luni, 30 septembrie 2013

Darjeeling, regina dealurilor himalayene (2)

Welcome to the Land of Gorkhas este urarea cu care își întâmpină musafirii Darjeeling, regina dealurilor himalayene; pentru că acest orășel indian înconjurat de graniţele cu Nepal, Bangladesh, Bhutan și Tibetul ocupat de China are, în pofida trecutului său tibetan-sikkimez sub steag britanic, un prezent nepalez-gorkha sub steag indian; așadar călătorind în Darjeeling vei avea senzaţia că vizitezi un ţinut nepalez cu vestigii tibetane, după cum te vei convinge imediat, citind despre atracţiile turistice cu care te așteaptă Regina Dealurilor.


În jurul pieţei Chowrasta: temple, zeiţe, povești himalayene și ursuleţi panda

O bună parte a atracţiilor Reginei Dealurilor se află în partea de nord a Darjeeling-ului, iar punctul de plecare către ele este piaţa Chowrasta de care povesteam recent că merită savurată pe îndelete pentru aerul ei curat nepalez. Am început cu templul buddhist tibetan ce a dat numele orașului, Bhutia Busty Gompa; habar nu am de la ce vine Busty, însă Bhutia înseamnă “tibetan” iar Gompa înseamnă chiar “templu”; în 1828, când au ajuns pe aici cei doi ofiţeri britanici ce au avut ideea înfiinţării staţiunii Darjeeling, templul se numea Dorje Ling și se afla pe Observatory Hill, de unde a fost mutat prin sec. 19 de către chogyal-ul de Sikkim. Drumul până la templu este încântător, pentru că trece printr-o margine liniștită și ceţoasă a orașului, unde casele pitorești, înconjurate de petice verzi de pădure, sunt unite doar de potecuţe înguste și umbroase; iar în jurul templului vei vedea orhidee înflorite, roţi de rugăciune tibetane și o imagine pictată a marelui maestru Padmasambhava, numit și Guru Rinpoche, pe care tibetanii îl venerează ca pe părintele buddismului tibetan, considerându-l Al Doilea Buddha.





În templu am găsit și o statuie a zeiţei Tara Galbenă sau Özer Chenma, care în buddhismul tibetan este și protectoarea călătorilor; Bhutia Busty Gompa era chiar primul obiectiv turistic în care intram în acea călătorie deloc ușoară prin nord-estul Indiei, așa că întâlnirea cu zeiţa, confirmată de îngrijitorul templului (care mi-a făcut și favoarea de a închide ochii când am făcut fotografia, în pofida regulilor templului) mi-a dat sentimentul liniștitor că mi-am începutul drumul prin acele ţinuturi protejat chiar de cine trebuie…


La mică distanţă de piaţa Chowrasta se află și culmea numită Observatory Hill, pe care iniţial se afla Bhutia Busty Gompa, templul tibetan de care tocmai am scris; după mutarea templului în locaţia actuală au fost ridicate pe Observatory Hill mai multe mici altare hinduiste și buddhiste, iar divinităţile hinduiste și cele buddhiste convieţuiesc aici fără nicio supărare, într-o atmosferă de toleranţă desăvârșită tipică ţinuturilor himalayene: am mai văzut aceeași îngemănare a celor două credinţe și la templul Swayambhunath din Kathmandu, capitala Nepalului, dar prin India de nord și Nepal sunt multe alte locuri sfinte aflate în aceeași situaţie bizară pentru standardele occidentale.



Șiruri lungi de steaguri de rugăciune acoperă aleile umbroase dintre altarele de pe Observatory Hill; printre chipurile sacre ale celor două religii ce își împart Observatory Hill am recunoscut imaginea zeului hinduist Ganesha, cu cap de elefant, și a zeiţei hinduiste Kali, pe care admiratorii sfertodocţi ai Indiei o consideră, în mod nemeritat, o zeiţă a morţii și a distrugerii; mai jos îi puteţi vedea chipul mânios, iar acum mă voi mulţumi să spun că în zeiţa Kali trebuie văzute mult mai mult decât moartea și distrugerea; am mai întâlnit-o pe Kali și în Tripura, așa că promit să povestesc mai multe despre ea într-o altă postare, cât de curând va fi posibil.


Pe una din băncile de acolo se odihnea o tânără femeie, cu trăsăturile mongoloide obișnuite prin părţile locului; părea foarte absorbită de conversaţia ei interioară cu una dintre zeităţile de pe Observatory Hill, așa că am profitat și am fotografiat-o tiptil; după tika roșie de pe frunte era clar că e de religie hinduistă, așa că aș paria că tânăra este o gorkha, cum își spun cu mândrie nepalezii din Darjeeling: dacă are ochii oblici și tika sunt mici șanse să aparţină altor etnii din Darjeeling.


După o nouă revenire în piaţa Chowrasta am pornit către nord-vest, unde se află Himalayan Mountaineering Institute, înfiinţat în 1954 de faimosul Tenzing Norgay, cunoscut și ca Sherpa Tenzing: temerarul șerpaș care împreună cu Edmund Hillary a cucerit Everestul, cel mai înalt vârf al lumii, în anul 1953; în limba română s-a încetăţenit folosirea termenului șerpaș cu înţelesul restrâns de ghid montan în Himalaya, însă de fapt termenul sherpa desemnează o etnie de origine tibetană care trăiește în regiunile înalte din Nepal, India de nord-est și Bhutan, și din care se recrutează, într-adevăr, cei mai buni ghizi și hamali din Himalaya. Născut în 1914 în Nepal, într-o așezare de la poalele Everestului (pe care localnicii îl numesc și Qomolangma sau Sagarmatha), Tenzing Norgay (fotoa trăit ani buni în Darjeeling, așa că localnicii îl consideră una din marile personalităţi ale locului; a trecut dincolo în 1986, în Darjeeling, și a fost incinerat chiar în Institutul înfiinţat de el; iar vizitarea Institutului este un foarte bun prilej de-a călători prin istoria îndelungată a expediţiilor de cucerire a crestelor din Himalaya. 


În fine, la mică distanţă de Himalayan Mountaineering Institute se află Zoo Padmaja Naidu Himalayan Zoological Park, una din cele mai bune parcuri zoo ale Indiei; specializat în faună himalayană, parcul le oferă locatarilor ei condiţii apropiate de cele naturale, astfel că uneori nu îţi va fi ușor să vezi pe unde se ascund fiarele înălţimilor himalayene; am mai scris despre acest Zoo Park aici, așa că de data asta mă mulţumesc să rememorez întâlnirea norocoasă cu ursuleţul panda roșu, numit și micul panda; în pofida timidităţii lui binecunoscute acesta a binevoit să-mi pozeze de la doar câţiva metri, chit că avea la dispoziţie ditamai crângul de bambus în care se putea ascunde de mine; oare la mijloc a fost doar noroc chior, sau i-o fi șoptit vreo vorbă bună și zeiţa întâlnită în Bhutia Busty Gompa? J



Spre Ghum și Dealul Tigrului: trenuri de jucărie, zei și piscuri himalayene

În partea de sud a Darjeeling-ului se află celelalte atracţii turistice ale Reginei Dealurilor. Încep cu gara din Darjeeling, de care am mai povestit și aici, atât de pitorească încât sigur merită văzută chiar dacă nu iei trenul din ea; la câţiva pași de gară se află templul hinduist Dhirdham Mandir, o replică mult mai modestă a celebrului templu Pashupatinath din Kathmandu, capitala Nepalului; templul Dhirdham are acoperiș de pagodă și este închinat tot zeului hinduist Shiva, la fel ca și Pashupatinath, iar din curtea lui se deschide una din cele mai bune vederi asupra Darjeeling-ului.




Sfatul meu este să urci și în trenul către Ghum, întrucât Darjeeling Himalayan Railway, poreclit Toy Train - trenul de jucărie din Darjeeling, este înscris pe lista patrimoniului UNESCO și este celebru în toată lumea; despre cum decurge o călătorie până la Ghum am scris deja aici, așa că mai trebuie spus doar că distanţa până la Ghum este de doar 7 kilometri, deci poate fi parcursă și pe jos, pe Hill Cart Road (de-a lungul liniei de tren) sau pe Tenzing Norgay Road.



Localnicii obișnuiesc să spună că spirala de cale ferată numită Batasia Loop nu trebuie cu niciun preţ ratată, însă am mai scris deja că singurul lucru pe care îl poţi rata aici e o vedere bună spre Darjeeling. În Ghum (în trecut cea mai înaltă gară a lumii, iar în prezent cea mai înaltă gară a Indiei) am apucat să văd doar gara și micul muzeu din ea, însă în ghid am citit că și așezarea merită o vizită, pentru a vedea cele câteva temple buddhiste tibetane, rămase, la fel ca și Bhutia Busty Gompa, din trecutul sikkimez-tibetan al Darjeeling-ului. Cel mai notabil dintre aceste temple ar fi Yiga Choling Gompa, ridicat în 1850; ar mai fi de văzut, tot în Ghum, Sakya Guru Gompa și Samten Choling Gompa, iar Druk Sangak Choling Gompa (care, numit și Dali Gompa, a fost inaugurat de Dalai Lama în 1993) este între Ghum și Darjeeling și poate fi văzut cel puţin de la fereastra trenului, care trece chiar pe sub zidurile sale supebe.

Ultima atracţie a Ghum-ului este faimosul Tiger Hill, Dealul Tigrului; aflată la vreo 4 kilometri de Ghum și la vreo 11 kilometri de Darjeeling, această înălţime de 2.590 de metri (numită cu dispreţ himalayan „deal”...) oferă cea mai bună vedere din zonă către vârful himalayan Kangchendzonga  (Kanchenjunga): cunoscut ca cel de-al treilea munte al planetei și cel mai înalt al Indiei, Kangchendzonga are 8.598 de metri înălţime și a fost escaladat prima dată doar în 1955, de către alpiniștii britanici Joe Brown și George Band, până în 1852 fiind considerat cel mai înalt vârf al lumii; la înălţime trebuie adăugată și venerarea sa ca zeu de către etniile din estul Nepalului, Sikkim și Darjeeling Himalaya, iar sikkimezii îl consideră spiritul protector al Sikkim-ului. Ca bonus, în zilele cu cer foarte limpede de pe Tiger Hill se pot vedea, departe spre vest, chiar și vârfurile Everest, Lhotse (8516 metri, al patrulea al lumii) și Makalu (8485 metri, al cincilea al lumii). Turiștii obișnuiesc să urce pe Tiger Hill cu noaptea în cap, pentru a prinde răsăritul de soare deasupra Himalayei, așa că pornesc din Darjeeling dimineaţă la prima oră, în mașini tocmite pe la agenţiile turistice locale; eu însă nu am binevoit să fac asta, din motive pe care le voi explica, suspinând cu ciudă, într-o altă postare...

Ceai, trekking, Kangchendzonga și alte chestii

Dacă ajungi în Darjeeling trebuie să știi neapărat că te afli în una dintre capitalele mondiale ale ceaiului; este vorba de ceai negru, pe care indienii obișnuiesc să îl bea cu lapte și zahăr; cât am stat în Darjeeling m-am nărăvit și eu la acest ceai, până ce aproape uitasem ce gust are cafeaua, deși recunosc cu jenă că nu sunt în stare să disting mult-lăudatul ceai pur de Darjeeling de alte ceaiuri celebre ale Indiei, cum sunt ceaiurile de Assam, de Nilgiri, de Kangra sau de Sikkim; oricum, nu ierta ocazia să guști ceaiul aromat de Darjeeling în micile localuri din oraș, și fă bine și îndulcește-l cu lapte și zahăr precum localnicii, pentru că e mai tare decât ai crede la prima gustare; e o idee bună să îţi iei ceai și pentru acasă, pentru că aici vei găsi pe alese, la preţuri de toate calibrele; iar dacă ai chef poţi vizita și niscaiva plantaţii de ceai, cum ar fi Happy Valley Tea Estate din nordul Darjeeling-ului; însă habar nu am ce poate însemna o asemenea vizită, în afară de mult ceai...


În Darjeeling mai poţi vizita și Japanese Peace Pagoda din sudul orașului (am văzut una la fel și în Lumbini din Nepal, unde s-a născut Buddha, japonezii având bunul obicei să-și ridice temple în mai toate locurile importante ale buddhismului), precum și Tibetan Refugee Self-Help Centre (unde se poate cumpăra artizanat tibetan făcut de refugiaţii tibetani de acolo), Lloyd Botanical Garden și Bengal Natural History Museum, toate în nordul orașului; iar pe lângă Darjeeling se pot face drumeţii himalayene de nota 12, având în vedere rutele de trekking care străbat Darjeeling Himalaya îndreptându-se către uriașul vârf himalayan Kangchendzonga, al treilea al lumii; cea mai lăudată dintre ele este Singalila Ridge Trek, din Mane Bhanjang până în Phalut: 5 zile prin Singalila National Park, cu picioarele pe potecile crestei Singalila și cu ochii spre Kangchendzonga. Sau poţi alege să faci white water rafting pe râul Teesta, care coboară la vale dinspre Sikkim iar dincolo de graniţa cu Bangladesh se unește cu uriașul fluviu Brahmaputra, venit tocmai din Tibet; și poate îmi spui și mie de ce acest gen de rafting este musai pe white, și nu pe altă culoare. Iar dacă vrei să admiri gigantul Kangchendzonga fără să te ostenești până la Tiger Hill sau pe Singalila Ridge Trek atunci se pare că poţi face asta de pe strada Bhanu Bhakta Sarani (care pornește din piaţa Chowrasta spre Observatory Hill) și de la Bhutia Busty Gompa; nu mai trebuie decât să ai un cer fără nori, firește...


Înainte de a încheia acest mini-ghid al Darjeeling-ului (harta) mi-a mai rămas de spus doar cum se ajunge în Darjeeling: greu; dacă nu cumva chiar foarte greu, așa cum povesteam și aici. Odată ajuns în Delhi, capitala Indiei, am așteptat câteva ore un avion al unei companii indiene, cu care am mers până la Bagdogra de lângă Siliguri, orașul cel mai important din regiunea numită Coridorul Siliguri; din Bagdogra am mers cu un taxi până în Siliguri, iar de acolo am mers vreo trei ore cu un sumo, un shared jeep, până în Darjeeling. Când am ajuns acolo eram după aproape două zile de când plecasem din București, deși e drept că avusesem și o escală de câteva ore în Istanbul. Așa că dacă nu te sperie un asemenea drum (în definitiv, ce contează două zile în faţa infinitului?...) îţi urez drum bun către Darjeeling, călătorule; e departe rău de tot, dar vei vedea că merită...

p.s. poate vei dori să citești și Darjeeling, regina dealurilor himalayene (1).

2 comentarii:

  1. Reconfortant articolul tau, iar pozele astea colorate sunt o nebunie! Mai ca-mi vine sa-mi inhat rucsacul si sa ma astern la drum...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. dara mie! ca tocmai a inceput sezonul turistic, pe acolo; iar Kangchendzonga cred ca se vede precum cristalul...

      Ștergere