La sosirea in Noto am fost foarte dezamagit, afland ca
marea atractie a oraselului este barocul sicilian al cladirilor din vechiul sau
centru; calatorisem pana atunci prin cateva locatii excesiv de baroce si
facusem un fel de alergie la arhitectura baroca: pur si simplu nu mai voiam sa
vad nimic baroc! Insa am realizat foarte repede ca Noto este un loc incantator, parca desprins din povesti; povesti
baroce, ce-i drept; asa ca in Noto am facut iarasi pace cu barocul.
Noto este in coltul sud-estic al Siciliei, la vreo 32
de kilometri de Siracusa; cum se zice pe la noi: mai faci un pas, si cazi de pe harta. Are doar vreo 23.000 de
locuitori, iar aerul sau este cel al unei comune mai rasarite in care printr-un
miracol locuitorii s-au pomenit peste noapte oraseni; practic nu imi aduc
aminte sa fi vazut in Noto un singur om grabit sau nervos, ci doar batranei
simpatici care jucau sah in parc, citeau ziarul la o cafea sau o racoritoare
ori se plimbau agale pe strazi, fara nici cea mai mica grija. Dar ce
orasel! Noto face de ras orice fantasma baroca, oricat de exaltata: pe cat de mic
este oraselul, pe atat de monumentale, impunatoare si festive arata toate
cladirile din vechiul sau centrul baroc! Iar daca adaugi si faptul ca centrul
vechi din Noto, asa superb cum este, este foarte putin circulat de pietoni, iti
vei da seama de ce in Noto te astepti mereu sa apara cineva si sa iti spuna: zambeste, esti la camera ascunsa! Evident,
acesta nu este un oras baroc, ci doar un urias decor de Hollywood, pentru filme
baroce!
Este foarte adevarat, cladirile din Noto sunt
construite intr-un stil aparte de baroc, numit barocul sicilian; fara sa fiu un specialist, as spune ca este mult
mai luminos, mai diafan si mai neincarcat decat barocul pe care il vazusem eu
prin alte locuri si de la care facusem alergie; iar piatra din care sunt
construite cladirile din Noto este una foarte deschisa la culoare si cu o
nuanta galbuie, care da cladirilor, strazilor si orasului in intregime o alura solara
si foarte siciliana, in acelasi timp.
Dar cum de a ajuns un orasel atat de mic, uitat in
capatul sud-estic al Siciliei, sa posede un centru vechi care le poate inverzi
de invidie chiar si pe cele mai frumoase orase ale Europei? Cutremurul din 1693
a provocat mari distrugeri nu doar in Catania, ci si in Noto; Noto a fost ras
de pe fata pamantului, asa ca nobilul Giovanni Battista Landolina, marchiz di San Alfano si personaj extrem de
influent la nivel local, a coordonat si sustinut financiar reconstruirea
orasului pe malul opus al raului Asinaro, mai aproape de Marea Ionica; iar
arhitectii gasiti de el aveau preferinte estetice atat de clar conturate, incat
au reconstruit intregul oras in stilul barocului sicilian!
Ce sa vezi in Noto? Raspunsul este simplu: tot ce este in centrul vechi din Noto
merita vazut! Noto in intregime este un urias spectacol baroc, in care nu
trebuie ratata nicio scena; iar cladirile din Noto sunt numai una si una, atat de
frumoase incat nu stii la care dintre ele sa te uiti: Palazzo Ducezio (in care
se afla primaria orasului), Cattedrale di San Nicolò (finalizata
in 1776), bisericile Chiesa di Santa Chiara, Chiesa di San Domenico, Chiesa di Montevergini, San Carlo al Corso si palatele de pe Via Cavour.
Iar daca iti place barocul sicilian atunci
merita sa mai vizitezi in apropriere de Noto si oraselele Ragusa Ibla si
Modica; din moment ce tocmai ma vindecasem de alergia la baroc nu am simtit nevoia
sa fac excese cu barocul, ca sa nu recidivez, insa un localnic mi-a spus ca daca ajung sa
le vad pe cele doua o sa uit imediat de Noto; de altfel, intreaga regiune Val di Noto (valea
Noto, cu oraselele Noto, Ragusa, Modica, Palazzolo Acreide si Scicli) impreuna cu orasele invecinate Catania, Caltagirone si Militello in Val di Catania constituie un
adevarat sanctuar al barocului sicilian si este inscrisa ca obiectiv pe lista
patrimoniului mondial al UNESCO.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu