luni, 21 noiembrie 2011

Valea Spiti: mini-ghid ici-colo

Am mai scris pana acum de trei ori despre superba vale Spiti: un colt din Tibet, uitat si ascuns precum o comoara nepretuita intre culmile inalte ale marelui masiv himalayan, undeva la granita vestica dintre India si Tibetul ocupat de chinezi. Asa ca ce as mai putea scrie astazi despre valea Spiti? E simplu: cum sa descoperi o asemenea comoara; deci astazi scriu pentru descoperitorii de comori care isi doresc sa descopere comoara numita valea Spiti.


Valea Spiti: la capatul lumii

Vorbind despre unde se afla valea Spiti ma simt foarte tentat sa raspund simplu, in doar trei cuvinte: la capatul lumii. Adica la capatul nord-estic al statului indian Himachal Pradesh, aproape de capatul nordic al Indiei, si la capatul vestic al platoului tibetan. Senzatia de capat de lume este cu mult mai puternica aici decat in locurile din Tibet sau Ladakh pe care eu le-am vizitat, si este tulburator de densa mai ales in mica asezare Tabo, din estul vaii Spiti: linistea de aici pare sora buna cu nemiscarea totala a neantului.

Lasand la o parte ca e la capatul lumii, valea Spiti se afla in partea estica a districtului Lahaul si Spiti, din statul indian Himachal Pradesh. Un district himalayan cu totul aparte, compus din mai multe vai himalayene inalte si aride legate intre ele (Pattan, Lahaul, Spiti, Pin, Shila si Lingti), avand in comun vecinatatea cu Tibet (la est) si cu Ladakh, Micul Tibet (la nord), precum si apartenenta la aria culturala buddhista tibetana. In vestul districtului se afla vaile Lahaul si Pattan, precum si capitala administrativa a districtului, oraselul Keylong; in timp ce in estul districtului se afla marile atractii turistice, vaile Spiti si Pin. Iar marele masiv himalayan strabate intregul district de la un capat la altul, facand comunicatiile extrem de precare intre vaile inalte si inguste, strecurate printre inaltimi de peste 6000 de metri altitudine.

Cum se ajunge in valea Spiti

Exista exact doua rute de acces in valea Spiti: dinspre Manali (ruta pe care am folosit-o eu), si dinspre Shimla. La care cu putin umor se poate adauga si cea de a treia varianta, evident: cea mixta, in care valea Spiti e strabatuta venind dinspre Manali catre Shimla, sau invers; e varianta pentru care am si optat deja pentru urmatoarea mea vizita in Spiti...


Pentru ruta de acces din Manali se poate lua avionul din Delhi pana in orasul Kullu, capitala vaii himalayene si districtului Kullu din statul indian Himachal Pradesh; se afla la o distanta rezonabila de Manali, asa ca transportul din Kullu in Manali nu poate fi o problema; in Manali poate fi gasita usor o cazare ieftina in Old Manali, care este o oaza confortabila pentru turisti occidentali; in schimb New Manali este un mic balamuc indian cu aspect de oras proaspat explodat, asa ca poate fi evitat fara mari regrete.

Cel mai bun mijloc de transport prin valea Spiti este jeep-ul, tocmit cu tot cu sofer de la una din zecile de agentii turistice din Old Manali; trebuie facut un mic tur al agentiilor si sigur va rezulta in putina vreme care este varianta cea mai buna. Exista si varianta transportului local cu autobuzul catre valea Spiti si intre asezarile ei, dar mi se pare total nerecomandabila: autobuzele sunt rare si se misca foarte incet chiar si pentru un loc ca Spiti, asa ca transportul cu ele poate insemna o enorma si inutila pierdere de vreme, la care se adauga disconfortul aferent. In plus, soferul jeep-ului stie la fix pe unde se pot gasi cele mai convenabile cazari in Spiti...

Concret, accesul dinspre Manali inseamna un drum de 201 km pe ruta Manali - Rohtang La - Kunzum La - Losar - Kaza. Stiu, o distanta de 201 km poate parea un mizilic chiar si la noi, in eterna si fascinanta Romanie; insa in Himalaya ea inseamna (mai ales daca se face si ocolul pentru vizitarea laculului Chandra Tal) o zi intreaga de drum superb, dar greu si obositor; la care se pot adauga si problemele generate de raul de inaltime.

Ruta de acces dinspre Manali e deschisa permanent numai in sezonul turistic, adica din iunie pana in octombrie; in restul anului ninsorile si furtunile de zapada blocheaza trecatorile inalte Rothang La si Kunzum La, astfel ca drumul de Manali este frecvent inchis in timpul iernii.

Cea de a doua ruta de acces in valea Spiti este cu plecare din Shimla (capitala statului indian Himachal Pradesh) si cu trecere prin valea Kinnaur, de-a lungul fluviului Sutlej, unul din marii contributori ai gigantului fluviu Indus. Un drum lung si dificil, de 412 km, care in mod sigur trebuie parcurs in minim doua etape de cate o zi, daca nu cumva frumusetea legendara a vaii Kinnaur impune opriri mai dese de atat. In Shimla se ajunge tot cu avionul din Delhi, si din cate am citit ea sigur merita cel putin o vizita de o zi sau doua; iar odata ajuns acolo e clar ca va trebui facut acelasi tur al agentiilor turistice pentru a gasi cea mai convenabila oferta de jeep ori de shared jeep cu care sa ajungi in Spiti.

Uneori drumul dinspre Shimla poate fi temporar inchis din cauza alunecarilor de teren si avalanselor, dar in genere el este deschis tot anul; iar turistii din afara Indiei au nevoie sa obtina un permis de trecere prin zona de granita cu Tibet pentru a intra in Spiti dinspre Kinnaur; se obtine usor, in vreo doua-trei ore (ceea ce in India este foarte aproape de viteza luminii), din Shimla; iar pentru a iesi din Spiti catre Kinnaur si Shimla permisul se obtine din Kaza.

Oamenii din valea Spiti

Districtul Lahaul si Spiti este unul din districtele cele mai slab populate ale Indiei; are doar vreo 31.000 de locuitori, cunoscuti sub numele de lahaulis. Partea de vest a districtului este bogata si destul de populata, cuprinzand vaile Lahaul, Pattan si capitala administrativa a districtului, orasul Keylong, prin care trece drumul dintre Manali si Leh, capitala Ladakh-ului; iar locuitorii partii vestice a districtului sunt in proportii relativ egale indieni de religie hinduista si localnici lahaulis, de rasa mongoloida si de religie buddhista.

Dincolo de trecatoarea Kunzum La se intinde partea estica a districtului, saraca si slab populata, dar nespus de frumoasa: vaile Spiti si Pin. Majoritatea locuitorilor sunt lahaulis buddhisti, care isi spun uneori, cu mandrie, spitieni; dar asa cum scriam recent, localnicii din valea Spiti isi pot spune oricum, pentru mine ramane clar ca lumina zilei ca ei sunt mai mult sau mai putin tibetani, si nimic altceva. Iar cea mai buna dovada in acest sens e chiar limba vorbita in valea Spiti, numita Spiti bhotia; ea face parte din familia limbilor tibetane, fiind foarte apropiata de limba ladakhi din Micul Tibet si mai ales de limba tibetana.

Istoria vaii Spiti este legata tot de istoria Tibetului, din moment ce pentru lungi perioade de timp valea Spiti a facut parte din regatul vest-tibetan Guge, care a inflorit acum 1000 de ani in vestul Tibetului, si din regatul Ladakh, care timp de cateva sute de ani a dominat partea vestica a podisului tibetan; si cu siguranta ca valea Spiti a facut parte si din stravechiul si faimosul regat Zhang Zhung, care a inflorit in aceeasi parte de vest a platoului tibetan cu multe sute de ani inainte de infiintarea primului regat tibetan, si care a fost atat de des asociat de occidentali cu taramurile legendare Shambhalla si Shangri-La; oricum, se stie ca in valea vecina Kinnaur traiesc ultimii descendenti ai regatului Zhang Zhung, o populatie izolata compusa din 2000 de oameni care vorbesc o limba numita chiar zhang zhung.

Organizarea sociala a localnicilor lahaulis are puternice reminescente arhaice, in care familia extinsa si sistemul de clan (numit rhus) joaca un rol foarte important. Ca si in Ladakh si in unele zone din Tibet (cum ar fi Shigatse), poliandria a fost larg raspandita in valea Spiti, si e foarte posibil ca si astazi sa fie pastrata, in pofida interdictiilor oficiale; la fel ca in restul spatiului cultural tibetan, in Spiti e vorba de regula despre poliandria fraternala, care presupune o familie compusa din mai multi frati ce au ca sotie aceeasi femeie; conducerea o avea adesea fratele mai mare, numit Yunda, insa acesta impartea egal cu ceilalti frati atat munca in gospodarie cat si favorurile nocturne ale mult-prea-norocoasei neveste, numita Yundamo. Oricum, copiii rezultati dintr-o asemenea casatorie erau tratati in mod egal, indiferent de la care dintre frati proveneau...

Sociologii si etnologii au identificat explicatii clare pentru aceasta ciudatenie: resursele agricole fiind foarte putine in zonele sarace ale platoului tibetan, era necesar ca loturile de pamant ce compuneau fermele agricole sa nu fie impartite intre frati, ci pastrate unite pentru a putea asigura subzistenta unei familii; iar clima aspra si relieful montan facea ca munca intr-o asemenea ferma sa fie extrem de grea, astfel ca era nevoie de mai multi barbati pentru a gospodari o singura ferma. Insa lasand la o parte explicatiile savante, ceea ce inteleg eu este ca in valea Spiti inca se pot trai ultimele clipe ale unei epoci de mult apuse: cea a matriarhatului.

Ce se poate vedea prin valea Spiti

Sunt mai multe variante de calatorie prin Spiti, cu optiuni suplimentare interesante: yak safari, ski si mai ales trekking, Spiti fiind considerata un paradis pentru trekkeri; dupa ce mi-am socotit timpul la dispozitie am ales varianta unei calatorii de cinci zile, pe ruta Manali - Kaza - Tabo - Kaza - Manali. Asa ca despre o asemenea calatorie voi vorbi in continuare.


In prima zi de calatorie se pleaca din Manali dimineata, iar prima incercare este trecerea prin faimosul pas Rohtang La (3978 de metri), care unind valea Kullu cu valea Lahaul, deschide drumul atat catre orasul Leh din Ladakh cat si catre valea Spiti; trecerea prin el este foarte inceata si poate dura doua sau trei ore, in functie de noroc; indienii au intentia sa construiasca un tunel pe sub Rohtang, dar dupa cum ii cunosc (desi imi sunt dragi asa cum sunt, sa fie limpede), asta nu se va intampla foarte curand. Se trece apoi prin pasul Kunzum La, aflat la 4590 (sau 4551) de metri inaltime, pentru a intra in valea Spiti. Se face un ocol (dar merita) pentru a vizita lacul Chandra Tal. Se trece prin asezarea Losar (4079 de metri inaltime), insa oricat de mare ar fi oboseala si tentatia opririi aici, merita sa mergi mai departe pana in capitala vaii Spiti, oraselul Kaza; reamintesc ca am povestit pe larg despre acest drum aici.

Cea de a doua zi in Spiti trebuie neaparat sa fie una mai lejera, pentru a mai face uitata oboseala din prima zi; asa ca ea poate fi petrecuta in Kaza si intr-o plimbare lejera, de jumatate de zi, prin superba vale Pin; singurele atractii din valea Pin sunt raul Pin, muntii Himalaya, peisajul tipic tibetan, cateva asezari minuscule dar cat se poate de pitoresti si un parc national in care cutreiera libere animale tipic himalayene, cum sunt caprele ibex si leoparzii de zapada; dar valea Pin sigur merita vazuta, si chiar parcursa cu piciorul sau macar cu bicicleta, cum am vazut ca faceau cativa turisti temerari. Exista in valea Pin si cateva pensiuni pentru turisti (si am fost tentat sa dorm macar o noapte in acele locuri de vis), insa am ales sa ma intorc in Kaza; iar mai multe detalii despre a doua zi in valea Spiti pot fi gasite aici.

In cea de a treia zi se poate merge intai la manastirea Dhankar, fosta capitala a vaii Spiti, iar apoi la Tabo; manastirea Tabo, favorita lui Dalai Lama, are splendide fresce buddhiste de acum 1000 de ani, care merita vazute pe indelete, asa ca este o varianta buna cazarea peste noapte in Tabo; insa atentie, in linistea incredibil de densa din Tabo te vei simti, mai mult ca niciodata, la capatul lumii

In cea de a patra zi poti pleca din Tabo pentru a vizita Kibber, despre care se spune ca este cea mai inalta asezare din Asia conectata la un drum (la 4205 sau 4270 metri altitudine): un sat traditional tibetan absolut incantator, si o tinta ideala pentru orice fotograf. Apoi poti vedea manastirea Ki, o adevarata fortareata ridicata la 4166 (sau 4235) de metri inaltime, veche de aproape 1000 de ani; dupa care te poti intoarce in Kaza. Iar despre cum am petrecut a treia si a patra zi in valea Spiti am povestit aici.

Iar cand vei ajunge in cea de a cincea zi vei parcurge cu ochi tristi drumul de intoarcere din Kaza in Manali, trecand iarasi prin pasul Kunzum La iar apoi prin faimoasa Rohtang La, Trecatoarea Mortii. Si poate vei intelege de ce oamenii de aici par atat de senini si chiar fericiti, desi viata in vale e cat se poate de grea, iar saracia este lucie; si poate ca iti vei dori sa te intorci, candva, in aceasta viata, in valea Spiti…

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu