vineri, 25 octombrie 2013

Călătorii altfel: Free China - Curajul de a crede

Ai auzit vreodată de Falun Gong? Probabil că nu, dar să știi că este una din cele mai triste povești ale omenirii din ultimele două decenii: începând din 1999 zeci de milioane de practicanţi chinezi de Falun Gong au fost persecutaţi crunt de autorităţile Chinei comuniste, bătuţi, închiși, supuși unor presiuni uriașe pentru a abjura, torturaţi sau uciși…


Îmi place să spun că ceea ce propun eu pe ici-colo.ro sunt călătoriile altfel: acele călătorii făcute cu ochii larg deschiși către istoria, tradiţiile și adevărata faţă a feluritelor colţuri de lume, cu curiozitate de copil și cu atenţie de cerber pentru a evita gogoșile turistice de toate calibrele cu care mult prea des sunt întâmpinaţi turiștii; așa se face că în decursul timpului am abordat pe ici-colo.ro și subiecte care la prima vedere ar avea mai puţin de-a face cu călătoriile: de ce să fii Pro Tibet, de ce România nu este ţara lui Dracula ori de ce Roșia Montană merită și atenţia ta, și nu doar pe cea a moţilor din Apuseni; însă la a doua privire, mai atentă, vei recunoaște că toate acestea au de-a face cu călătoriile, și mai ales cu călătoriile altfel: vrei să afli adevărata faţă a Tibetului? atunci e obligatoriu să știi și ce se petrece în spatele cortinei roșii așezate cu grijă între Tibet și restul lumii de autorităţile Chinei roșii; vrei să cunoști chipul real, fără farduri kitschoase, al României? atunci e musai să afli care este adevărul despre mitul lui Dracula: este scorneala unui irlandez, popularizată în lume de mașinăria de făcut bani a Hollywood-ului și însușită cu entuziasm jenant de vânzătorii de gogoși turistice ai ţării; sau vrei să cunoști cu adevărat Munţii Apuseni? atunci se cuvine să știi că unii precum Gold Corporation, în cârdășie cu înalţi funcţionari români proști, corupţi, lacomi și iresponsabili, au pus la cale transformarea unor zone întinse din Apuseni în smârcuri de cianură, pe sume de nimic și acceptând cu cinism criminal distrugerea a aproape două milenii de istorie locală.

Așa că ceea ce vă propun astăzi este tot o călătorie altfel: o călătorie prin China roșie adevărată, în care nu curge lapte și miere, cum se laudă rânjind trufaș propaganda oficială chineză, ci în care sunt persecutaţi crunt câteva zeci de milioane de practicanţi de Falun Gong, pentru o vină absolut imaginară; va fi o călătorie cu ochii minţii și nu cu piciorul, dar poţi fii sigur că va rămâne mult mai reală decât orice călătorie făcută cu piciorul prin labirinturile de mucava ridicate pentru turiști creduli de profesioniștii diabolici ai falsului și contrafacerii la scară mare.

Falun Gong mai este numită și Falun Dafa, și este una dintre zecile sau sutele de școli de qigong de astăzi; iar qigong-ul este o veche tradiţie spirituală chinezească, în care se urmărește folosirea optimă a capacităţilor energetice și spirituale uriașe cu care ne-a dăruit natura încă de la naștere, pe care foarte adesea le ducem cu noi în mormânt fără a avea nici cea mai mică idee despre existenţa lor. În România există mai multe școli de qigong și de tai chi (sau taijiquan), acesta fiind tot o subdiviziune a qigong-ului: uneori poţi vedea în parcuri, dis-de-dimineaţă, oameni zâmbitori și relaxaţi făcând exerciţii lente despre care ei îţi vor spune că îi umplu de energie și de pace interioară; ei sunt.

După instaurarea Republicii Populare Chineze în 1949 mișcările spirituale de orice fel au fost persecutate cu egală furie în toată China: nu conta că sunt buddhiste, confucianiste, taoiste, musulmane sau creștine, ci doar faptul că ele propun alte sisteme de valori decât cel îndesat cu sila pe gât de partidul comunist; așa se face că și qigong-ul aproape că a dispărut cu totul în China comunistă, iar marii maeștri de qigong pe care China îi avea în 1949 au fugit în afara Chinei ori s-au ascuns în locuri neștiute din ţară.

Și totuși prin 1992 o școală de qigong numită Falun Gong, din ramura qigong-ului buddhist - înclinat mai degrabă spre buddhism decât spre taoism, începea să câștige aderenţi de-a lungul și de-a latul Chinei: îi puteai vedea prin pieţele sau parcurile orașelor chinezești, aliniaţi frumos în timp ce-și făceau liniștiţi exerciţiile lor lente și graţioase; erau zâmbitori, pașnici și toleranţi, iar deviza școlii lor era Adevăr, Compasiune, Toleranţă; iniţial autorităţile chineze i-au tolerat fără sughiţuri ideologice, iar pentru o perioadă de timp chiar i-au plăcut și încurajat: spre bucuria lor, practicanţii de Falun Gong erau mai cuminţi și mai muncitori decât alţi locuitori ai Chinei, mai puţin înclinaţi spre a-și exprima nemulţumirile și mult mai sănătoși; una peste alta practicanţii de Falun Gong păreau visul oricărui guvernant: nu beau, nu fumează, nu mănâncă mult, nu consumă medicamente și nu au plângeri împotriva autorităţilor, ci doar muncesc cu spor, își văd de familii și se adună prin parcuri să-și facă exerciţiile în liniște.

Ruptura dintre Falun Gong și partidul comunist chinez s-a produs în 1999, fiind provocată de protestul lor tăcut faţă unul din obișnuitele abuzuri comise de autorităţi împotriva lor, și - din câte se spune pe la colţuri - de gelozia lui Jiang Zemin, conducătorul de atunci al Chinei, pe premierul Zhu Rongji, care câștigase prestigiu politic reușind să negocieze cu ei încetarea protestului; brusc autorităţile au realizat că practicanţii de Falun Gong deja depășesc numeric numărul de membri ai partidului comunist chinez: vreo 70 de milioane, adică de vreo trei ori și jumătate populaţia României; s-a întâmplat ca în povestea cu Albă-ca-Zăpada, când vrăjitoarea cea rea a întrebat oglinda cine e cea mai frumoasă din ţară, iar oglinda i-a răspuns că nu este ea, ci Albă-ca-Zăpada; urmarea a fost că autorităţile chineze i-au declarat pe pașnicii practicanţi de Falun Gong un pericol naţional ce trebuia stârpit cât mai repede, și și-au propus ca termen de soluţionare a problemei celor peste 70 de milioane de practicanţi o perioadă exact de trei luni.

A urmat o prigoană cruntă în toată China, în care un număr uriaș de practicanţi de Falun Gong au fost arestaţi, bătuţi cu sălbăticie, închiși fără judecată dar pentru ani buni în laogai, "gulag-ul chinezesc", supuși la gigantice presiuni pentru a trăda mișcarea și a-i convinge și pe alţii să facă la fel, puși la muncă silnică, torturaţi bestial și chiar uciși prin închisori, iar cu organele lor (recoltate fără voia lor, firește) chinezii au făcut acel monstruos trafic de organe umane pentru care deja li s-a dus buhul în lume… Înfuriaţi de opoziţia cu totul neașteptată a pașnicilor practicanţi autorităţile au tot prelungit termenul optimist de trei luni pe care și-l dăduseră iniţial pentru a spăla creierul a peste 70 de milioane de chinezi, însă se pare că nu au reușit să facă asta nici până astăzi; mai mult de atât, practicanţii care au reușit să scape din China s-au înciudat și au optat pentru transmiterea liberă, fără bani și fără restricţii, a învăţăturii Falun Gong în toată lumea, cu precădere pe calea extrem de facilă a Internetului; doar tibetanii mai optaseră înaintea lor pentru transmiterea în toată lumea a învăţăturilor lor, aflate în primejdie să se stingă din cauza persecuţiilor chineze de după cucerirea Tibetului, însă cei din școala Falun Gong i-au depășit cu mult în privinţa întinderii, vitezei și lipsei totale de restricţii cu care și-au propagat învăţăturile de-a lungul și de-a latul pământului.

Înainte să pun punct acestei postări mai am de spus doar trei lucruri: în primul rând, dacă ai fost la mult-controversata expoziţie Human Body de la Muzeul Antipa din București este foarte probabil că acolo ai văzut și cadavre plastifiate ale unor practicanţi de Falun Gong care au fost uciși prin închisorile chinezești: se știe foarte bine că în China drepturile omului nu înseamnă nimic iar goana după profituri întrece orice limite, deci poţi suspecta, pe bună dreptate, că autorităţile chineze care i-au declarat ca necunoscuţi pe acei oameni le cunoșteau de fapt identitatea, dar nici în vis nu și-au pus vreodată problema să le ceară consimţământul pentru plastifiere după moarte; în al doilea rând, dacă vei auzi pe undeva de filmul documentar Free China - Curajul de a crede să fii absolut sigur că merită să-l vezi, pentru că din el vei afla ce pătimeau prin închisorile chinezești bieţii practicanţi de Falun Gong; eu l-am văzut sâmbăta trecută, și deși cunoșteam de vreo trei-patru ani istoria tragică a mișcării Falun Gong am fost atât de impresionat încât mi-am propus să scriu neapărat despre asta; și în fine, să fie limpede că rămân un mare admirator al chinezilor, al poporului chinez și al civilizaţiei absolut formidabile pe care au creat-o acum multă, foarte multă vreme, când prin Europa încă nu se întâmpla nimic notabil; așadar această postare nu este împotriva chinezilor și nici neapărat pentru mișcarea Falun Gong, ci mai degrabă pur și simplu pentru Adevăr, Compasiune și Toleranţă

4 comentarii:

  1. habar nu aveam. dar nu ma mir. mie, repet, mi se pare incredibil ca lucurile astea se intampla in sec 21.
    nu mai crede nimeni ca in China curge lapte si miere, nu stiu daca a crezut cineva vreodata. propaganda pana la cer si napoi
    si am facut si eu qigong in Franta, n-am rezistat mult, ma plictisea enorm :D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. "nu crede in greci nici cand fac daruri" se zicea pe undeva prin Iliada, cred; iar in chinezi nici atat :)

      Ștergere
  2. Foarte bun documentar, și tocmai la timp ca să înțelegem într-adevăr ce invităm când înlocuim steagul uniunii europene din parlament cu steagul Chinez https://www.facebook.com/FilmulFreeChina

    RăspundețiȘtergere