Pledoarie (deloc temporară) pentru Piaţa Unirii din Timișoara

Orice oraș european s-ar mândri să aibă o asemenea piaţă: monumentală, clar definită stilistic, frumos conservată și extrem de fotogenică, Piaţa Unirii este, fără vorbe mari, o adevărată comoară istorică și arhitectonică și un simbol inconfundabil al Micii Viene de pe Bega; anul acesta am mai scris despre ea de trei ori, prima dată când am desemnat-o cea mai frumoasă piaţă din ţară iar a doua și a treia oară când am scris mini-ghidul ici-colo al Micii Viene de pe Bega; dacă veţi citi acolo veţi afla nu doar de ce fosta Piață Losonczy, numită cu drag de timișoreni și Piaţa Domului, a fost multă vreme inima barocă a Timișoarei habsburgice, ci și despre mai recentele adăugiri arhitectonice în stilul Secesiunii vieneze, cum sunt casele Brück și Emmer. Ei bine, de câteva zile Piaţa Unirii din Timișoara și-a pierdut liniștea atemporală care îi prinde atât de bine și pentru care e atât de admirată, pentru a deveni arteră de circulaţie și parcare pentru mașini...

Chipurile măsura e temporară, a anunţat Primăria Timișoarei; iar asta ar trebui să îi liniștească pe cei care iubesc Piaţa Unirii cu destulă pasiune ori sunt îndeajuns de conștienţi de valoarea ei ca să nu-și dorească acolo nicio urmă de mașină; singura problemă este aceea că trăim într-o ţară a măsurilor temporare și nimeni nu mai este dispus să-și facă iluzii în privinţa lor, mai ales că nu s-a anunţat niciun termen concret de aplicare a măsurii temporare. Și oare totuși nu trebuia întrebată și Comisia Monumentelor Istorice dacă este de acord cu o asemenea măsură temporară?

În continuare iată câteva imagini din Piaţa Unirii așa cum îi șade ei bine, cufundată în tihna ei barocă și burgheză: fără mașini, fără zgomote și fără gaze de eșapament; iar ultima fotografie este o simulare a aceluiași loc transformat în parcare pentru 150 de mașini și arteră de circulaţie; da, ceea ce vezi în ultima fotografie este în mod sigur o barbarie, dar nu te impacienta, este o barbarie temporară...