miercuri, 17 iulie 2013

Ţara lui Dracula: o uriașă gogoașă turistică (3)

Mi-a plăcut la nebunie un banc despre un turist occidental care ajunsese prin nu știu ce ţară asiatică și își angajase ca ghid un localnic cu care cutreiera de zor pe străzi și prin restaurante, în căutare de experienţe exotice și memorabile; ajungând într-un restaurant local ghidul i-a spus că acesta era faimos pentru un fel de mâncare din carne de șobolan; ce credeţi că a făcut atunci turistul nostru?


Povestea turistului dornic de experienţe exotice: ai grijă ce-ţi dorești, că aceea vei primi

…a înghiţit puţin în sec, dar s-a gândit că ar fi culmea prostiei să fi bătut atâta amar de drum ca să nu profite din plin de toate atracţiile locului, așa că a închis ochii și a mâncat; mai târziu au ajuns în alt restaurant, în care specialitatea casei era mâncarea din carne de șarpe, i-a atras atenţia ghidul; turistul nostru a ezitat, însă era prea dornic de exprienţe noi și exotice pentru a putea rata o asemenea bizarerie culinară, așa că a oftat adânc și a mâncat; iar ceva mai încolo au ajuns în alt restaurant local, plin de turiști occidentali veniţi să guste specialitatea locului: mâncare de gândaci; turistul nostru a ezitat iar, gândind că ce-i mult e mult, însă era prea dornic să posteze pe facebook cele mai șocante experienţe turistice din ultimul an, așa că a închis ochii și cu greu, cu icnete și sughiţuri, a mâncat; după care l-a observat pe ghidul său localnic că îl privește lung și oarecum amuzat, și l-a întrebat: auzi, dar acum m-am prins, tu de ce nu mănânci cu mine? la care ghidul i-a răspuns: aaa, noi nu mâncăm așa ceva, astea sunt doar pentru turiști…

Cam așa se întâmplă la noi cu legenda lui Dracula: mulţi turiști (e adevărat, nu cei mai inteligenţi și nici cei mai citiţi dintre ei) vin în România chitiţi zor-nevoie-mare să călătorească prin ţara lui Dracula și să se afunde până-n gât în miasmele de catran ale legendei sale; iar dacă întâmplător ne întreabă (majoritatea fiind prea ignoranţi să întrebe) ce părere avem noi, românii, despre Dracula - iar noi avem vreun acces de sinceritate, cum mai păţește din când în când tot omul - nu le putem spune decât exact ca în bancul acela: aaa, noi nu servim asemenea prostii, astea sunt doar pentru turiști…

Ai putea spune că turistul nostru și-o merita cu vârf și îndesat, din moment ce era atât de dornic de chestii exotice încât a uitat să întrebe care este de fapt mâncarea tradiţională a locului, adică cea pe care o mânâncă localnicii; iar despre localnic s-ar putea spune că face și el un ban cinstit pentru copilași și familie, pe spinarea unui occidental ignorant și plin de bani, venit să viziteze ţări din lumea a treia: ce mare lucru? Ce te faci însă dacă mâncarea de gândaci devine brandul turistic al locului - adică tuturor turiștilor și nu doar celor ignoranţi, ahtiaţi după chestii exotice și memorabile, li se spune minciuna că mâncarea de gândaci este specialitatea tradiţională a locului?!... Dar ce te faci dacă până și localnicii ajung ferm convinși că mâncarea de gândaci este mâncarea tradiţională a locului, și o înghit cu gândul tâmp că tot asta au mâncat timp de multe veacuri și moșii și strămoșii lor?!...

Ar părea, la prima vedere, că între banc și legenda lui Dracula nu există nicio legătură; ba da, există: pe de-o parte vampirul Dracula e trezit periodic la viaţă și invitat, direct sau indirect, să preia brandul turistic al României (prin presa recentă sunt semne clare în acest sens), iar pe de altă parte în România poţi întâlni tot mai mulţi români (mai ales printre cei tineri) care cred cu inocenţă că mitul lui Dracula este o legendă autentic românească, având rădăcini adânci în folclorul românesc și în tradiţiile populare din România.

Despre legăturile nebănuite dintre turistul în Asia și legenda lui Dracula

De exemplu, prin octombrie 2012 am citit pe Internet un articol intitulat “Cu Dracula şi măşti populare, în Franţa: proiect Comenius la Colegiul "V. Alecsandri"”, în care se afirmau negru pe alb, cu toată seriozitatea, următoarele: „Elevii şi profesorii Colegiului Naţional “Vasile Alecsandri” din Bacău s-au implicat activ în proiectul Comenius, care îi va familiariza pe elevii şi cadrele didactice din alte şase ţări europene cu tradiţia, dar şi istoria românilor. [...] Cu Dracula şi măşti populare româneşti se vor prezenta în Franţa elevii şi profesorii Colegiului Naţional “Vasile Alecsandri” în cadrul proiectului Comenius “Pe urmele moştenirii noastre culturale în Europa”. Dracula şi masca populară românească au fost alese ca personaje de inspiraţie pentru clasicele sperietori de ciori - tema proiectului în cadrul întrunirii ce va avea loc în perioada 15-20 octombrie în Franţa. Aici, elevi şi cadre didactice din Italia, Belgia, Grecia, Franţa, Spania şi Bulgaria vor afla detalii istorice, dar şi aspectele populare, legate de Dracula şi măştile româneşti. [...] În proiect sunt implicaţi 200 de elevi şi 10 profesori, colegii de gimnaziu fiind cei care au creat sperietorile de ciori, inspiraţi de Dracula şi măştile populare. [...] Proiectul Comenius “Pe urmele moştenirii noastre culturale în Europa” se desfăşoară pe parcursul a doi ani, 2012-2014, şi beneficiază de finanţare europeană în valoare de 25.000 de euro.”

Vă puteţi închipui ceva mai stupid de atât? Va să zică: (1) au pretenţia că îi familiarizează pe elevii și profesorii din șase ţări europene „cu tradiţia, dar şi istoria românilor”, când ei habar nu au ceva despre ele, neștiind nici măcar că Dracula e scorneala unui irlandez; (2) cadrul de desfășurare proiectat nu era scena vreunei case de cultură comunale, ci proiectul Comenius - “Pe urmele moştenirii noastre culturale în Europa”, cu o durată de derulare de doi ani, 2012-2014; (3) în proiect nu erau implicaţi doar 200 de elevi (în definitiv ei pot fi scuzaţi, pentru că nu le-a zis nimeni în ce prostie grandioasă intră) ci și 10 profesori ai Colegiului Naţional “Vasile Alecsandri”; din cei 10 inși plătiţi să-i înveţe pe copii oare câţi or fi obiectat că legenda lui Dracula e o scorneală de scriitor irlandez, fără nicio legătură cu tradiţiile românești? (4) colac peste pupăză din articol rezultă că proiectul era finanţat din fonduri europene: 25.000 de euro pentru niște aberaţii de întârziat mintal ce urmau să fie prezentate prin Europa ca moștenire culturală românească.

Foarte interesant este că acest articol (publicat la „13-10-2012 06:09 PM”) nu mai poate fi găsit la adresa lui de atunci, iar pe site-ul ce-l găzduia (http://www.1tvbacau.ro) nu mai există nimic despre Dracula sau despre proiect; despre același proiect am găsit însă o informaţie pe un alt site, de unde ar rezulta că finalmente el s-a concentrat mai puţin pe Dracula și mai mult pe măști populare și sperietori de ciori; însă vajnicii elevi carpatini nu s-au lăsat până ce nu au vorbit elevilor europeni și despre Dracula, și mi-e groază să mă gândesc ce nădrăvănii or fi spus...

Pe de altă parte există deja o adevărată draculomanie în turismul nostru: se vorbește tot mai insistent că Dracula ar putea salva turismul românesc și că ar putea fi un brand turistic mult mai bun decât frunza Elenei Udrea, iar marea găselniţă a turismului nostru par a fi pachetele turistice gen Dracula Tour, incluzând vizitarea unor locuri a căror legătură cu Dracula este extrem de contestabilă: este adevărat, Vlad Ţepeș s-a născut în Sighișoara (deși am arătat deja că e infantil să pretinzi că Sighișoara ar fi „cetatea lui Dracula”), însă nu există dovezi că a trecut vreodată prin Curtea domnească din Centrul istoric al Bucureștiului ori prin Castelul Bran, și să fim serioși, Casa Poporului și Castelul Peleș nu au nicio legătură cu Ţepeș sau cu Dracula; cei care au conceput aceste Dracula Tour chiar nu or fi avut un consultant istoric să le spună cum să-și împacheteze gogoșile turistice cât mai bine? măcar să-i fi dus pe bieţii turiști și prin alte locuri care sigur sunt legate de Ţepeș, cum ar fi Târgoviște, unde era curtea domnească în timpul lui, și cetatea Poenari din comuna Arefu, unde se ţine de câţiva ani un Dracula Fest...

Iar marele susţinător al proiectului Dracula Park, Dan Matei Agathon, pare să promoveze în continuare cam aceeași gogoașă turistică în calitatea sa de președinte al Federaţiei Patronatelor din Turism și Servicii: Discover Dracula Tour este un proiect lansat de această Federaţie împreună cu operatorul S&S Travel, care reușește performanţa să-i plimbe pe bieţii turiști prin locuri care nu au nicio legătură reală și consistentă cu adevăratul Dracula, Vlad Ţepeș; turul începe cu Palatul Parlamentului, Palatul Cotroceni și Centrul Vechi din București, după care continuă cu vizite la Castelul Peleș, Castelul Bran, Brașov și Sighișoara; dacă între Palatul Cotroceni și Vlad Ţepeș nu există nicio legătură, legătura dintre Vlad și Brașov este cu totul alta decât cea bănuită de organizatorii turului: negustorii sași din Brașov au fost cei mari dușmani ai lui Ţepeș și cei care l-au urât atât de mult încât au creat legenda monstrului sadic, setos de sânge, care a alunecat mai târziu spre vampirul Dracula, așa cum am povestit deja în prima parte a postării. Parcă și văd grupul de turiști asiatici coborând tacticoși din autocar lângă Piaţa Sfatului din Brașov, în timp ce ghidul român le explică: dragii mei, acesta e locul în care s-a născut, acum multe veacuri, gogoașa uriașă pe care v-o servim noi în acest tur...

Șapte motive pentru care Dracula nu trebuie să fie brandul turistic al României

Dar hai să vedem (pe scurt, că se pot scrie tomuri întregi pe subiectul ăsta) care sunt principalele motive pentru care Dracula nu trebuie să se intersecteze cu brandul turistic al României; indiferent care o fi el, râul, ramul, frunza etc; așadar iată de ce afirm eu, așa de sigur pe mine, că susţinerea lui Dracula ca brand turistic este o gigantică gugumănie:

1. Pentru că este o minciună ordinară. Mitul vampirului Dracula este o scorneală a unor negustori sași la care i-a mai adăugat ceva suspans și intrigă scriitorul irlandez Bram Stoker, după care ingredientele finale au fost puse de Hollywood; el nu are nicio legătură cu tradiţiile noastre populare, cu legendele noastre ori cu istoria noastră, așa cum se susţine foarte des în prezent, iar în postările anterioare (aici și aici) am enumerat suficiente argumente în acest sens; în alte cuvinte legenda lui Dracula, contele-vampir de Transilvania, este o minciună sfruntată și nimic altceva; cunoașteţi vreun motiv pentru care brandul turistic al României ar putea fi o minciună? sau ce am putea sugera printr-un asemenea brand, că suntem o ţară de mincinoși?

2. Pentru că transmite un mesaj negativ la adresa României. Legenda lui Dracula transmite un mesaj esenţialmente negativ, cu care România nu își poate permite să se asocieze câtuși de puţin; se știe foarte bine că imaginea ţării peste hotare este majoritar negativă (sper că nu sunt prea optimist...) și este dominată de repere negative precum Ceaușescu ucis în ziua de Crăciun, copiii handicapaţi din orfelinate, mineriade, ţigani, cerșetori, hoţi, câini vagabonzi, taximetriști care ucid și jecmănesc, drumuri proaste, corupţie, plagiat și încălcări grave ale democraţiei; iar când ai o asemenea imagine catastrofică în afară nu poate exista o confirmare mai bună pentru ea decât să alegi ca brand turistic un vampir cu colţi înroșiţi de sânge: Transilvania și România ar fi în acest mod binecuvântate oficial ca tărâm al tenebrelor și al vampirilor, ca ţară întunecată a cruzimii și a sângelui; iar imaginea vampirului s-ar potrivi atât de bine cu stereotipurile occidentale despre România încât ar amplifica și îngroșa puternic percepţiile negative ce există deja despre noi și ar constitui cea mai proastă alegere (mai ales pe termen lung) pentru o ţară ce are deja probleme foarte grave de imagine; dacă mă gândesc bine nici măcar o ţară cu o imagine excelentă în exterior nu și-ar putea permite să o strice alegând ca brand turistic un mesaj negativ, darămite România...

3. Pentru că e cea mai proastă alegere dintre toate pe care le avem la îndemână. Într-o ţară în care ai Deltă, Carpaţi, burguri și biserici săsești, mânăstiri, Bucovina, Maramureș și multe altele trebuie să fii grozav de lipsit de imaginaţie, dacă nu idiot de-a dreptul, să alegi ca brand tocmai un vampir de prost gust precum Dracula; motivul este simplu: brandul turistic ar trebui să simbolizeze chiar acea ţară în întregime (sau ce are ea mai reprezentativ) și nu câteva bucăţi izolate din ea; practic alegându-l ca brand pe Dracula alegi ca în mesajul brandului să nu comunici absolut nimic despre adevărata bogăţie turistică a ţării, care înseamnă Deltă, Carpaţi, burguri și biserici săsești, mânăstiri, Bucovina, Maramureș și multe altele; și nu Dracula.

4. Pentru că atrage turiști ieftini, turism ieftin și bani puţini. Dracula este un mit kitschos și jalnic de simpluţ, un fel de poveste cu Bau-Bau ceva mai elaborată, așa că el poate atrage în România doar turiști pe măsura lui: niște turiști săraci cu duhul, creduli și ușor infantili, nu tocmai inteligenţi, nu foarte documentaţi sau citiţi dar aflaţi în căutare de senzaţional, ieftin și de prost gust; în schimb se pare că turiștii inteligenţi și documentaţi nu sunt deloc dispuși să cadă în capcane precum legenda lui Dracula, așa cum puteţi citi și aici. Iar dacă Dracula poate atrage în România doar turiști modești și simpluţi în cuget și simţire (fiecare ţară are turiștii pe care-i merită, în definitiv...) atunci nu poate fi vorba de un turism de calitate, nu-i așa? deci nici nu vom putea pretinde ca un asemenea turism să aducă bani mulţi, ci va trebui să ne mulţumim cu bănuţii puţini ai acelor bieţi turiști care vor căuta urmele vampirului prin Palatul Parlamentului ori prin Castelul Peleș, fără să afle vreodată că nu-i nicio șansă ca el să fi trecut pe acolo: la atracţii ieftine nu poţi avea decât turiști ieftini; să fim serioși, turiștii cu bani au pretenţii serioase și nu se lasă minţiţi cu mărgeluţe de sticlă colorată precum Dracula Tour: vor simţi de la o poștă că Dracula Tour, oricâte stele ar avea, e o experienţă turistică contrafăcută și vor opta pentru altceva, pe care să merite să dea banii.

5. Pentru că este o improvizaţie oportunistă de doi bani și nu o construcţie bine gândită și coerentă. Susţinerea lui Dracula ca brand turistic este o încă dovadă clară că genetic suntem predispuși nu să construim cu migală și răbdare, ci doar să improvizăm ori să cârpim pentru moment: ea înseamnă să preferăm ceva prost și total nepotrivit scopului, gata făcut de alţii, în loc de ceva bine făcut și adecvat scopului, dar pentru care trebuie să transpirăm și să ne batem capul. Din câte știu eu brandul turistic ar trebui să fie mesajul bine gândit, coerent și articulat pe care - după o reflecţie matură - dorim să îl transmitem în afară pentru a convinge turiștii să ne viziteze ţara; iar noi, în loc să găsim un brand turistic bine cumpănit și cât mai reprezentativ pentru mulţimea de atracţii turistice foarte variate cu care ne-a dăruit bunul Dumnezeu avem pretenţia stupidă să folosim unul gata creat de Bram Stoker, doar pentru că e deja creat și nu mai trebuie să ne ostenim noi pentru a crea unul; să fim serioși, este ca și cum ai urca pe munte în niște pantofi cu toc pe care i-ai găsit la poala muntelui: nu sunt ce îţi trebuie pentru munte, nu sunt nici mărimea ta, iar din moment ce ești bărbat ar fi normal să nu porţi pantofi cu toc, zic eu... însă sunt fiţoși și nu mai trebuie să cobori până la magazin, să-ţi baţi capul alegând o pereche de bocanci de munte și să dai bani pe ei; așadar cât de cretin poate fi cineva să plece pe munte încălţat cu așa ceva?!...

6. Pentru că este un mit urât, de prost gust, mizând pe impulsuri gregare și pe mizeria din mintea umană. Dacă s-ar face un clasament al kitsch-ului turistic mondial sunt convins că legenda a lui Dracula ar ocupa primul loc în lume; nu că nu ar mai fi pe pământ și alte atracţii turistice kitschoase, Doamne-ferește: e suficient să amintesc celebrul balcon al Julietei din Verona, lângă care se află cel mai pipăit sân din lume: e vorba de sânul drept al statuii Julietei din curtea în care se află balconul, atins zilnic de mii de turiști dornici să le meargă bine în dragoste și să își posteze pe facebook fotografia ce-i surpinde exact în clipa de graţie în care mângâie sfârcul aducător de noroc în iubire; nu îţi bate capul să reţii dacă e stângul sau dreptul, sigur îl vei recunoaște ușor după luciul metalic, ca de farfurie zburătoare, pe care l-a prins de la atâtea atingeri. Bun, și atunci ce motive am să susţin că Dracula întrece în kitschoșenie și scabroșenie chiar și acest mult-hulit balcon al Julietei, cu tot cu cel mai palpat sân al planetei? E simplu, povestea Julietei are în spate un mesaj esenţialmente pozitiv, cu care merită să îţi ocupi mintea: este vorba de iubire, iar oamenii percep iubirea dintre Romeo și Julieta ca pe ceva frumos, la care merită să aspiri, și tocmai de aceea ating sânul bietei Julieta, sperând că vor avea și ei iubire. În schimb ce mesaj transmite mitul lui Dracula? Unul negativ, pentru că Dracula stârnește frică; foarte probabil că nu este tocmai un semn de sănătate mintală să cauţi cu tot dinadinsul o experienţă care îţi provoacă frică, însă mi-e groază la gândul că unii oameni s-ar putea uita la filme cu Dracula nu pentru frică ci pentru vreo plăcere jegoasă, și chiar nu vreau să știu cu ce mizerii tenebroase din mintea umană poate rezona mitul lui Dracula; așa că între speranţa în iubire pe care o inspiră Julieta și groaza (sau poate chiar plăcerea bolnavă) pe care o inspiră Dracula ce este de ales? sau chiar este ceva de ales?

7. Și pentru că putem mai mult de atât. Da, chiar și noi românii putem concepe un brand turistic mult mai bun decât Dracula, mult mai bun decât frunza Elenei și mult mai bun decât orice a fost conceput vreodată pe post de brand turistic al României, doar ca să se ghiftuiască din contracte cu statul niște funcţionari proști și corupţi pe care Ţepeș sigur i-ar fi așezat exact acolo unde merită: în ţepe. Singura problemă este că brandul turistic al României a fost mereu afacerea privată a unor partide, a unor înalţi funcţionari din ministere sau a unor interese; însă România e o ţară atât de frumoasă încât sigur merită un brand turistic mai bun decât Dracula sau frunza, așa că întreb: stimaţi tovarăși, cam când credeţi că o să vă plictisiţi să vă jucaţi de-a brandul turistic al României?

Soluţia finală: adevărul, și numai adevărul

Și totuși mitul lui Dracula nu e complet lipsit de valoare pentru turismul nostru, însă ar trebui prezentat ca atracţie turistică locală nu Dracula, contele-vampir de Transilvania inventat de Bram Stoker, ci adevăratul Dracula: Vlad Ţepeș, domnitorul valah de la sud de Carpaţi, care spre dezamăgirea fan-club-ului Dracula avea doar legături conjucturale cu Transilvania, nefiind vampir și nici conte. Și e clar că promovarea adevăratului Dracula ar trebui făcută fără minciunile de până acum: fără sicrie, fără colţi înroșiţi în sânge și fără asocieri fanteziste: Vlad Ţepeș nu a avut nimic de-a face cu Bucureștiul, cu Castelul Peleș ori cu Castelul Bran; în schimb a avut curtea la Târgoviște și refugiu fortificat la Cetatea Poenari de lângă Arefu, se aude?

Însă nici măcar adevăratul Dracula, adică Vlad Ţepeș, nu ar trebui promovat ca brand turistic al României, nefiind deloc reprezentativ pentru marea varietate de atracţii pe care le poate propune România; și mai sunt multe alte motive…

S-ar putea obiecta că adevăratul Dracula este mult mai puţin spectaculos decât vampirul Dracula al lui Stoker, însă o asemenea obiecţie ar putea fi înlăturată foarte ușor: chiar dacă nu a avut o domnie lungă și nici realizări militare deosebite Vlad Ţepeș rămâne unul din cele mai fascinante personaje ale istoriei noastre medievale: a tras în ţeapă mulţimi nenumărate de dușmani (majoritatea turci, însă ce-i drept a scăpat în ţepe și câţiva boieri munteni, la care a mai adăugat niscaiva negustori sași din Brașov și chiar niște bulgari din sudul Dunării), a impus legea și ordinea în ţară cu o asemenea eficienţă încât potrivit legendei nimeni nu a îndrăznit să fure cupa de aur lăsată pe marginea unei fântâni (e clar, alte vremuri!...), și a rămas celebru în istorie pentru atacul de noapte din 17 iunie 1462, când a pătruns cu o mână de oșteni în mijlocul taberei turcești, ajungând la mică distanţă de cortul marelui sultan Mahomed al II-lea, pe care voia să îl omoare; oare câţi oameni de arme ai Europei medievale se mai pot lăuda cu o asemenea ispravă temerară? și citind acestea nu vi se pare și vouă că vampirul Dracula este doar un amator timid faţă de acest fascinant Vlad Ţepeș?

Și s-ar mai putea obiecta că adevăratul Dracula este lipsit de susţinerea uriașă a lui Bram Stoker și a mașinăriei hollywoodiene; nu este deloc așa, pentru că mult-mediatizatul Dracula este deja un mit obosit, abuzat, sictirit de urâţenia sa, care nu așteaptă decât să vină cineva și să spună: bun, acum să lăsăm balivernele stokeriene-hollywoodiene și să vă spunem adevărul despre acest personaj fabulos: iată-l pe adevăratul Dracula!

Dar este foarte adevărat că pentru așa ceva ar fi nevoie de un organ specializat, numit creier…

Iar dacă totuși mai aveţi dubii că vampirul Dracula nu trebuie să ne fie brand turistic atunci vă propun următorul exerciţiu de imaginaţie: să presupunem că peste câteva zile vom întâlni o grămadă de oameni care vor afirma la unison ca România e o ţară de rahat; știu, ar fi de mare mirare să se întâmple asta, întrucât nu se cunosc niciun fel de motive pentru care s-ar putea afirma așa ceva, și nimeni nu a auzit vreodată pe cineva spunând așa ceva, veci-pururi… dar să presupunem că totuși se va întâmpla; atunci ce ar trebui să facem noi, să le mulţumim acelor oameni că ne-au creat un brand și că l-au promovat pe gratis, și să facem din rahat brandul nostru turistic?!...


p.s. această postare constituie un pamflet și va trebui tratată ca atare; sorry J...

p.p.s. poate vei dori să citești și una dintre celelalte două părţi ale acestei postări, Ţara lui Dracula: o uriașă gogoașă turistică (2) ori Ţara lui Dracula: o uriașă gogoașă turistică (1)...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu