vineri, 1 februarie 2013

Ești un om liber!

Până acum exact doi ani eram un om absolut obișnuit: aveam un job cu program fix, cu venituri regulate și cu aere corporatiste. Eram un om împlinit, va să zică.


Acum exact doi ani am lăsat jobul acela în urmă și am intrat într-un an de reinventare; știu, de obicei i se spune an sabatic, dar ar fi nepotrivit să îi spun așa, pentru că nu a fost un an de tăiat frunza la câini; deși e adevarat că nici nu m-am spetit cu munca, ca altădată. În anul acela am învăţat: am fost pe la cursuri, seminarii și conferinţe de toate felurile, care de care mai năzdrăvane. Habar nu am ce s-a lipit de mine după ele, ori daca s-a lipit ceva; dar știu că am fost din nou un învăţăcel, un student. Și nu e minunat să fii așa?

Dintre cursurile pe care le-am urmat atunci cel mai tare m-a chinuit cursul de fotografie, întrucât acolo era necesar (culmea!...) să fiu creativ; iar eu uitasem complet să fiu creativ, din moment ce atâta amar de vreme fusesem doar un om împlinit (și la propriu, și la figurat: de atunci am mai dat niște kilograme jos); la fel, uitasem complet și cum să scriu o povestioară oarecare (în care să nu demonstrez nimic și să nu prezint situaţia de fapt în ordine (crono)logică…), din moment ce atâta amar de vreme scrisesem doar contracte, opinii, cereri de chemare în judecată și recursuri.


Astăzi stau pe gânduri și socotesc ce am făcut în ultimii doi ani; iar lista nu e foarte lungă, și nici grozav de convingătoare: am mers la cursuri (și nu știu dacă am rămas cu ceva după ele…), am învăţat lucruri noi (și nu sunt sigur că îmi sunt de folos…), am citit (clasic…), am făcut fotografii (banal…), am cunoscut alţi oameni (firesc…), am muncit (de ce aș fi scutit?...) și am dat blogului meu mai multă atenţie (bun, și?...); aha, și am călătorit, dar nu neapărat mai mult cantitativ ca înainte, ci mai degrabă mai receptiv, mai empatic; oricum, în 2011 am călătorit în India pentru o lună, iar în 2012 am călătorit, tot în India, pentru mai mult de o lună; și este minunat să călătorești în tihnă, fără nicio grabă, și să nu trebuiască să îţi numeri cu înfrigurare zilele de concediu, întrebându-te câte să îţi risipești la prima strigare și câte să îţi mai lași pentru sărbătorile de iarnă.

Una peste alta, în ultimii doi ani nu am făcut - vă spun sincer - lucruri extraordinare. Și nici nu am fost scutit de griji, ori de mici supărări și dezamăgiri. Însă ori de câte mi-a făcut cu ochiul soarele de afară am zbughit-o pe ușă ca un copil, la plimbare; nu de alta, dar chiar merita să mă răzbun cu vârf și îndesat pentru nenumăratele zile din viaţa mea anterioară în care deși vedeam soarele prin fereastră și îmi doream să fug la plimbare, îmi bombăneam în gând aceeași minciună: puţin mai târziu, acum am de lucru.

Iar dacă aș avea cumva îndoieli că acum doi ani am ales bine (deși nu am dubii nicio clipă, să fie limpede) mi-ar fi de ajuns să recitesc ce îmi scria vara trecută un foarte vechi amic:

„Ești ceea ce se cheamă un om liber: nu lucrezi de dimineața până seara, nu lucrezi la bandă rulantă. În plus, mergi în India, care e greu de înțeles și de cunoscut, și mergi acolo pentru lucruri adânci spirituale. Ești un om liber: câți în jurul tău pot spune asta?

Nu te uita la alții care muncesc zi-lumină ca să-și cumpere lucruri pe care dup-aia o să le țină în garaj. Nu te uita la ăia care fac bani ca să își umple buzunarele de la giulgiu, când o fi cazul.

Duci cea mai ferice viață cu putință.”



45 de comentarii:

  1. Ah, ce frumos spus! Felicitări, om şi spirit liber.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. atunci halal sa fie, pentru toti oamenii liberi! :)

      Ștergere
  2. superb. iar pozele...de nepretuit :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. si doi ani nu au fost aratate mai nimanui, iti dai seama?

      Ștergere
    2. pai ce ai crezut ca s ca vinu, mai vechi mai bune? :D si cu ocazia asta mi am adus si eu aminte ca se fac 2 ani de cand sunt liberaaaaaaa :)))))

      Ștergere
    3. asa ca sa faci bine sa scrii, sa bei si sa pozezi pentru asta! :)

      Ștergere
  3. Felicitari! Intr-adevar, esti un alt om. E de bine!

    RăspundețiȘtergere
  4. Ești cu un pas mai aproape de fericire! Mă bucur din inimă pentru tine, cu tot dragul, Maestre...
    P.S.: io, șobolanu', mărturisesc că "parcă am mai văzut undeva" decoru' din primele poze...
    :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. ... e putin zis :)

      multam fain, SuperG, ramai unul dintre personajele clar pozitive ale acelui loc!

      iar daca ai stii si cine a fost fotograful... ia ghici?

      Ștergere
    2. :D am ceva idei, dar cred că sînt mai mult năstrușnice, decît apropiate de adevăr...

      Ștergere
    3. ia zi, cine a mai plecat tot atunci?

      Ștergere
    4. ...îmi supraestimezi memoria, Maestre... precum știi, bromu' din cafeaua aia corporatistă dă docilitate și amnezie :)

      Ștergere
    5. pai cine putea fi??? Domnia Sa Cronicarul, Mr. Felix!

      ...ca sa rezolv si cu creditele foto :)

      Ștergere
    6. Aha... o feciorească la ceas de seară, prin birouri goale, m-am prins :)

      Ștergere
    7. cu "i" se spune, SuperG: ficioreasca :)

      Ștergere
  5. Eu pun pariu ca au fost facute dupa decizie. Am pierdut?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. cu doua-trei zile inainte de plecare; deja simteam in nari briza marii :)

      Ștergere
  6. in 2011 am facut si eu acest pas lasand in urma un job dintr-o corporatie. si da, receptivitatea si empatia fac parte din procesul de transformare; ma bucur sa vad ca incet incet creste comunitatea oamenilor liberi:) sper sa ajung si eu in India curand:)
    numai bine

    RăspundețiȘtergere
  7. ... si da, libertatea si corporatiile (de orice fel) nu au nimic in comun :)

    bravo, si drum bun spre Mama India!

    RăspundețiȘtergere
  8. "și este minunat să călătorești în tihnă, fără nicio grabă, și să nu trebuiască să îţi numeri cu înfrigurare zilele de concediu, întrebându-te câte să îţi risipești la prima strigare și câte să îţi mai lași pentru sărbătorile de iarnă."
    E atat de adevarat!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. o, da!

      iar drept bonus iti poti scrie cererea de concediu, dupa care o privesti lung si critic, te certi ca nu ai masura, si... ti-o aprobi! :)

      Ștergere
  9. Ce faci daca nu ai aere nici de corporatista, nu strangi lucruri nici in garaj( pentru ca nu ai si nici nu vrei )nu esti nici adepta banilor stransi in giulgiu - pentru ca tu ai alte valori - dar in acelasi timp ai nevoie de stabilitate pentru ca ai 2 copii care depind totalmente de tine...
    Cei care se afla in acest context nu pot decat sa se bucure si sa se hraneasca din ce povestesti tu de exemplu...si povestesti foarte frumos !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. da, e mai complicat in cazul asta; dar ar trebui sa existe solutii si atunci, pentru ca circula urmatorul zvon: Dumnezeu nu iti da decat probleme la care exista si rezolvari...

      Ștergere
  10. Adică zici tu, că acolo unde există o necesitate, va exista și o posibilitate (asta ca să mă refer la ultimul comentariu). Și îți dau dreptate ,OM LIBER, îți dau dreptate și mă bucur că am avut posibilitatea să citesc așa ceva, ceva atât de motivațional...

    RăspundețiȘtergere
  11. firesc; sa nu uitam, echilibrul este legea fundamentala a universului, ceea ce inseamna ca vei primi si + si - in cantitati egale, mereu...

    RăspundețiȘtergere
  12. Foarte frumos scris!Te admir pentru curaj si pentru ceaa ce faci!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. multumesc; dar sa stii ca nu e chiar asa eroic cum pare :)

      Ștergere
  13. Tu stii bine ce ai invatat si nimic nu a fost degeaba. Culmea e ca oamenii au nevoie sa re-invete in primul rand sa fie liberi. Si apoi sa li se aduca aminte, pentru ca uita des si devin captivi in noile lor ocupatii, dupa ce au scapat de robia altora. Suntem artisti in a repeta greseli. E minunat cand cineva iti aduce aminte ca esti liber!
    Multumesc asadar! :-)

    RăspundețiȘtergere
  14. da, dupa ce scapi de robia altora poti intra in robia ta personala; de unde se scapa chiar mai greu, fiind o robie asumata cu mandrie si cu patima chiar de catre rob: "de data asta eu sunt stapanul; ce daca tot eu sunt si robul?"

    e clar, trebuie sa pornesc o rebeliune :)

    RăspundețiȘtergere
  15. Am revenit să mai citesc odată. Mi-a plăcut. Mult.

    RăspundețiȘtergere
  16. Am o vaga banuiala care va fi articolul in top 3 preferate, cand iti vei face bilantul la final de an! :-) asta daca nu cumva vii intre timp cu alte vesti tot asa "libertine" care il vor intrece pe acesta-de la excelent in sus, lucru pe care ti-l doresc. (sa schimbi tu hainele corporatiste si "colorate" cu tricouri, camasi descheiate si cu iz de India, vantul care sa bata in sufletul tau fara constrangeri....?!? Ce viata!)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. da, am vazut ce spui tu... dar sa speram ca este doar un bun inceput :)... sigur pot mai mult de atat, nu?

      Ștergere
  17. Buna,m-am gandit f.mult la tine astazi...sunt corporatista, probabil ti-ai dat seama, oare de ce majoritatea lor ( de corporatisti vorbesc ) nu pot invata lectia,,acceptarii inevitabilului" a incercarii de a gasii solutii nu de a cauta vinovati, lectia comunicarii transparente si de bun simt, a asumarii graselilor,etc,etc...Oarecum raspunsul cred ca il stiu...psihologic vorbind oamenii se dezvolta si evolueaza diferit. Dar cred ca depinde de fiecare in parte ce vrea sa dezvolte in persoana sa...pana la urma decizia tot noua ne apartine nu ? Nu judec pe nimeni dar uneori este tare greu sa lupti...Oricum ar avea mult de castigat daca ar face un popas,,ici colo". Maria

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. si eu am fost corporatist; si oricum, e la moda sa fii corporatist, e un viciu raspandit :)... nu as vrea sa dau impresia ca as fi devenit un specialist in problema, insa iata niste mici repere: (1) a fi corporatist inseamna, grosso modo, a achiesa la un mod de viata "focusat" (cum zic chiar ei) pe acumulari materiale si a te conforma unui sistem de valori extrem de pragmatic, construit in jurul ideii de competitie; (2) deci a fi corporatist inseamna a renunta la visele personale sau a le conforma sistemului, ceea ce echivaleaza de cele mai multe ori cu ciuntirea sau pervertirea lor; (3) rezulta ca daca vrei sa traiesti viata ta, si nu viata adesea mediocra dar confortabila a unui corporatist trebuie sa evadezi din cusCA COrporatista; (4) nu evadarea in sine e partea cu adevarat dificila, ci sa duci pana la capat rationamentul de mai sus :)

      Ștergere
  18. Asa este...dar si partea cu evadadatul poate fi dificila.Seara frumoasa Maria

    RăspundețiȘtergere
  19. E ușor să spui - vreau să fiu liber! Să pui în practică, e mai greu, legat de o corporație sau nu, sunt multe lucruri de care trebuie să ții cont. Oricât de puține visuri de împlinire materială ai avea, oricât de puțin ai alerga după satisfacții superficiale... nu poți să fii liber cât timp trebuie să lupți pentru traiul de zi cu zi, cu atât mai mult cu cât mai sunt și alte persoane care depinde de tine, un copil, de exemplu... Nu te poți rupe de toate pentru că, dincolo de orice, necesitățiile materiale minime tot trebuie asigurate cumva...

    Cred că, de fapt, ceea ce ne lipsește e echilibrul. Capacitatea de-a îmbina cumva, cât mai armonios, ceea ce TREBUIE cu ceea ce VREM. Să ne simțim mai puțin presați de obligații, mai puțin vitregiți de dorințe...

    Felicitări pentru realizări, pentru gânduri și dorințe, pentru călătoriile altfel. Partea aceasta, cu călătoriile... cu felul ăsta altfel de călătorie... se învață în timp, călătorind tot mai mult? Că, marea majoritate dintre noi nu facem decât să bifăm puncte pe hartă... și zău că mi-aș dori altceva...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. o, nici prin gand nu mi-a trecut sa sustin ca e usor de pus in practica! mi-a fost greu si atunci, imi este greu si acum, dar despre asta voi povesti la momentul potrivit; oricum, orice drum de 1000 de pasi incepe cu un singur pas.

      Ștergere
    2. aștept cu mare interes să citesc despre acest drum. și mai mult de atât, sper că sunt capabilă să învăț din experiențe ale altor oameni. frumoși, de admirat! mulțumesc.

      Ștergere
  20. ... se vede, se simte si se transmite bucuria de a fi propriul tau stapan in ale gestionarii timpului - timpul care ne pacaleste si nici nu realizam cat de rapid ne fura si de multe ori, la ore de bilant, este prea tarziu sa mai putem schimba ceva!...

    Sigur ca viata nu este numai roz, mereu sunt o infinitate de "daca", dar cand analizezi obiectiv si constati ca esti pe plus, bineinteles ca totul se merita: nimic nu are valoare mai mare decat multumirea si satisfactia pentru deciziile optate!

    Si, DA, calatoreste la maxim, calatoriile, mereu, te vor incarca pozitiv, iti vor imbogati si inobila sufletul!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. asa e, singura problema e timpul! singurul care nu iarta pe nimeni, fie om, fie zeu, fie munte...

      dar raspunsul este DA, fara nicio indoiala, a meritat si merita!

      Ștergere