luni, 13 octombrie 2014

Pro Basarabia: de ce o să ajungem, totuși, la unirea cu Basarabia

Decât să nu scriu despre asta mai bine nu mai scriu deloc, mă gândeam aseară cand am plecat din piaţa Sf. Anton, unde s-a finalizat marșul bucureștean pentru Basarabia. Dacă la acest marș or fi fost într-adevăr zece mii de oameni, cum se zvonește, habar nu am; însă știu sigur două lucruri: că niciun candidat la președinţie și niciun politician român în genere nu e în stare să aducă în stradă atâţia oameni, și că dacă vor continua la fel ca până acum acești tineri frumoși și inimoși sigur vor ajunge unde vor să ajungă; este doar o chestiune de timp.


Fac parte dintr-o generaţie de oameni care au uitat să se revolte. Ne umplem burţile, ne udăm gâtlejurile, ne căscăm ochii în faţa televizoarelor și ne consumăm timpul și energia pentru lucruri de nimic. Între timp am avut un președinte al minerilor, o haită interminabilă de politicieni cretini și corupţi și un prim-ministru care e doctor în minciuni pe bandă rulantă, spuse fără nicio clipire; dar barem am putut afla că luarea Basarabiei de către ruși a fost o hoţie ca în codru și am putut discuta pe faţă despre suferinţele crunte pe care rușii le-au provocat românilor de pe ambele maluri ale Prutului. Însă ne-am văzut mai departe de ale noastre, scuzându-ne pe un ton înţelept și atotștiutor că este absolut inutil să încerci să faci ceva, sigur nu va ieși nimic


Cu totul altfel stau lucrurile cu generaţiile de după generaţia mea. Ei sunt încă prea tineri ca să fie înţelepţi, deci încă nu au aflat că este absolut inutil să încerci să faci ceva, sigur nu va ieși nimic…. Probabil de aceea nu se tem să coboare în stradă să strige în gura mare că își doresc ceva anume, și nici burţile nu și le-au umplut destul ca să nu se poată ridica din faţa televizoarelor. Au citit în cărţile de istorie, au ascultat cu atenţie poveștile bunicilor deportaţi în Siberia sau prigoniţi de comuniști, apoi au decis tam-nesam că ei așa ceva nu mai vor. Poate că nu știu foarte bine ce au de făcut (ei nu au încă înţelepciunea noastră, nu-i așa?...), dar în schimb știu sigur unde vor să ajungă: la repararea uriașei nedreptăţi istorice începute acum 202 ani, când rușii au ocupat pentru prima oară Basarabia.


Și pentru că lucrurile trebuie finalizate exact unde au început demonstraţia de aseară s-a încheiat în piaţa Sf. Anton din centrul vechi al Bucureștiului, în faţa Hanului lui Manuc; într-adevăr, chiar Hanul lui Manuc este locul unde acum 202 ani, în 1812, a fost pierdută întâia dată Basarabia: rămasă în istorie drept Pacea de la București, ceea ce s-a întâmplat în Hanul lui Manuc a fost în realitate o poveste sordidă cu iz de telenovelă balcanică, în care lăcomia rusească s-a potrivit de minune cu prostia otomană și cu trădarea fanariotă.


Una peste alta lucrurile stau extrem de simplu: noi suntem înţelepţi și atotștiutori (știm absolut sigur că este absolut inutil să încerci să faci ceva, sigur nu va ieși nimic…), dar ei știu unde vor să ajungă. Adică noi vom face ce am făcut și până acum, iar ei vor face istorie. Este doar o chestiune de timp: când? De asta sunt convins că o să ajungem, totuși, la unirea cu Basarabia.




















2 comentarii: