Brokpa, ultimii arieni: adevăr sau legendă? (1)

Li se spune brokpa, şi sunt o comunitate de munteni din mica vale himalayană Dha-Hanu, din nordul Ladakh-ului, Micul Tibet; iar despre ei s-a zis că ar fi urmaşii soldaţilor lui Alexandru cel Mare sau chiar unul dintre triburile pierdute ale lui Israel; occidentalii le-au atribuit frumuseţe fizică de invidiat şi trăsături pur ariene: înalţi şi arătoşi, cu piele albă, nasuri ascuţite sau acviline, ochii verzi şi părul blond la unii dintre ei, spre deosebire de trăsăturile mongoloide ale vecinilor de neam tibetan din jurul lor: şi s-a vorbit atât de mult despre puritatea lor rasială încât s-a spus că brokpa ar fi cei mai puri arieni din Asia, sau chiar ultimii arieni. Realitate istorică, sau mistificare turistică? Am fost prin Dha-Hanu acum câteva luni şi ştiind legenda m-am uitat în jur cu multă atenţie, aşa că voi încerca să răspund la această întrebare.

Ladakh, Micul Tibet (4): pe langa Leh

La mica distanta de Leh, capitala Ladakh-ului, Micul Tibet, se afla cateva locuri care in mod sigur merita vazute de orice calator prin Ladakh. Asa ca intr-o dimineata am pornit din Leh catre ele, intr-un taxi condus de un sofer originar din Tibet si refugiat aici de multi ani; drept tovarasi de calatorie am avut un cuplu de tineri evrei: el din Israel, dar plecat din Romania la o varsta foarte frageda (astfel ca nu mai stia mai nimic in romaneste), iar ea din Canada. Gazde ne-au fost cateva dintre comorile de arta buddhista tibetana ale Ladakh-ului: manastirea Thiksey (in fotografia de mai jos), palatul Shey, palatul Stok si manastirea Spituk.

Ladakh, Micul Tibet (3): Hemis

Asezata la vreo 43 de kilometri de Leh, capitala Ladakh-ului, Hemis este cea mai mare manastire buddhista tibetana din Ladakh; avand in subordine peste 200 de manastiri imprastiate prin tinuturile himalayene si mai mult de 1000 de calugari, Hemis apartine liniei buddhiste tibetane Drukpa Kagyu, considerata de unii continuatoarea spirituala a marelui yoghin Milarepa, deja bine cunoscut occidentului dupa publicarea unei carti foarte populare despre viata lui.

Ladakh, Micul Tibet (2): mini-ghid ici-colo

A fost minunat sa vad, anul trecut, Lhasa si o parte din Tibetul ocupat de chinezi; dar am ramas cu un gust amar, dupa ce am inteles ca ceea ce am vizitat este doar un Tibet pentru turisti, in care o parte din manastirile vandalizate ori rase cu tunurile de catre chinezi dupa 1950-1959 au fost reconstruite in graba, pentru a reface cat de cat imaginea sifonata a Chinei dupa decenii de samavolnicii in Tibet si pentru a aduce valuta turistilor in visteria insatiabila a Chinei. Tibetul pe care China il propune azi turistilor seamana prea mult cu un urias muzeu in aer liber administrat cu atentie de chinezi, cu figuranti tibetani, cuminti si resemnati, si cu manastiri buddhiste mirosind suspect a vopsea proaspata: un urias decor din mucava frumos colorata, pregatit pentru a smulge aplauzele emotionate ale occidentului.

Srinagar: Venetia Indiei (2)

Am fost atat de incantat sa locuiesc intr-o houseboat pe lacul Dal, incat in cele trei zile in care am stat in Srinagar am fost mai lenes ca niciodata in aceasta calatorie; este adevarat ca Srinagar are si alte atractii in afara de Lacul Dal, cum ar fi orasul vechi, moscheile si monumentele construite de Marii Moguli, insa personal cred ca nu se pot compara cu lacul Dal. Iar o houseboat de pe lacul Dal pare locul perfect in care sa nu faci nimic o buna parte din zi si totusi sa te simti multumit si implinit asa.

Srinagar: Venetia Indiei (1)

Am plecat din Leh undeva pe la 5 dupa-amiaza, intr-un shared jeep, avand drept tovarasi de calatorie trei tineri din Brazilia si patru localnici. In prima parte a drumului am strabatut trecatorile himalayene Fotu-La, de 4108 metri inaltime, si Namika-La, de 3700 de metri. Am trecut apoi prin Kargil, punctul cel mai nordic al calatoriei mele: Kargil este majoritar musulman, intrucat populatiile Burig si Balti, de origine tibetana, au trecut in masa de la buddhism la islamism, undeva prin secolul 16; si nu pot sa nu ma intreb, oare chiar de buna-voie si nesiliti de nimeni au facut asta?!...

Ladakh, Micul Tibet (1): Leh, un diamant in noroi

Dupa o calatorie epuizanta de mai bine de 18 ore prin marele masiv himalayan, intr-un final am ajuns in Leh, capitala regiunii indiene Ladakh, supranumita Micul Tibet; un orasel secretos si contradictoriu, capabil sa iti ridice un sir lung de intrebari; asa ca pentru a putea intelege si cunoaste Leh-ul am incercat, pas cu pas, sa raspund acestor intrebari.

Ici-colo, prin Himalaya: catre Leh

Am plecat din Kaza luni dimineata devreme, cu gandul la drumul lung si greu ce ne astepta si la orele de asteptare din pasul Rohtang. Am lasat valea Spiti in urma, apoi partea estica a vaii Lahaul, si am scapat usor de prima trecere prin Rohtang, in numai vreo doua ore. In Manali am ajuns undeva dupa-amiaza; aici m-am despartit atat de Jeevan, cat si de cei trei tineri din Israel, doi baieti si o fata, pe care i-am avut tovarasi de drum in jeep pana in Kaza si inapoi. Undeva intre unu si doua noaptea am urcat in microbuz si am pornit catre Leh, capitala Ladakh-ului, Micul Tibet; urma sa traversam marele masiv himalayan, intr-un drum lung si greu pe care sunt sigur ca nu il voi uita vreodata.