Asezat in Dalmatia centrala, Split (numit in italiană Spalato) este cel mai mare şi mai important oraş din Dalmaţia, si cel de al doilea oraş al Croaţiei. La fel ca multe alte orase din Dalmatia, Split a fost oras venetian; si nu doar ca Venetia a stapanit Spalato de prin secolul XIV pana in 1797, dar orasul era una dintre principalele baze venetiene in Dalmatia. Astazi centrul vechi istoric şi palatul lui Diocleţian sunt înscrise pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO, asa ca Split este imposibil de ocolit pentru un calator prin Dalmatia.
La fel ca intemeierea Dubrovnikului, si intemeierea Splitului are o poveste frumoasa, in care sunt amestecati localnicii latini din marea metropola adriatica Salona (azi Solin, la doi pasi de Split), si invadatorii avari, insotiti de slavi; invadand Salona la inceputul secolului VII, hoardele avaro-slave au ras-o de pe fata pamantului, astfel ca supravietuitorii s-au refugiat in fostul palat al lui Diocletian, construindu-si case, pravalii si biserici intre ruinele romane din interiorul palatului, si facand din palat nucleul noului oras Split.
Intre noi fie vorba, istoria si-a zambit in barba prin ocuparea palatului de catre refugiatii din Salona: împăratul roman Diocleţian ordonase construirea imensului palat între 284 şi 305, cu intentia sa se retraga din toate functiile imperiale si sa isi petreaca aici batranetea; fusese un imparat mare, restabilise ordinea in imperiu si prigonise fara nicio mila nenumarati crestini; acum isi dorea o casa cat mai durabila, in care sa isi astepte linistit moartea; dorinta lui Diocletian a fost indeplinita, in modul jucaus-malitios in care soarta indeplineste uneori dorintele: palatul lui Diocletian s-a dovedit atat de durabil incat e in picioare chiar si azi, devenind camin si refugiu pentru latinii din Salona, oameni simpli si credinciosi crestini ca si cei pe care ii prigonise Diocletian cu atata indarjire, considerandu-i marii dusmani ai Imperiului si ai sai personali.
Asa ca palatul lui Diocletian este o adevarata surpriza, chiar si pentru cei avizati: localnicii stabiliti acolo nu au daramat zidurile palatului (extrem de trainice, de altfel), ci au preferat sa isi construiasca bisericile si casele chiar intre zidurile romane, si sprijinite pe acestea; asa ca in palat esti, in acelasi timp, si inauntru si afara, si intre ziduri noi (de cateva secole), si ziduri vechi (de 1700 de ani); ziduri noi si ziduri vechi strans incolacite intre ele, de nedesprins din imbratisarea lor seculara, zambind ironic inspre Diocletian: nu ai vrut tu, prigonitorule de crestini, ceva durabil?
Turnul
catedralei Sf. Domnius (Sv. Duje), intre coloane romane:
Peristilul Palatului lui
Diocletian:
Cladiri noi, contopite cu
coloanele romane, in Peristil:
Prin palatul lui Diocletian:
Iata cum sunt insinuate cladirile
noi intre vechile ziduri romane:
Iar la final am capturat si cateva imagini cu Splitul vazut de sus, din turnul catedralei:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu