Chipuri din nordul Indiei şi Himalaya. Şi poveştile lor.

Recent am acceptat o provocare ce-a bântuit pe facebook până ce-a ajuns, din pură întâmplare, la mine: timp de 10 zile să postez zilnic câte o fotografie din locurile prin care am călătorit. M-am oprit şi am ezitat îndelung în faţa mai multor întrebări: bun, dar din ce locuri să aleg fotografiile? Despre ce anume să fie? Mi-am dat seama că nu are sens să fac o selecţie a celor mai bune zece fotografii ale mele din toate călătoriile, pentru că ar fi exact precum un top al celor mai bune zece cărţi sau filme: încercând să spună totul nu ar mai transmite absolut nimic. Din moment ce am idei puţine, dar fixe - care mă fac mereu să mă întorc undeva prin nordul Indiei, cel mai adesea prin Himalaya - şi îmi plac la nebunie oamenii de acolo, atunci de ce nu aş încerca să găsesc zece portrete de oameni de acolo? Zece chipuri, şi poveştile lor. Care au fost, până la urmă, chiar unsprezece...

Frumoasa din Zanskar

Cred că am întâlnit-o acum vreo lună de zile şi puţin, pe drumul lung şi greu către îndepărtata vale himalayană Zanskar din Ladakh, Micul Tibet. Tocmai trecusem de pasul Pensi La ce marchează intrarea în Zanskar şi ne oprisem la o margine de drum lângă nişte colibe de nomazi când Lobzang, şoferul nostru localnic, a fost interpelat amical de o tânără localnică. Habar nu am cum o cheamă, aşa că mi-am permis s-o numesc simplu (ştiind bine că frumuseţea e în ochii privitorului) Frumoasa din Zanskar.

Pro Basarabia: de ce o să ajungem, totuși, la unirea cu Basarabia

Decât să nu scriu despre asta mai bine nu mai scriu deloc, mă gândeam aseară cand am plecat din piaţa Sf. Anton, unde s-a finalizat marșul bucureștean pentru Basarabia. Dacă la acest marș or fi fost într-adevăr zece mii de oameni, cum se zvonește, habar nu am; însă știu sigur două lucruri: că niciun candidat la președinţie și niciun politician român în genere nu e în stare să aducă în stradă atâţia oameni, și că dacă vor continua la fel ca până acum acești tineri frumoși și inimoși sigur vor ajunge unde vor să ajungă; este doar o chestiune de timp.

Ici-colo.ro se transformă în blog de fashion!

Era timpul să fac odată și odată această uriașă transformare, pe care pesemne că mi-am dorit-o dintotdeauna, fără să am curajul să o recunosc; și iată, clipa cea mare a sosit: ici-colo.ro se transformă în blog de fashion!

București: strada Verona în timpul Street Delivery

Timp de trei zile pe an închidem strada Arthur Verona pentru mașini și o deschidem pentru oameni, este deviza sub care s-a ţinut până ieri iarmarocul postmodernist numit Street Delivery. Care îmi place tot mai mult de la an la an, și datorită căruia asociez deja strada Verona, în mod automat, cu nonconformismul exprimat în culori vii și cu curajul de-a spune lucrurilor pe faţă, într-un mod pe care generaţia mea sictirită l-a uitat de prea multă vreme. Așa că am o singură nelămurire: de ce doar trei zile?

Mic dicţionar de modă feminină orientală: dincolo de văluri (2)

Despre vălurile purtate de femeile musulmane am mai scris o postare acum vreo cinci luni: dincolo de aparenţa sa absolut inocentă de simplu accesoriu vestimentar fără nicio importanţă religioasă, socială sau politică, hijab-ul, vălul musulman, pare să ascundă potenţialul exploziv al unei bombe gigantice; mult mai mult decât o piesă banală a modei feminine orientale, hijab-ul este un simbol al statutului femeii musulmane și un simbol religios totodată, cu care în vremurile recente s-au purtat adevărate bătălii. Iar o întâmplare recentă m-a determinat să revin la discuţia privind vălurile musulmane, și la ce este în realitate dincolo de ele.

Despre femei, în 40.000 de cuvinte (2)

Urmează încă 20.000 de cuvinte despre eternul feminin în viziunea ici-colo: 20 de fotografii cu femei întâlnite ici-colo, prin Europa și mai ales prin Asia, după ce primele 20 au fost postate acum o zi; se zice că o imagine face cât o mie de cuvinte; să vedem, așa o fi?

Despre femei, în 40.000 de cuvinte (1)

Sau eternul feminin în viziunea ici-colo, s-ar mai putea zice, mai în glumă, mai în serios: vor fi cu totul 40 de fotografii cu femei din Europa și Asia, cu care m-am intersectat pe drum în timpul călătoriilor mele ici-colo; din ele azi voi posta 20 de imagini, iar mâine alte 20. Fără povești: voi spune doar locurile în care am făcut fotografiile; și sunt curios dacă, într-adevăr, o fotografie face cât o mie de cuvinte; asta ar însemna că postarea va avea, cu totul, exact 40.000 de cuvinte, toate despre femei; și din moment ce subiectul abordat este extrem de vast, după cum spun cunoscătorii, cele 40.000 de cuvinte vor putea compune cel mult o mică telegramă…

Mic dicţionar de modă feminină orientală: dincolo de văluri

Probabil că nu este deloc simplu să fii femeie în orientul islamic, mă gândeam acum câţiva ani, văzând pentru prima dată femei musulmane cu chipurile sau siluetele ascunse sub văluri; de atunci m-am mulţumit doar să strâng imagini și impresii despre ele, cu gândul neclar că poate va veni și o zi în care să am ce așterne pe hârtie; sper că ziua aceea a venit, așa că postarea de azi este chiar despre vălurile din orientul musulman; și despre femeile de dincolo de văluri.

Fiesta himalayana in Gangtok, capitala Sikkim-ului

Sunt un norocos, e clar; nu eram decis daca sa mai stau inca o zi in Darjeeling, ori sa plec catre statul indian Sikkim, asa ca am hotarat ca daca obtin repede permisul pentru Sikkim, plec; l-am obtinut foarte usor, dar nu ma hotaram in ce directie sa o apuc: catre Ravangla din Sikkim-ul de sud, sau catre Gangtok din Sikkim-ul de est? Am dat cu banul, si a iesit Gangtok; mi-am luat bagajul si am suit intr-un taxi, iar cand am ajuns in statia de jeep-uri tocmai pleca un shared jeep catre Gangtok; am urcat in el in graba si am pornit la drum; am ajuns in Gangtok dupa vreo trei-patru ore, m-am cazat in cinci minute si am iesit sa vad orasul. Cand colo, ce sa vezi? La doi pasi de hotel tocmai incepuse o frumusete de ceremonie, o puja, si aflu ca asta e doar inceputul: a doua zi dimineata urma sa inceapa o mare fiesta locala in Gangtok, capitala Sikkim-ului: sarbatoarea Pang Lhabsol.

Turnul Babel: Roma

Turnul Babel este numele pe care l-am ales cu ceva vreme in urma pentru un colt din ici-colo.ro care imi este foarte drag: cel in care doar postez fotografii cu oameni pe care i-am intalnit prin calatoriile mele. Ca sunt localnici sau tot turisti nu are pentru mine nicio importanta, iar faptul ca nu stiu nimic despre ei nu ma deranjeaza deloc; calatoria te invata sa ii privesti cu alti ochi pe cei care iti apar in cale, indiferent ce sunt ei sau cat de efemera ar fi clipa de gratie a intalnirii cu ei; sau, mai bine zis, calatoria te invata sa ii privesti pe oameni; pentru ca daca as fi intalnit aceiasi oameni pe strada in Bucuresti este destul de probabil ca nu le-as fi aruncat nici macar o privire grabita.

Old Delhi: unul dintr-un milion

Ceea ce socheaza in Old Delhi, chiar mai mult ca in alte colturi ale Indiei, este multimea nesfarsita de saraci care in timpul zilei robotesc din greu pentru cativa banuti amarati, ca hamali sau conducatori de ricse, iar noaptea dorm pe unde apuca, ingramaditi pe jos, pe stradutele laterale ale Chandni Chowk; nu au unde locui, nu au mancare intotdeauna, nu au sperante.

Acum vreo 12 ani statisticile spuneau sec ca in Delhi traiesc sub limita saraciei vreo 1.149.000 de oameni; limita saraciei era fixata atunci la echivalentul a cel mult 11 dolari pe luna, care inseamna mai nimic chiar si in India, deci pariez ca saracii din Delhi sunt mult mai multi de atat. Iar in definitiv cifra exacta nici macar nu conteaza: oricare dintre ei este unic, este unul dintr-un milion...

Old Delhi: Gadodia Bazaar

Aflata in Old Delhi, pe strada Khari Baoli de la capatul vestic al bulevardului Chandni Chowk, Gadodia Bazaar este una dintre marile piete en gros de mirodenii din Asia; baloti, pachete si saci cu mirodenii, nuci, ierburi, ceaiuri si cate si mai cate sunt aduse aici din toate colturile Indiei, intr-un du-te vino mai febril ca oriunde pe Chandni Chowk.

Mantre in Dharamshala

Stransi in semicerc intr-o curte din Tsuglag Khang, templul lui Dalai Lama din Dharamshala, calugarii tibetani isi murmurau rugaciunile lor buddhiste, iar cainele statea culcat intre ei ca si cum era mangaiat de cineva invizibil. Parea grozav de fericit acolo...

Kullu Lady

Am intalnit-o in valea Spiti, din nordul Indiei, cand rataceam agale prin superba vale himalayana, intr-un jeep condus de Jeevan, soferul indian vesel si istet; convenisem sa luam in jeep localnici autostopisti, pentru good karma, iar ea si copilul ei au fost printre musafirii nostri din acea zi; era din valea vecina Kullu, de dincolo de trecatoarea Rohtang; asa ca mi s-a parut extrem de firesc sa o pastrez in amintire drept Kullu Lady; calatorea catre sotul ei, care lucra pe undeva prin valea Spiti; era linistita si zambitoare, si nu parea deloc deranjata sa calatoreasca prin pustietatile acelea, cu un copil mic in spate. Drept bagaj avea doar o plasuta, aproape goala; si un suras incantator…

Boudhanath, Nepal: pelerini

Kopan, Nepal: micul calugar tibetan

Balthali, Nepal: lan verde

Triten Norbutse, Kathmandu, Nepal: calugari Bön

Namobuddha, Nepal: chip