joi, 20 aprilie 2017

Pico del Teide. Sau când zeii nu sunt cu tine.

Cine a călătorit ştie: uneori zeii nu sunt cu tine. Ştii unde vrei să ajungi şi ştii ce ai de făcut să ajungi unde vrei să ajungi, dar nu ajungi, şi pace. Poate că este o zi din aceea în care nu iese mai nimic, sau poate că trebuia să mergi pe un alt drum în acea zi, sau poate că nu te plac spiritele locului; ori poate nu-ţi este scris să ajungi acolo aşa uşor, din prima încercare, ca să te întorci şi a doua oară. Oricum, când te apucă râsul văzând şirul de ghinioane cu care te confrunţi înţelegi limpede că zeii nu sunt cu tine. Ei bine, ultima oară când am simţit asta a fost acum câteva zile, când am vrut să fac cunoştinţă cu Pico del Teide, vârful muntos cel mai înalt din insulele Canare şi din întreaga Spanie.


joi, 13 aprilie 2017

Ici-colo, pe plaja paradisului

Parcă am mai zis, nu mă dau în vânt după soare, plajă şi mare: mă plictisesc repede, mă ard pe piele cât ai zice roşu ca racul iar ca să combat pericolul iminent al deshidratării şi insolaţiei sunt obligat să beau o grămadă de bere, care, după cum se ştie, merge la fix doar înainte de mese, după mese şi în timpul meselor. Una peste alta, combinaţia soare, plajă, mare îmi provoacă mereu arsuri de piele şi creşteri în volum, plus o plictiseală teribilă.


sâmbătă, 28 ianuarie 2017

Brokpa, ultimii arieni: adevăr sau legendă? (1)

Li se spune brokpa, şi sunt o comunitate de munteni din mica vale himalayană Dha-Hanu, din nordul Ladakh-ului, Micul Tibet; iar despre ei s-a zis că ar fi urmaşii soldaţilor lui Alexandru cel Mare sau chiar unul dintre triburile pierdute ale lui Israel; occidentalii le-au atribuit frumuseţe fizică de invidiat şi trăsături pur ariene: înalţi şi arătoşi, cu piele albă, nasuri ascuţite sau acviline, ochii verzi şi părul blond la unii dintre ei, spre deosebire de trăsăturile mongoloide ale vecinilor de neam tibetan din jurul lor: şi s-a vorbit atât de mult despre puritatea lor rasială încât s-a spus că brokpa ar fi cei mai puri arieni din Asia, sau chiar ultimii arieni. Realitate istorică, sau mistificare turistică? Am fost prin Dha-Hanu acum câteva luni şi ştiind legenda m-am uitat în jur cu multă atenţie, aşa că voi încerca să răspund la această întrebare.


joi, 22 septembrie 2016

Mostar: a sări sau a nu sări?, asta-i întrebarea

De Mostar am mai auzit acum mulţi ani, când ştirile vorbeau mereu despre încăierările interminabile din Mostarul prins în vârtejul sângerosului război civil din Bosnia. S-a vorbit, la un moment dat, şi despre distrugerea unui pod: era vorba de Stari Most, Podul Vechi din Mostar. Apoi un timp nu am mai auzit nimic despre Mostar, după care s-a împrăştiat un zvon tot mai insistent (pe care l-am neglijat îndelung) că după ce podul fusese reconstruit ar merita să dai o fugă până acolo, să-l vezi. Aşa că, într-un final, am dat…

www.ici-colo.ro

vineri, 19 august 2016

Frumoasa din Zanskar

Cred că am întâlnit-o acum vreo lună de zile şi puţin, pe drumul lung şi greu către îndepărtata vale himalayană Zanskar din Ladakh, Micul Tibet. Tocmai trecusem de pasul Pensi La ce marchează intrarea în Zanskar şi ne oprisem la o margine de drum lângă nişte colibe de nomazi când Lobzang, şoferul nostru localnic, a fost interpelat amical de o tânără localnică. Habar nu am cum o cheamă, aşa că mi-am permis s-o numesc simplu (ştiind bine că frumuseţea e în ochii privitorului) Frumoasa din Zanskar.


miercuri, 17 august 2016

Praga, altfel

Capitala Boemiei şi a Sfântului Imperiu, centrul de iradiere al reformei husite, una din capitalele imperiale ale Habsburgilor, oraşul Primăverii însângerate din 1968 şi al Revoluţiei de Catifea din 1989: acestea sunt câteva dintre imaginile stereotipe aplicate adesea Pragăi, capitala Cehiei. Aşa că ceea ce aş propune azi este să uităm obişnuitele clişee pragheze pentru a privi Praga dintr-o perspectivă aparte: una acvatică, adică de pe râul Vltava.


miercuri, 3 august 2016

Cu un picior în Asia Centrală: valea Nubra, unde se agaţă harta-n cui

Este vorba de harta Indiei, fireşte, unde ajungând în valea Nubra eşti nu doar în punctul cel mai nordic al Ladakhului, dar şi al Indiei: deci exact în Nubra se agaţă harta Indiei în cui. Iar valea Nubra a fost multă vreme una dintre conexiunile majore dintre India şi Asia Centrală pe Drumurile Mătăsii, aşa că se impunea o rememorare corespunzătoare, pe o cămilă bactriană.


joi, 28 iulie 2016

Ce mai lipsea în Leh: Dalai Lama

Aveam de gând să plec în valea Nubra azi, dar soarta a fost împotrivă, şi nu am mai plecat. Şi foarte bine a făcut. De ce? Pentru că astăzi în Leh a fost bucurie mare, grozav de mare, pentru localnici şi turişti deopotrivă: Dalai Lama în persoană a apărut în capitala Micului Tibet.


marți, 26 iulie 2016

Întâlniri la înălţime

Pornisem spre cele două lacuri înalte din sud-estul Ladakhului, la graniţa cu Tibetul, faimosul Tso Moriri şi rubedenia sa mai mică şi mai puţin cunoscută, Tso Kar, ambele aflate la peste 4500 de metri altitudine. Fireşte, credeam că vedeta călătoriei va fi Tso Moriri, însă întâlnirile cele mai puţin aşteptate din aceste trei zile au fost mijlocite de exact cine nu gândeam, de Tso Kar.

ici-colo.ro

joi, 21 iulie 2016

Ce puţin îţi trebuie să fii fericit

Un capăt de drum, atât mi-a trebuit acum câteva zile să fiu grozav de fericit, cum nu mai fusesem de nu ştiu când: era un peisaj himalayan dezolant, cu un drum terminându-se jalnic pe marginea abruptă a unei văi înguste de râu rece şi repede, cu munţi golaşi şi ostili de jur-împrejur; nu exista nicio casă, niciun fir de iarbă, nici măcar vreo cafenea din aceea himalayană, din două mese şi o colibă alături; nici semnal la telefon şi nici vorbă de Internet, de duş fierbinte ori de vreun mic dejun în care să nu mai fie vreo urmă de ceai şi chapatee, cum se tot întâmplase, exasperant, în ultimele zile; erau doar câteva utilaje din acelea urâte şi gălăgioase cu care se construiesc drumuri, şi acel fabulos capăt de drum.


vineri, 8 iulie 2016

Frumuseţile din valea Dha-Hanu

Cei din valea Dha-Hanu se numesc brokpa, iar despre ei circulă nişte poveşti grozav de interesante: că ar fi urmaşii soldaţilor lui Alexandru cel Mare, ori că deşi sunt buddhişti ar fi singurii arieni din întreg Ladakhul, dacă nu cumva singurii arieni adevăraţi din Asia. Că este aşa sau nu voi povesti pe îndelete cu altă ocazie, promit; de moment însă mă mulţumesc să vă arăt cum este portul tradiţional al frumuseţilor feminine din valea Dha-Hanu, la doar câteva ore după ce am plecat de acolo. Ei, cum vi se pare?

Ladakh, Micul Tibet - ici-colo.ro

joi, 7 iulie 2016

Din nou pe Acoperişul Lumii: ici-colo prin Leh, capitala Micului Tibet

Gata, m-am întors în Tibet. În Micul Tibet, ca să fiu mai exact, adică în regiunea Ladakh din nordul extrem al Indiei, din capătul vestic al platoului tibetan. Iar după câteva zile petrecute prin Leh, capitala înaltă, prăfoasă şi arsă de soare a Micului Tibet, deja e de povestit.


vineri, 1 iulie 2016

Întoarcerea în Tibet: povestea continuă

Șapte ani în Tibet este deja un titlu mai mult decât celebru: el se referă atât la filmul realizat în 1997, ce-l are pe Brad Pitt ca protagonist, cât şi la cartea scrisă de în 1952 de Heinrich Harrer, alpinistul austriac care i-a servit drept model. Aşa că acum câteva zile am fost de-a dreptul bucuros să descopăr într-o librărie o carte cu titlul Întoarcerea în Tibet, scrisă în 1983 de acelaşi Heinrich Harrer ca şi continuare la Șapte ani în Tibet, după ce în 1982 călătorise din nou în Tibet, la mai bine de trei decenii de când îl părăsise în 1952.


vineri, 29 aprilie 2016

Delta Dunării pentru cei comozi: Colina, cu parcare (aproape) pe Canalul Lipovenilor

A venit iar vremea de mers în Delta noastră cea frumoasă ca-n poveşti, iar cu gândul dus departe la minunăţiile ei mi-am amintit de un loc pe unde am trecut recent şi despre care încă nu am scris nimic. Un loc grozav, care prezintă avantajul formidabil că deşi e la marginea Deltei şi îţi asigură accesul direct în Deltă, totuşi îţi permite sosirea acolo pe patru roţi: Delta Dunării pentru cei comozi, va să zică.

ici-colo.ro: Delta Dunarii pentru cei comozi - Colina, Canalul Lipovenilor, lacul Solomon, Golful Holbina

marți, 9 februarie 2016

Mic dicţionar de bucătărie tibetană

Se zice că nicio ocazie de a sărbători ceva nu trebuie ratată; aşa că din moment ce astăzi este Losar, anul nou tibetan, iar Tibetul cu tot ce ţine de el este una dintre ideile mele puţine, dar fixe, ieri ne-a venit ideea să întâmpinăm Maimuţa de Foc - cum se numeşte anul care tocmai începe azi - cu ceva bucate tibetane şi cu urări tibetane, aşa cum se cuvine pe-aici pe la noi, prin “Micul Tibet din Bucureşti” :)… Iar dacă tot veni vorba de bucătărie tibetană, mi-am amintit că aş putea să spun şi câteva cuvinte despre ce am mâncat prin călătoriile mele prin ţinuturi tibetane.

ici-colo.ro

vineri, 15 ianuarie 2016

Sogyal Rinpoche: Cartea tibetană a a vieţii şi a morţii

Spre finalul anului trecut a apărut, la Editura Herald, o nouă ediţie a faimoasei Cărţi tibetane a a vieţii şi a morţii, scrisă de marele maestru buddhist tibetan Sogyal Rinpoche. Este adevărat, este doar o reeditare şi nu o nouă apariţie, însă sunt sigur că ea nu se bucură încă în România de notorietatea pe care ar merita-o cu vârf şi îndesat, iar dacă mă gândesc bine este una dintre acele cărţi despre care merită să scrii oricând, fără nicio reţinere şi fără a aştepta vreun pretext editorial. De ce? Exact asta voi căuta să explic pe îndelete în rândurile următoare.

duminică, 26 aprilie 2015

Pro Nepal: de ce să alegi Nepalul, după cutremur.

Ieri pe la prânz mi se făcuse dor de Nepal, unul dintre locurile care mi-au rămas atât de dragi încât mereu îmi promit să revin acolo cât mai curând, aşa că mi-am pus să cânte vreo două cd-uri cu muzică nepaleză şi am urzit la repezeală câteva planuri despre cum aş ţopăi ici-colo prin Nepal, dacă zeii ar fi de acord să ajung în toamna asta prin acele părţi de lume. Apoi undeva după-amiază spre seară am intrat pe net să dau o raită pe facebook şi am rămas consternat văzând care erau posturile cele mai vizibile: erau chiar despre Nepal, pentru că după cum ştii deja, ieri a fost un cutremur dezastruos în Nepal.


luni, 20 aprilie 2015

Canaralele Hârşovei: când nu-ţi este dat să vezi, nu vezi şi pace.

Canará, canarale: consultând la viteză dicţionarele de pe net afli că înseamnă stâncă (în mare), ori vale stâncoasă și abruptă ori vale largă și adâncă, specifică reliefului din sudul Dobrogei. În pofida sonorităţii turceşti se pare că are origine bulgară (limbă în care înseamnă stâncă), iar termenul este un regionalism utilizat doar în Dobrogea.


duminică, 1 martie 2015

Mărţişoare zodiacale, în stil ici-colo

Ştiţi foarte bine ce reprezintă de obicei chestiile acelea mici, simpatice şi dătătoare de dureri de cap pentru bărbaţi, numite mărţişoare: flori, plante, animăluţe, zodii, potcoave, inimioare şi alte chestii mai mult sau mai puţin simbolice. Paleta de opţiuni nu e foarte largă, să recunoaştem, şi e indicat să ţii minte de la un an la altul ce mărţişoare ai dat, doar-doar reuşeşti să nu oferi cinci ani la rând doar potcoave zâmbăreţe, sau ceva de același gen. Aşa se face că după ce în anii trecuţi am postat ca mărţişoare online flori de Himalaya culese (cu camera foto) de prin Sikkim sau m-am jucat de-a Flower Man, adică insul acela care se plimbă pe lacul Dal din Kashmirul indian cu o barcă plină de flori, anul acesta m-am văzut obligat să încerc şi altceva decât mărţişoare florale. Şi am decis să dăruiesc mărţişoare cu zodii; însă nu oricare zodii, ci zodii din zodiacul asiatic, ilustrate cu imagini ale unor vietăţi cu care m-am întâlnit personal, ici-colo. Va să zică anul acesta vă ofer mărţişoare zodiacale pe alese, ladies! În stil ici-colo, fireşte...


joi, 19 februarie 2015

Ici-colo prin Sikkimul de vest. Şi despre absolut memorabila întâlnire cu uriaşul Kangchendzonga. (1)

Taman astăzi este anul nou după calendarul tibetan şi chinezesc - anul oii de lemn, aşa că nici că se putea să marchez mai bine această zi decât scriind chiar despre nişte locuri în care azi se sărbătoreşte prima zi din an; şi pentru că încă mai am datorii faţă de destule locuri prin care am călătorit (adică am trecut prin ele ca gâsca prin apă, fără să scriu nimic despre ele), am răscolit puţin prin tolba cu amintiri ici-colo şi am scos din ea câteva despre Sikkim: un mic dar fermecător stătuleţ indian cocoţat pe înălţimile sectorului estic al Munţilor Himalaya, care şi-a păstrat cu grijă vestigiile trecutului său de mic regat tibetan. Aşa că această poveste va fi despre ultima parte a călătoriei mele prin Sikkim, în care am bănănăit câteva zile prin locuri de care sigur nu aţi auzit, aflate undeva pe la graniţa răsăriteană a Nepalului cu Tibetul; şi despre absolut memorabila întâlnire cu uriaşul Kangchendzonga, fireşte.


vineri, 23 ianuarie 2015

Brugge: ce mai lipsea în oraşul ideal al Belgiei. Ia să văd, ghiceşti ce?

Oraşul ideal, spunea despre Brugge un amic cu care discutam recent despre atracţiile Flandrei. Are tot ce poţi găsi în Belgia, însă în cantităţi uriaşe, am adăugat eu. Oraşul de basm, bijuteria medievală a Belgiei sau oraşul-spectacol, s-ar mai putea spune despre acelaşi Brugge sau Bruges, capitala provinciei belgiene West-Vlaanderen, Flandra de vest. Căruia părea că îi mai lipseşte exact un singur lucru pentru a fi, într-adevăr, oraşul ideal pentru turişti. Dar se va rezolva şi asta, cât de curând. Ştii la ce mă refer, da?

Bruges, Flandra, Belgia - ici-colo.ro

joi, 18 decembrie 2014

Portretul unui mare maestru tibetan: Chögyal Namkhai Norbu Rinpoche

Dacă mi-ar fi spus cineva acum câţiva ani că astăzi voi povesti despre un mare maestru tibetan aș fi fost, în cel mai bun caz, foarte mirat. La începutul anului 2009 nu auzisem decât zvonuri neclare despre uluitorii maeștri buddhiști veniţi de pe înălţimile Tibetului, iar primul meu contact concret cu lumea lor și cu poveștile lor incredibile a fost doar spre finalul lui 2009, în Dharamshala. Apoi în 2010, după întoarcerea din Tibet, am aflat de pe Internet despre Namkhai Norbu Rinpoche, unul dintre cei mai respectaţi maeștri tibetani ai lumii și singurul mare maestru tibetan care vine în fiecare an în România. În 2011 am participat prima dată la o retragere ţinută de el, devenind și eu unul dintre discipolii săi. Iar de atunci am mai mers, tot în România, la încă trei retrageri conduse de Namkhai Norbu, astfel că am putut afla tot mai multe despre acest maestru, pe care vă spun sincer că mă simt foarte norocos să-l pot numi azi maestrul meu. Așa că mă tot întrebam, fără nicio urmă de mândrie nelalocul ei, din moment ce am spus atâtea povești despre Tibet, aș putea oare să nu povestesc tocmai despre el?

ici-colo.ro

joi, 27 noiembrie 2014

Gent: orașul spânzuraţilor (2)

Rămăsesem dator să povestesc cum de-a ajuns funia de spânzurătoare pe post de simbol turistic al orașului flamand Gent, și de ce au localnicii din Gent o mică, dar persistentă obsesie pentru chestiile spânzurate: berea spânzurată, restaurantul cu pulpe de porc spânzurate de tavan ori defilarea sărbătorească a orășenilor purtând câte un ștreang la gât. Așa că iată-mă din nou pe meterezele blogului, pornind vitejește să-mi achit datoriile din Gent…

ici-colo.ro

miercuri, 19 noiembrie 2014

Ici-colo prin Himalaya, Tibet și Nepal. Mică icicolopedie explicativă.

De nu ar fi, nu s-ar povesti, zic basmele noastre. Dar a fost, deci este și una-alta de povestit, iar lucrurile s-au întâmplat cam așa: „Am fost definitiv cucerit de forţa de atracţie magică exercitată de Himalaya. Frumuseţea masivului muntos gigantic, întinderea nesfârșită a ţinutului, locuitorii exotici ai Indiei - toate acestea au făcut o impresie indescriptibilă asupra mea. Au trecut mulţi ani de atunci, dar nu m-am mai putut desprinde sufletește de Asia.”

ici-colo.ro