Cât mai departe, spre est (1): Trabzon

O să fii singurul turist acolo, mi-a zis un bun amic după ce auzise unde vreau să merg. Sau poate nu chiar singurul, dar o să fiţi o mână de turişti rătăciţi într-o mulţime de localnici indiferenţi. Iar din câte am văzut pe net, mare lucru nu mai e de văzut pe-acolo: o fi fost capitală de imperiu, dar în ultimele decenii a fost dărâmat mai tot ce era în oraşul vechi, nu a mai rămas nimic. Eşti sigur că acolo vrei să mergi?

Trabzon_Turcia_ici-colo.ro

Dilema pandemiei: încotro? 

Dar până să ajungem la discuţia asta fusese o istorie lungă: în toamnă am vrut să dau o fugă afară pentru câteva zile, aşa că am ezitat îndelung cu harta în faţă, încercând să găsesc un loc care să-mi spună ceva şi să aibă cât mai puţine restricţii legate de afurisitul de virus care ne-a pus la zid anul ăsta. Prima întrebare era încotro s-o pornesc: spre est, sau spre vest? Dacă era după mine până în Nepal nu m-aş fi oprit (am mai fost, ştiu exact unde vreau să merg şi deja tocmisem cu un localnic, sperând că în curând voi fi acolo), dar Nepalul era închis. India la fel, era închisă. Nici acolo nu aş avea vreo problemă unde să merg, iar după ce am supravieţuit luptelor eroice cu maimuţa care mi-a rupt paşaportul şi cu autorităţile indiene la care m-am căciulit să-mi dea o dovadă în locul vizei distruse, ori aventurilor la înălţime din valea himalayană Zanskar şi din Hangrang, pot spera că deja sunt uns cu mai toate alifiile indiene; doar timp să fie, că idei am destule. 

Estul părea închis, va să zică, aşa că mi-am îndreptat ochii înspre vest. La acel moment Franţa şi Portugalia erau deschise, dar nu m-au atras, din motive diferite: Franţa nu-mi spune mai nimic (nu ştiu de ce, franţuzeala e prea clasică sau prea plicticoasă pentru gusturile mele), iar Portugalia e frumoasă foc, ştiu bine, dar nu simţeam fiorul necesar să mă întorc acolo. Maroc? Daaaa, Marocul mi-ar place la nebunie, dar era plin de restricţii covid. Polonia, poate? Acelaşi amic tocmai se întorsese de acolo încântat, aşa că am decis să-i urmez sfatul. Am luat biletul de avion spre Varşovia, am compus ruta şi programul, am rezervat cazările, după care mi-am turnat un pahar de vin şi l-am savurat zâmbind încântat, cu gândul la călătoria grozavă ce mă aşteaptă în Polonia. A doua zi s-a anunţat introducerea de restricţii covid pe întreg teritoriul polonez. Aşa, pe nepusă masă. Câteva zile mai târziu LOT Airlines îmi anunţa anularea zborului meu, aşa că mi-am luat rămas bun şi de la Polonia. 

Înseamnă că nu spre vest trebuie să merg, mi-am zis atunci. Bun, dar ce mai e deschis spre est? Georgia şi Armenia îmi făceau cu ochiul dar practic erau închise, iar Grecia nu mă atrage: ştiu că e frumoasă, dar, la fel ca Franţa, e prea clasică să mă provoace. Mai rămânea Turcia, cam atât. Dar sincer, nu mă încânta deloc ideea de a porni într-acolo. Ştiu deja Istanbulul, e grozav, dar locurile precum Kuşadasi şi Antalya mi se par moartea pasiunii: m-aş plictisi teribil să merg undeva unde mâncarea, băutura, tihna şi plaja sunt marile atracţii. Noroc că mi-am dat seama la timp că sunt pe cale să confund Turcia cu plictiseala all-inclusive din Kuşadasi şi Antalya: ar fi ca şi cum un străin ar spune că ştie România după câteva zile în Mamaia sau Bucureşti, blasfemie curată.

De unde dracu` le scoţi? 

Bun, atunci unde să merg în Turcia, cât mai departe spre est? Am luat harta Turciei, am privit-o lung şi am decretat solemn că rezonez cu trei locuri: Trabzon, Erzurum şi Mardin. Toate trei în zone total neturistice, departe în est. De unde dracu` le scoţi?, m-a întrebat amicul ce-mi spusese de Polonia, când i-am comunicat cele trei finaliste. Şi de ce nu mergi şi tu prin locuri cunoscute, pe unde merge toată lumea? Îmi plac cărările mai puţin bătute, i-am răspuns. Iar în Kuşadasi sau Antalya nu mă duc nici mort. Decât acolo, mai bine merg la Vatra Dornei. A doua zi amicul îmi dădu verdictul, după ce-şi făcuse propria documentare: lasă Mardin în pace, nu ţi-o căuta cu lumânarea. Pare un giuvaer ascuns, dar e la doi paşi de graniţa cu Siria: ar putea fi plin de soldaţi acolo, deci turiştii nu sunt bineveniţi, poţi da de bucluc. Mai degrabă Trabzon. Mai ales dacă din Trabzon poţi vedea şi Erzurum. Dar tare mi-e teamă că o să fii singurul turist pe acolo, mai râse el.

Aşa am decis să pornesc spre Trabzon. Iar din Trabzon puteam ajunge şi în Erzurum, deci Erzurum urma să fie punctul cel mai estic al acestei călătorii în care încercam, în pofida afurisitului de covid, să ajung cât mai departe, spre est. Ironia sorţii face că la puţin timp după ce mi-am luat biletul de avion spre Trabzon polonezii au ridicat complet restricţiile covid proaspăt impuse. Va să zică limitările de călătorie spre Polonia au durat exact cât a fost nevoie să anulez cazările în Polonia şi să decid plecarea spre Trabzon. Or fi fost impuse cu dedicaţie specială pentru mine, oare? Oricum, e clar că spre est era scris să pornesc, nu spre vest. Se pare că aşa lucrează chestia aceea bizară numită karma… 

Ultimul imperiu bizantin 

Între noi fie vorba, amicul de care ziceam ştie foarte bine de unde le scot: sunt un vechi şi înrăit pasionat de istorie. La fel ca el, de altfel, atât că eu nu am făcut şi facultatea de istorie. De-asta nu aveam niciun dubiu că în Trabzon trebuie să fie ceva de văzut: acolo a fost capitală de imperiu medieval, imperiul de Trapezunt condus de dinastia Marilor Comneni. Ultimul imperiu bizantin, mai exact. Deşi imperiul bizantin din Constantinopol căzuse încă din 1453 sub sabia sultanului Mehmed al II-lea Cuceritorul, imperiul bizantin din Trapezunt a mai rezistat asaltului tucesc încă opt ani, până în 1461. Fiind vorba de acelaşi Mehmed pe care Vlad Țepeș al nostru l-a fugărit prin tabăra turcească de lângă Târgovişte, în faimosul atac de noapte din 1462. Aşadar Mehmed Cuceritorul tocmai pusese lacătul pe istoria bizantină atunci când era cât pe ce să-şi lase oasele pe la noi, undeva lângă Târgovişte… 

Trabzon_Turcia_ici-colo.ro

Şi totuşi aveam ceva emoţii când am sosit în Trabzon: dacă amicul cu pricina avea dreptate, şi nu a rămas mai nimic din trecutul său bizantin? Prima impresie la faţa locului a fost dătătoare de speranţe: un oraş modern şi nervos, cu multă personalitate (dacă nu cumva arogant de-a binelea), cu fiţe bizantine (vag imperiale) şi cu un aer prea puţin oriental, construit în pantă pe fâşia îngustă dintre ţărmul Mării Negre şi înălţimile stâncoase dinspre sud, ţinând de Alpii Pontici. Nici măcar vremea nu era cum m-aş fi aşteptat în Turcia: fiind în colţul sud-estic al Mării Negre, la poalele Alpilor Pontici şi nu chiar departe de Caucaz, Trabzon e ştiut ca unul dintre cele mai ploioase oraşe ale Turciei, cu o vreme mereu schimbătoare.

Trabzon_Turcia_ici-colo.ro

Mi-am lăsat bagajul la hotel şi am zbughit-o ca din puşcă să mănânc ceva bunătăţuri turceşti şi să iau pulsul locului. Mâncarea de la Vosporos a fost grozavă, deşi nu am reuşit să găsesc acolo niciun strop de vin. M-am mulţumit cu nişte bere băută conspirativ la un alt local, unde întâi patronul m-a examinat suspicios, să-şi dea seama dacă nu cumva îi voi face probleme cu autorităţile; apoi m-a etichetat în sinea lui drept un fel de rus şi mi-a zis să nu-mi fac probleme, că are vodkă berechet, dar mă roagă să nu stau la vedere. Ce mai puteam face? Eram într-un oraş neturistic dintr-o ţară musulmană, deci venise timpul să suport consecinţele alegerii mele. Deşi dacă puteai trece peste asta Trabzon părea a fi, pe alocuri, de-a dreptul boem. Dar voi continua povestea cât de curând…

Trabzon_Turcia_ici-colo.ro

Trabzon_Turcia_ici-colo.ro

Trabzon_Turcia_ici-colo.ro

Trabzon_Turcia_ici-colo.ro

Trabzon_Turcia_ici-colo.ro

Trabzon_Turcia_ici-colo.ro

9 comentarii:

  1. Nu înclin a-ți da dreptate când este vorba de partea est și sud, chiar dacă vorbim și numai de țărmul maritim, a Turciei; știu foarte bine că tu nu privești o călătorie d.p.d.v. all inclusiv, deși când este vorba de turci la capitolul ăsta nu-i întrece nimeni - am ferma convingere că dacă vrei cu adevărat să te odihnești (ceea ce într-o călătorie nu ai cum!) alegi o stațiune turcească și nu-ți va înșela așteptările, ba din contra ospitalitatea și bucătăria turcească sunt „de rang înalt„! Dacă pe viitor vei înclina spre un traseu de la Kușadasi spre toată Antalya eu garantez că nu vei regreta, este ce vizita din plin și n-are cum să te încerce dezamăgirea! Turcia este foarte ofertantă, indiferent zona spre care te-ai îndrepta și, desigur, alegerea ta a fost foarte inspirată! Abia aștept să-ți deschizi tolba de povești călătoare dintr-o zonă marcată de interesante rute comerciale străvechi!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cine stie, poate odata voi merge si din Kusadasi spre Antalya, cum zici tu; dar pana atunci ar mai fi destule de vazut in Turcia. De pilda Mardin, Van, Kars, Sanliurfa, Diyarbakir. Cum suna? :)

      Ștergere
    2. Ehe, dar ce biiine sună! Și câte locuri nu sunt..., că nici centru nu-i de neglijat: Ankara, Konya..., toată Turcia-i încărcată de istorie!

      Ștergere
    3. Ankara nu stiu sa fie asa irezistibila, dar Konya...

      Ștergere
    4. Vezi tu cum mă provoci? Chiar crezi că Ankara (istoric cunoscută ca Angora și Ancyra) nu este irezistibilă cu:
      - Castelul Ankara (Ankara Kalesi) fondat în sec. VIII î.Hr.;
      - Citadela Ankara cu străduțe înguste și șerpuitoare cu case din piatră ce redau atmosfera caldă și tihnită cu iz de parfum a locului străbun anatolian, cu magazine cu tot felul de suveniruri, terase și cafenele tradiționale;
      - Haci Bayram Camii (sec. XV), cea mai venerată moschee (după impresionanta Moscheea Kocatepe), aflată în patrimoniu UNESCO, dedicată poetului Hacı Bayram Veli - fondatorul ordinului sufist Bayrami (Ankara a fost centrul ordinului);
      - Muzeul civilizațiilor anatolice sau Muzeul Hittit care are cea mai ampla colecție de acest tip la nivel mondial,
      - Templul lui Augustus - aici au fost găsite cel mai bine conservate copii după scrierea Res Gestae Divi Augusti;
      - termele și Coloana lui Iulian;
      - Cengelhan - un caravanserai realizat de fiica lui Suleiman Magnificul;
      - Anitkabir - complexul imens cu Mausoleul Mustafa Kemal Atatürk situat într-o grădină superbă;
      - Atakule - turn înalt de 125 m dotat cu un restaurantul care se rotește la 360* într-o oră, oferindu-ți vederi panoramice asupra orașului;
      - Muzeul Çengelhan Rahmi M. Koç, Parcul Gençlik și multe altele ... îmm?

      Ștergere
    5. Scuze, nu voiam sa supar pe nimeni :)

      Doar exprimam un dubiu rezonabil ca Ankara s-ar ridica la inaltimei Konyei.

      Dar uite, adaug si Ankara pe lista, da? :)

      Ștergere
    6. Nu, nu-i nici o supărare, chiar îmi place să punctez câte ceva despre zone care-mi sunt în atenție și le îndrăgesc mult.
      Da, Konya, orașul dervișilor rotitori a lui Rumi (m-a impresionat puternic tot complexul Mevlana!), cu mormintele și mausoleele sultanilor care au condus Statul Selgiuc Anatolian, ale vizirilor și figurilor istorice importante, moschei, medrese și hanuri... are o aură aparte, este un centru de greutate important al civilizație islamice și nu numai - în zonă sunt ruinele unui templu care datează din anii 3500 î.e.n., cea mai veche așezare creștină și cele mai vechi biserici din Anatolia (biserica Aya-Elena construită în anul 300)...
      dar, cu siguranță, nici Ankara nu este de neglijat, doar 160 km le despart, așa că mă bucur că ai trecut-o pe listă!
      Aaa, să nu uit: cum știu că iubești pisicile, „adevărata” Angora turcă sau Ankara Kedisi, singura pisică emblemă a unui stat, ocrotită prin lege și care are dedicat un centru de cercetare specializat, o poți admira, în adevărata ei splendoare, la Grădina Zoologică Ankara!

      Ștergere
  2. Superbe pozele cu inimioare și cu umbreluțe colorate.
    ziua și noaptea -
    umbreluțe colorând
    inimi și ziduri

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc. Dar trebuie sa precizez ceva:

      inimi, umbrele -
      oricat de colorate
      adanc in tine

      Ștergere