Ce năzbâtii am făcut prin valea Hangrang (4): regii păturilor

După ce m-am tot învârtit prin Tashigang, trăgând cu ochiul spre drumul în serpentine ce cobora spre vale, m-am hotărât brusc să cedez ispitei şi s-o pornesc în jos spre Khab Bridge de unul singur, fără să-l mai aştept pe Kunga. De unde eram eu părea că până la pod va fi floare la ureche: se vedeau vreo şapte-opt serpentine de cel mult un kilometru fiecare, pe un drum de ţară ce cobora o pantă rezonabilă. Mi-am amintit în treacăt că nu am la mine apă şi că-mi încalc promisiunea făcută lui Kunga, dar mi-am zis că indiferent ce păţisem cu o zi înainte, totuşi nu are sens să devin paranoic. Era scris să mi-o caut cu lumânarea, şi în acea zi. Şi mi-am găsit-o.

Ce năzbâtii am făcut prin valea Hangrang (3): Tashigang şi idila mea himalayană

Aproape că mor de sete deasupra unui butoi cu apă, mă gândeam atunci, în timp ce mă uscam la soare undeva deasupra Tashigangului, fără să pot găsi o potecă spre sat. Şi culmea, eram aşa de aproape de micul cătun himalayan, încât auzeam vocile localnicilor din marginea satului. Părea un coşmar cu tortură în stil chinezesc, în care deşi eram la doi paşi de ţinta mea, totuşi nu eram în stare să o ating, ci rămâneam aşa, la doi paşi, pentru vecie. Bun, atunci cum naiba să ies din coşmar?

Ce năzbâtii am făcut prin valea Hangrang (2): spre Tashigang

Dar de ce să nu mergi pe jos până în Tashigang?, m-a întrebat localnica din Nako care tocmai îmi vânduse o kinnauri topi. Probabil că poţi găsi şi o maşină până acolo, dar de ce să faci asta? Sunt doar vreo patru ore de mers pe munte, pe o potecă bună. Ce mare lucru?

Ce năzbâtii am făcut prin valea Hangrang (1): Nako, unde a înţărcat mutul iapa

Aş minţi dacă aş spune că mi-am amintit brusc de năzbâtiile mele prin valea himalayană Hangrang, şi chiar de-asta am decis să le povestesc aici. Dimpotrivă, plănuiam de mai mult timp să scriu despre ele, pentru că de câteva ori am povestit cu amicii ce am făcut acolo şi am fost întrebat cu mirare: dar nu ai scris încă despre asta pe ici-colo? De ce?

Cel mai periculos animal din India

Care credeţi voi că e cel mai periculos animal din India? O fi tigrul? O fi elefantul? O fi vreun şarpe veninos? Nici vorbă. Este maimuţa. În această dimineaţă memorabilă de vineri 13 o maimuţă tânără şi năbădăioasă a deschis fereastra camerei mele de hotel din Shimla, a dat perdeaua de-o parte, şi-a strecurat mâna printre gratiile ferestrei şi a luat de pe masa de lângă ea mai multe chestii, printre care şi paşaportul meu. L-a rupt şi sfâşiat sistematic, până l-a făcut bucăţi, apoi a aruncat bucăţile la marginea drumului, lângă hotel. Când m-am trezit eu din somn maimuţa tocmai îmi zgâlţâia laptopul.

Dharamshala, mini-ghid ici-colo: acasă la Dalai Lama (2)

Ceea ce face din Dharamshala un loc foarte aparte este faptul că într-un fel îţi oferă Tibetul și India la pachet, laolaltă; așa că în jurul Dharamshalei vei putea găsi, în afară de templele și mânăstirile tibetane de care povesteam în prima parte a postării (și de "atracţia nr. 1", învăţăturile cu Dalai Lama), și câteva puncte de interes care nu au nimic de-a face cu Tibetul, ci cu Mama India.

Dharamshala, mini-ghid ici-colo: acasă la Dalai Lama (1)

Am călătorit în Dharamshala de două ori, și totuși până acum nu am încercat niciodată să abordez în mod sistematic acest subiect, într-o postare cât de cât în firea ei; de ce? în primul rând pentru că este foarte dificil să scrii într-o manieră convenţională despre un loc în care atracţia principală nu este vreun Taj Mahal ori vreun Turn Eiffel, ci... Dalai Lama în persoană; în al doilea rând pentru că după ce vezi Dharamshala te simţi foarte tentat să abordezi discuţia despre ea într-un registru preponderent emoţional, care exclude tentativele de ordonare a materiei pe obișnuitele criterii turistice; am văzut destui alţi călători care au scris despre Dharamshala în aceeași manieră, și sigur vei înţelege de ce după ce te vei întoarce de acolo; iar în al treilea rând pentru că Dharamshala pare a fi total atipică ca destinaţie de călătorie: puţinele ei străzi, înguste și haotice, și unica ei piaţă, minusculă și aceea, pot provoca o imensă dezamăgire turistului snob, obișnuit să bifeze felurite recorduri turistice de ordin cantitativ. Totuși astăzi mă voi încumeta să postez mini-ghidul ici-colo al Dharamshalei, dintr-un motiv foarte simplu: în vreo două zile va pleca spre Dharamshala o doamnă de toată isprava și o incorigibilă plimbăreaţă prin lume, și m-am gândit că mini-ghidul ar putea să îi fie de folos în pregătirea călătoriei; va sa zică a venit clipa Dharamshalei, acum ori niciodată :)...

Rohtang: trecătoarea morţii

Rohtang nu se numără printre trecătorile înalte ale Asiei; dimpotrivă, se află la înălţimea de numai 3978 de metri, aproape neglijabilă în Himalaya. Ceea ce face din pasul Rohtang-La una dintre legendele drumurilor himalayene este faima sa de trecătoare a morţii: în Rohtang vremea se poate schimba foarte repede în rău, în furtuni năpraznice ori ceaţă care pun în mare primejdie viaţa celor care traversează trecătoarea; așa că în Rohtang mor călători și în zilele noastre, spun cei care cunosc acest pas rău famat; iar vulturii care planează în volute uriașe deasupra trecătorii știu bine că dacă au destulă răbdare la un moment dat vor zări, undeva pe drumurile abrupte ale Rohtang-ului, ceea ce caută...

                                                    

Dharamshala, T.C.V.: copiii tibetani sunt tristi (2)

Acum doi ani am vizitat Tibetan Children`s Village, exact in ziua in care avea loc o mare serbare: copiii tibetani din Dharamshala, capitala indiana a lui Dalai Lama si a exilului tibetan, sarbatoreau 49 de ani de la infiintarea Tibetan Children`s Village. Mi-au ramas in minte, de atunci, cateva lucruri: in primul rand, cele doua devize scrise mare, cat se poate de vizibil, in incinta T.C.V.: come to learn, go to serve si others before self; si faptul ca mult, mult prea rar am putut vedea zambete: copiii tibetani sunt tristi.

Rewalsar: pe urmele lui Padmasambhava si a printesei Mandarava (2)

Hindusii ii spun Rewalsar, iar tibetanii ii spun Tso Pema; este un loc fermecat, ca de basm, cu un tablou natural magnific si cu incredibil de multa pace; asezare minuscula, ascunsa in Himalaya, in statul nord-indian Himachal Pradesh, Rewalsar este, asa cum povesteam recent, un important loc de pelerinaj pentru toate marile religii dharmice: hinduism, sikhism si buddhism.

Rewalsar: pe urmele lui Padmasambhava si a printesei Mandarava (1)

La Rewalsar am calatorit inainte de a pleca ici-colo prin Himalaya, in valea Spiti, in Ladakh si in Kashmir; inca eram in capitala exilului tibetan, Dharamshala, cand ne-am hotarat, un mic grup de sase calatori mai umblareti, sa ne despartim pentru doua zile de restul grupului si sa vizitam Rewalsar-ul. Asa ca am tocmit un jeep cu sofer localnic de la una dintre agentiile turistice din Dharamshala si am pornit la drum de dimineata prin masivul himalayan Dhauladhar, infruntand voiniceste soseaua ingusta, cu nenumarate curbe, suisuri si coborasuri, care strabate monoton muntii, vaile si micile sate ale vaii Kangra, din statul nord-indian Himachal Pradesh.

Valea Spiti: mini-ghid ici-colo

Am mai scris pana acum de trei ori despre superba vale Spiti: un colt din Tibet, uitat si ascuns precum o comoara nepretuita intre culmile inalte ale marelui masiv himalayan, undeva la granita vestica dintre India si Tibetul ocupat de chinezi. Asa ca ce as mai putea scrie astazi despre valea Spiti? E simplu: cum sa descoperi o asemenea comoara; deci astazi scriu pentru descoperitorii de comori care isi doresc sa descopere comoara numita valea Spiti.

Tashi Jong: intalnire cu Togden Achos

Aproape ca un copil mi-am dorit sa ajung iar la Tashi Jong, sa il pot vedea a doua oara pe Togden Achos, unul dintre faimosii togdeni din Tashi Jong. Prima data l-am vazut in octombrie 2009, si am ramas atat de impresionat de intalnirea cu el incat cateva luni de zile dupa intoarcerea in Romania am scotocit pe net dupa informatii despre el si despre togdeni.

Cum scriam acum vreun an in postarea despre Togdenii din Tashi Jong, cuvantul togden (tokden) inseamna “pe deplin realizat”, si se refera la inalti practicanti de yoga tibetana care au atins deplina realizare spirituala, dupa practici complicate si dupa perioade de retragere in izolare completa de minim 12 ani; asa ca lucrurile stau extrem de simplu: togdenii sunt yoghinii de elita ai buddhismului tibetan; togdenii din manastirea Tashi Jong (din Himachal Pradesh, India) sunt astazi cei mai faimosi dintre togdeni, cei mai buni dintre cei buni; iar Togden Achos este cel mai respectat dintre togdenii din Tashi Jong; asa ca unul dintre tinerii calugari din Tashi Jong ii spunea simplu Old Guru.

Mini-ghid de calatorie ici-colo, prin Himalaya: be water!

Exact asa scria pe tricoul purtat intr-o zi de o colega de calatorie, in Dharamshala: be water! Si vazand cum o privesc lung (si nu foarte inteligent, probabil…) mi-a confirmat si verbal ceea ce vedeam scris, dar nu pricepeam cum vine: fii fluid, prietene! nu fii rigid, nu fii inflexibil in ceea ce faci… fii precum apa!

Faimoasa trecatoare Rohtang din Himalaya

Ici-colo, prin Himalaya: valea Spiti, un colt din Tibet (2)

Imi plac deja drumurile hai-hui prin valea Spiti, impreuna cu Jeevan, soferul vesel si istet al jeep-ului, originar din oraselul Mandi. In primul rand, pentru ca are grija sa ascultam in masina muzica indiana traditionala din Himachal Pradesh, din toate vaile acestuia; si imi indica pentru fiecare piesa din ce vale provine, de parca as fi in stare sa le disting in vreun fel; mai putin muzica din valea Kullu, usor de recunoscut si placuta datorita ritmurilor aspre, tipic muntenesti.

Ici-colo, prin Himalaya: valea Spiti, un colt din Tibet (1)

Dimineata ma tot uitam in jur prin Kaza, capitala vaii Spiti, si nu imi venea a crede: absolut totul arata cat se poate de cunoscut. Casele joase sunt construite din piatra si au acoperisul plat, la fel ca in Tibet; ferestrele caselor sunt decorate cu chenare colorate, la fel ca in Tibet; localnicii arata la fel ca in Tibet, cu ochii ingusti si cu pielea arsa de soarele necrutator al platoului tibetan; in Kaza exista si o gompa, o manastire buddhista tibetana, care arata la fel ca orice alta gompa.

Ici-colo, prin Himalaya: spre valea Spiti

Prima incercare pe drumul catre indepartata vale himalayana Spiti a fost trecerea prin trecatoarea Rohtang. Aflata la o inaltime de 3978 de metri, Rohtang (sau Rohtang-La) uneste valea Kullu cu valea Lahaul, care deschide drumul atat catre orasul Leh din Ladakh cat si catre valea Spiti. Asa ca pasul Rohtang este vital pentru aceasta parte a lumii: pe aici trece, inca din vechime, drumul comercial principal dinspre nordul Indiei catre Ladakh si mai departe catre Asia Centrala.

Manali: dupa explozie

Exact asa arata centrul orasului New Manali: ca imediat dupa o explozie. Gramezi de pietroaie gigantice sunt trantite in mijlocul strazii principale, ca si cum tocmai s-ar fi spart in bucati vreun zgarie-nori local; cu siguranta ca este vorba despre vreo lucrare grandioasa care va imbunatati substantial chipul strazii principale din Manali; atunci cand va fi terminata, firesc.

Am mai vazut tablouri similare in multe alte locuri din India, dar mereu ma uimeste inocenta cu care indienii incep sa construiasca ceva si uita sa mai termine.

Himachal Pradesh: Salasul Zeilor

Dharamshala si Manali, de care am mai povestit pana acum, se afla la poalele muntilor Himalaya, in statul indian Himachal Pradesh. Care este unul dintre statele mici ale Indiei, cu o suprafata comparabila cu cea a Transilvaniei intracarpatice (deci fara Banat si Crisana!), si cu o populatie de nici sapte milioane de locuitori. Si chiar daca pentru ochii unui european pare nimic altceva decat un taram al saraciei lucii, Himachal Pradesh este unul din statele indiene foarte bine vazute: este unul din cele mai frumoase state ale Indiei, unul din cele mai prospere din India (avand in vedere venitul mediu pe locuitor) si unul din cele mai bine alfabetizate state indiene, la care sa adaugam ca se afla pe locul doi in topul celor mai putin corupte state ale Indiei; iar bogatia statului Himachal Pradesh sta mai ales in turism, hidroenergie si cultivarea ceaiului de Kangra, faimos in toata lumea.

Ici-colo, prin Himalaya: catre Manali

Am venit aici cu gandul ca probabil stau doua saptamani in Dharamshala, si apoi ma intorc acasa; asa ca nu am nici haine groase ori pregatirile firesti pentru o calatorie mai lunga de atat, si nici macar un biet ghid al Indiei. E adevarat, venind aici am pastrat in minte o paranteza minuscula: daca voi avea chef sa mai raman, mai raman.

Intr-un final, dupa cateva zile de ezitari, am decis sa mai raman; asa ca mi-am luat ramas bun de la Dharamshala si de la tovarasii de calatorie ce se intorceau catre casa si am luat autobuzul catre nord, catre oraselul Manali, din valea himalayana Kullu. Care este un adevarat nod turistic: din Manali porneste atat ruta catre nord, catre orasele Leh si Kargil din Ladakh, numit si Micul Tibet, cat si ruta catre est, catre vaile Spiti si Lahaul din Himalaya, si mai departe catre valea Kinnaur.