Dacă mi-ar fi spus cineva acum câţiva ani că
astăzi voi povesti despre un mare maestru tibetan aș fi fost, în cel mai bun
caz, foarte mirat. La începutul anului 2009 nu auzisem decât zvonuri neclare despre
uluitorii maeștri buddhiști veniţi de pe înălţimile Tibetului, iar primul meu
contact concret cu lumea lor și cu poveștile lor incredibile a fost doar spre
finalul lui 2009, în Dharamshala. Apoi în 2010, după întoarcerea din Tibet, am
aflat de pe Internet despre Namkhai Norbu Rinpoche, unul dintre cei mai respectaţi
maeștri tibetani ai lumii și singurul mare maestru tibetan care vine în fiecare
an în România. În 2011 am participat prima dată la o retragere ţinută de el, devenind
și eu unul dintre discipolii săi. Iar de atunci am mai mers, tot în România, la
încă trei retrageri conduse de Namkhai Norbu, astfel că am putut afla tot mai
multe despre acest maestru, pe care vă spun sincer că mă simt foarte norocos să-l
pot numi azi maestrul meu. Așa că mă
tot întrebam, fără nicio urmă de mândrie nelalocul ei, din moment ce am spus
atâtea povești despre Tibet, aș putea oare să nu povestesc tocmai despre el?
