si tot asa; in gand, drumul, si nu destinatia, si un chip de undeva, de departe; si bucuria de-a hoinari liber, ici-colo; si, obligatoriu, Alifantis:
Se afișează postările cu eticheta Sibiu. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Sibiu. Afișați toate postările
Sibiul celor plecaţi
Exista si un Sibiu mai putin primitor pentru turisti: trist si coscovit, cu ziduri igrasioase, cu tencuieli cazute, cu strazi mai degraba goale. Nu la vreo margine de pe harta orasului, ci chiar in centrul vechi. Este Sibiul sasilor plecati in Germania. Vanduti, mai bine zis, unei tari cu care nu prea mai aveau nimic in comun, in afara unei origini departate, pierdute in negura vremurilor. Si dupa 900 de ani in care traisera aici, si dupa ce faceau deja parte din istoria, din aerul si din esenta Transilvaniei.
Istoria a fost grozav de nedreapta cu sasii transilvaneni, luandu-le Sibiul dupa ce ei l-au cladit, l-au aparat si l-au facut sa respire vreme de 900 de ani; dar nu mai putin nedreapta a fost si cu cei care nu au plecat: si noi, si Sibiul, si Transilvania suntem mai saraci fara sasi.
Pentru cine (încă!) nu a văzut Sibiul
Pentru ca anul trecut a fost capitala culturala europeana, s-ar putea banui ca Sibiul a ajuns pomul laudat, la care neaparat sa nu te duci cu sacul. Banuiala pare a fi confirmata la o cautare pe net, unde vei vedea ca Sibiul este atat de frumos si complet prezentat pe pagini de internet, incat nu poti decat sa te gandesti, mioritic, ca nu e ceva curat la mijloc. Si vox populi: "de unde si pana unde a fost Sibiu capitala culturala europeana? ce capitala mai e si asta? e ceva serios in chestia asta?..."
Abonați-vă la:
Postări (Atom)