duminică, 11 noiembrie 2012

Călătorii spre Tibet (1)

Ieri la Povești din LumeaMare s-au depănat trei povești frumoase despre Tibet, iar eu am povestit despre valea Spiti, un colţ izolat și îndepărtat din vechiul Tibet. Însă cine își dorește o călătorie spre Tibet poate alege mai multe feluri de a face o asemenea călătorie, pentru că Tibetul poate fi regăsit, sub diferite manifestări, în mai multe locuri din jurul munţilor Himalaya: în Ladakh, în valea Spiti, în Dharamshala, în Tibetul central, ocupat de chinezi, în locuri din Nepal, în Sikkim, în Bhutan și în alte ţinuturi himalayene; și nu doar acolo. Tibetul cu istoria, cultura și spiritualitatea sa admirabilă este una dintre pasiunile mele, iar în ultimii ani am călătorit în mai multe locuri legate într-un fel sau altul de Tibet; așa că drept continuare a poveștilor de ieri despre Tibet voi povesti despre locurile legate de Tibet prin care am călătorit, și despre feluritele căi pe care le poţi alege pentru a călători către aceeași destinaţie: spre Tibet.


Dharamshala, capitala lui Dalai Lama și a exilului tibetan: călătorie spre Tibetul liber

Până în anul 1959 micul orășel nord-indian Dharamshala de la poalele munţilor Himalaya nu dădea niciun fel de semne că are ceva în comun cu Tibetul; numită și Upper Dharamsala sau McLeodGanj, mica așezare himalayană din Himachal Pradesh avea doar o mică populaţie indiană alcătuită din localnici kangri și foarte probabil că văzuse tibetani doar dintre puţinii călători sau negustori aflaţi în trecere spre alte locuri.


În 1959 însă Tibetul a căzut sub ocupaţie chineză, așa că Dalai Lama și vreo 80.000 de tibetani s-au refugiat în India, care le-a oferit refugiu în Dharamshala; iar începând din 1960 în Dharamshala se află și sediul Central Tibetan Administration, adică guvernul tibetan în exil, guvernul a ceea ce mai rămăsese din Tibetul prăbușit sub tăvălugul chinez: guvernul Tibetului liber.

Astăzi Dharamshala este văzută de mulţi tibetani și de mulţi occidentali ca fiind capitala lumii tibetane: inima Tibetului nu poate bate decât acolo unde se află și Dalai Lama, conducătorul spiritual al tibetanilor, iar Dalai Lama, se știe, își are casa în Dharamshala; și din moment ce vechea capitală a Tibetului, Lhasa, se află sub stăpânire chineză, iar un mare număr de refugiaţi tibetani sunt stabiliţi aici, Dharamshalei i se spune cu afecţiune The Little Lhasa sau Dhasa.

Am călătorit în Dharamshala de două ori până acum și sper să mai ajung pe acolo, pentru că la fel ca mulţi alţi oameni legaţi într-un fel sau altul de Tibet și eu simt Dharamshala ca fiind centrul lumii tibetane; în Dharamshala se fac eforturi uriașe pentru conservarea culturii tibetane și pentru transmiterea mai departe a valorilor ei, așa că Dharamshala este și capitala culturală a Tibetului, iar pentru că Dharamshala este casa lui Dalai Lama, tot ea este și capitala religioasă a Tibetului; ceea ce este uimitor este numărul uriaș de occidentali care își petrec timpul prin Dharamshala, urmând învătăturile date periodic de Dalai Lama sau bucurându-se pur și simplu de atmosfera eteroclită a orășelului în care se vorbesc un mare număr de limbi din colţuri diferite ale lumii; oricât ar părea de bizar, Dharamshala este, așa cum am mai scris și în urmă cu ceva vreme, un adevărat Turn Babel: un oraș internaţional, o punte de comunicare între orient și occident și unul dintre marile locuri de întâlnire ale locuitorilor de pe Planeta Pământ.

În Dharamshala se află și T.C.V., Tibetan Children`s Village, un centru pentru găzduirea copiilor tibetani refugiaţi din Tibet; așa că în T.C.V. se află și o parte din viitorul Tibetului Liber, dar și marea provocare de a asigura cele necesare pentru cei peste 1.700 de copii fără părinţi găzduiţi aici, așa cum vei putea citi aici.


Și tot în Dharamshala am început să înţeleg ceva din drama tibetană: asta se întâmpla în 22 octombrie 2009, iar data aceea mi-a rămas în memorie, împreună cu toată nefericirea și disperarea pe care am văzut-o atunci pe chipurile tibetanilor din jur; și cine știe, poate că între ce am văzut în acea zi și ceea ce scriu astăzi există o legătură de cauzalitate cât se poate de directă.

Una peste alta, o călătorie în Dharamshala este, cu absolută certitudine, o călătorie spre Tibet: poate că așa s-ar fi înfăţișat călătorilor Tibetul dacă asupra sa nu s-ar fi abătut furia chineză de după 10 martie 1959; și în afară de peisajul tipic tibetan Dharamshala are tot ce ţi-ai putea dori să găsești în Tibet: un mare număr de tibetani bucuroși de musafiri din occident, mari maeștri și lideri spirituali ai buddhismului tibetan (Dalai Lama, Karmapa, Khamtrul Rinpoche și mulţi alţii), cultură tibetană, buddhism tibetan, temple tibetane, obiceiuri tibetane și spiritul Tibetului liber; aproape toate acestea lipsesc din Tibetul central, ocupat de chinezi; așa că dacă îţi dorești o călătorie autentică spre Tibet nu uita că sufletul unui loc este acolo unde oamenii acelui loc se simt liberi; iar dacă știind asta vei avea de ales între a vedea The Little Lhasa, cum este numită Dharamshala, și Lhasa, să nu te mire deloc dacă o vei alege pe prima…


Togdenii din Tashi Jong: călătorie spre yoghinii tibetani

La mică distanţă de Dharamshala se află Tashi Jong, un alt loc în care vechiul Tibet este reconstruit cu trudă și cu răbdare de către refugiaţii tibetani sosiţi aici; iar în Tashi Jong îi vei putea vedea pe faimoșii yoghini tibetani numiţi togdeni, despre care se spune că au puteri cu totul neobișnuite; am mai scris despre ei aici, iar postarea a fost foarte citită, așa că acum nu mai adaug nimic în plus; iar dacă vei găsi, la fel ca mine, că subiectul este fascinant, vei mai putea citi și despre Togden Achos, unul dintre acești togdeni.


La Rewalsar, pe urmele lui Padmasambhava și a prinţesei Mandarava: călătorie spre Tibetul spiritual

Tot din Dharamshala am plecat într-o superbă călătorie de două zile prin Himalaya, până la lacul Rewalsar, aflat în același stat indian Himachal Pradesh. Aici se află unul din marile locuri de pelerinaj ale buddhismului tibetan, în care este venerat Padmasambhava, figura centrală a buddhismului tibetan; personaj istoric real care a trăit în secolul 8, Padmasambhava este un mare maestru yoghin pe deplin realizat care a contribuit în mod absolut decisiv la instalarea buddhismului în Tibet; astăzi este considerat părintele buddhismului tibetan, iar tibetanii îl privesc cu mult respect și afecţiune ca pe al doilea Buddha, fără să pună vreo clipă la îndoială nici puterile și întâmplările supranaturale care îi sunt atribuite de izvoare scrise și de legende, și nici faptul că Padmasambhava își îndeplinește în continuare, și în zilele noastre, promisiunea făcută acum douăsprezece secole de a-i ajuta pe absolut toţi aceia care îi cer cu sinceritate sprijinul și protecţia.


Locurile legate de Padmasambhava sunt împrăștiate prin tot spaţiul tibetan și chiar în afara sa; eu am mai văzut Pharping în Nepal, de asemenea un loc de pelerinaj legat de Padmasambhava, mănăstirea Samye din Tibetul central, centrul de propagare al buddhismului în Tibet, la a cărei ridicare Padmasambhava a contribuit decisiv, și două peșteri sacre în Sikkim, dar există multe altele; vizitându-le vei înţelege de ce a fi tibetan presupune înainte de toate a crede în Padmasambhava: pentru tibetani Padmasambhava este Maestrul Maeștrilor, așa că în Tibet și în ţinuturile himalayene este cunoscut sub numele simplu de Guru Rinpoche, Preţiosul Învăţător. Din câte știu până și tibetanii care nu sunt buddhiști, așa numiţii Bön, cred în Padmasambhava; iar celebra Carte tibetană a morţilor este de fapt o învăţătură transmisă ca terma, “comoară a minţii”, chiar de către Padmasambhava.


La Rewalsar se poate vizita una dintre cele mai importante peșteri în care Padmasambhava a meditat împreună cu consoarta sa, prinţesa Mandarava; și sunt sigur că vei fi încântat să afli una dintre cele mai frumoase povești ale buddhismului tibetan, cu întâmplări petrecute la Rewalsar în care personaje au fost chiar Padmasambhava și prinţesa Mandarava.

Ladakh, Micul Tibet, și valea Spiti: călătorii spre vechiul Tibet

Tot în nordul Indiei se află și Ladakh, supranumit pe bună dreptate Micul Tibet: este parte a statului indian Jammu and Kashmir și cuprinde extremitatea vestică a podișului tibetan; marele său noroc a fost că nu a nimerit sub ocupaţie chineză, la fel ca Tibetul central,  în sec. 19 fiind ocupat de indienii din neamul războinic dogra; așa că astăzi în Ladakh vei putea găsi vestigii tibetane pe cât de frumoase pe atât de bine păstrate, iar localnicii de aici, numiţi ladakhi, își văd aproape netulburaţi de obiceiurile lor tibetane și de credinţa lor buddhistă tibetană. Recunosc, călătoria spre Micul Tibet a fost foarte grea, dar fără îndoială a meritat cu vârf și îndesat: în Micul Tibet, am vizitat vechiul oraș Leh, capitala Ladakh-ului, faimoasa mânăstire Hemis, pe unde se spune că a trecut și Iisus Christos, și alte câteva palate și mănăstiri faimoase. În definitiv chiar și călătoria spre Micul Tibet poate fi mult ușurată și simplificată dacă e făcută cu avionul din Delhi în Leh, în loc de microbuzul cu care am străbătut eu marele masiv himalayan. Una peste alta sper să revin cât mai curând în Micul Tibet, pentru a vizita și ce mi-a scăpat anul trecut: văile îndepărtate Zanskar și Nubra, precum și lacul Tso-Moriri, niște locuri superbe despre care am auzit și am citit numai superlative.


Și tot în statul indian Himachal Pradesh, ca și DharamshalaTashi Jong și Rewalsar, se află și valea Spiti; istoric vorbind face parte tot din Micul Tibet, care se află la nord de Spiti, dar între Spiti și Ladakh este un drum lung și greu de făcut prin marele masiv himalayan; Spiti nu se află foarte aproape nici de Dharamshala, între ele fiind un alt drum lung și greu, tot de vreo două zile: o etapă până în Manali, traversând pasul Rohtang, trecătoarea morţii, și pasul Kunzum-La, înconjurat de piscuri de peste 6.000 de metri și de pășuni înalte pe care pasc yacii; iar a altă etapă din Manali în Dharamshala. Însă chiar dacă e așa de îndepărtată și izolată de restul lumii valea Spiti este o călătorie spre vechiul Tibet care cu siguranţă merită făcută; iar despre ea am povestit ieri la Povești din Lumea Mare și am scris pe larg aici.


Dar spre Tibet se mai poate călători și în alte feluri și pe alte căi, așa că în zilele următoare vei putea găsi aici, pe ici-colo.ro, următoarele episoade ale acestui articol despre călătorii spre Tibet.

(va urma)

6 comentarii:

  1. pai cum ziceam, as mai asculta cu drag si alta data povesti din asemenea locuri... Mutlumim de prezenta la povestile din LumeaMare

    RăspundețiȘtergere
  2. placerea a fost de partea mea, Ina; iar valea Spiti, de care deja stie atata lume datorita voua, sigur va transmite si ea multumiri tibetane: Tug-je-che :)

    RăspundețiȘtergere
  3. MULTUMIM pentru informatiile despre Tibet!

    RăspundețiȘtergere
  4. :) sa fie!.. si pentru noi si pentru Tibet/tibetani!

    RăspundețiȘtergere