duminică, 27 februarie 2011

Boudhanath, Nepal: Tibetul de altadata

Daca vrei sa simti Tibetul de altadata du-te la Boudhanath, in Nepal. Dincolo de Himalaya, in Tibetul propriu-zis, calcaiul de fier al chinezilor e prea greu ca sa mai fi lasat intact Tibetul de altadata; asa ca va trebui sa il cauti undeva in exilul tibetan: la Dharamshala in nordul-vestul Indiei, unde e capitala lui Dalai Lama si a guvernului Tibetan in exil, ori in statul Karnataka din sudul Indiei, unde au fost reconstruite mari manastiri tibetane, ori la Boudhanath, in Nepal. Dar dintre aceste trei mari centre ale comunitatii tibetane din exil Boudhanath este, in mod traditional, singurul care e si loc de pelerinaj pentru buddhistii tibetani. Iar Tibetul nu poate fi inchipuit fara buddhism, si nici fara celebrii sai pelerini facand pas cu pas sute de prosternari de-a lungul drumurilor de sute de kilometri spre locurile sacre. Asa ca da, fara indoiala: doar la Boudhanath vei gasi Tibetul de altadata.


Boudhanath este in Valea Kathmandu, la vreo zece kilometri distanta de orasul Kathmandu, capitala Nepalului. Este unul din cele mai sacre locuri ale buddhismului nu doar pentru tibetani, ci pentru toti buddhistii din Nepal in genere: doar Swayambhunath il poate concura in aceasta privinta. Newarii, vechii indigeni ai Vaii Kathmandu, ii spun Khāsti, in timp ce vorbitorii limbii nepaleze moderne ii spun Baudha. E una din cele mai mari stupa de forma sferica din Nepal, si se afla inscris pe lista patrimoniului mondial al UNESCO.

Izvoarele istorice ii dau drept fondatori ai Boudhanath atat pe regele Śivadeva (590–604) cat si pe regele Mānadeva (464–505), ambii din vechea dinastie Licchavi, in timp ce legenda leaga fondarea Boudhanath de un intelept Kāṣyapa, care a atins iluminarea si a devenit un Buḍḍha cu multa vreme in urma. Oricare ar fi adevarul, construirea stupei s-a facut pe o veche ruta comerciala ce lega Valea Kathmandu de Tibet, unde negustorii tibetani se opreau din drum pentru a aduce ofrande; iar imparatul tibetan Trisong Detsen (755-797) este in mod traditional asociat cu ridicarea Boudhanath, dupa ce Detsen se convertise la buddhism ca urmare a casatoriei sale cu printesa nepaleza Bhrikuti Devi si cu printesa chineza Wen Cheng. Tibetul cunostea pe atunci vremuri de mare glorie: era un imperiu intins si puternic, locuit de triburi razboinice pagane, care inca nu trecusera la buddhism, iar vecinii ii stiau de frica si incercau prin casatorii si aliante sa ii castige bunavointa.

Insa vremurile acelea au trecut, iar urmasii fiorosilor razboinici tibetani din secolul VIII au devenit niste buddhisti atat de pasnici incat pur si simplu nu au stiut sa se apere in fata marelui lor vecin de la rasarit, Asa ca dupa ocuparea Tibetului de catre chinezi, in 1959, un mare numar de refugiati tibetani s-au stabilit in Boudhanath, construind peste 50 de gompa (manastiri buddhiste tibetane) in jurul stupei; iar astazi Boudhanath este centrul comunitatii tibetane din Nepal si unul din marile centre ale comunitatii tibetane din exil, alaturi de Dharamshala si alte cateva asezari din India.

Asa se face ca Boudhanath este unul din ultimele locuri care ofera spectacolul complet al Tibetului de altadata: asezarea tibetana consta intr-o strada ce inconjoara cuminte uriasa stupa de pe care ochii lui Buddha, simbolul traditional al buddhismului, privesc atenti in toate directiile. Sunt peste 50 de gompa, case ale tibetanilor si nenumarate magazinase cu articole traditionale tibetane: daca ajungi in Nepal si vrei sa cumperi boluri tibetane, rotite de rugaciune sau alte artizanate tibetane autentice ti se spune invariabil sa mergi la Boudhanath. Strada e animata de tibetani, de femei tibetane cu sorturi dungate, palarii cu boluri largi si umbrele de soare, si de multi calugari in straie rosii; bineinteles ca nu lipsesc nici nepalezii, mai ales cei de etnie newar, care sunt in majoritate buddhisti; iar oamenii lasa loc cu grija pelerinilor care inconjoara stupa in sensul acelor de ceas, facand in mers epuizante prosternari pana la pamant. Langa zidul stupei sunt siruri lungi de scanduri asezate cu grija una langa alta, pe care pelerinii care au terminat inconjurul stupei fac alte serii de prosternari; in aer pluteste o emotie religioasa aproape tangibila, specifica locurilor de pelerinaj: este emotia pelerinilor, epuizati de prosternari dar fericiti pana la lacrimi sa se afle in acest loc. Si norocul a facut ca in acea zi sa fie o mare sarbatoare buddhista tibetana, asa ca Boudhanath era plin de mari maestri buddhisti tibetani, iar slujbe buddhiste se tineau in mai toate manastirile de aici.

Am avut norocul sa vad Lhasa cu fabulosul palat Potala, marile manastiri tibetane pustiite de chinezi si Dharamshala lui Dalai Lama; dar numai dupa ce am plecat din Boudhanath, purtand in mine o parte din emotia pelerinilor, pot spune ca am vazut ceva din adevaratul Tibet: Tibetul de altadata.








Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu