Pharping, Nepal: pe urmele lui Padmasambhava

La prima vedere micuta asezare Pharping din sudul Vaii Kathmandu nu are nimic spectaculos, si aproape ca nici nu ai ce fotografia in ea: modesta si prafuita, are o mica manastire buddhista tibetana, e asezata pe un deal si ofera o privire frumoasa dar comuna asupra vaii; si cam atat. Insa Pharping este unul dintre locurile strans legate de viata marelui maestru tibetan Padmasambhava, parinte al buddhismului tibetan si apostol al buddhismului tantric; iar motivul este acela ca in Pharping se afla pesterile Yangleshö si Asura, in care a meditat si a practicat Padmasambhava inainte de a porni spre Tibet, undeva in a doua jumatate a secolului VIII. Cum aratam si atunci cand am povestit despre manastirea Samye din Tibet, Padmasambhava este considerat de tibetani drept Al Doilea Buddha si este venerat in intregul Tibet ca Maestru al Maestrilor, fiind cunoscut in Tibet si in tinuturile himalayene sub numele simplu de Guru Rinpoche, adica Pretiosul Invatator.


La pestera Yangleshö se ajunge pornind de la micuta manastire tibetana si urcand o creasta de deal, pe o poteca sinuoasa. Pestera este mica, de abia daca au loc cateva persoane inauntru; iar in jur isi vedeau de treaba lor cativa calugari tibetani. Aici, retrasi in pestera, Padmasambhava si consoarta lui spirituala Shakyadevi, fiica unui rege nepalez, au atins in urma practicilor un nivel foarte inalt al evolutiei spirituale, numit in buddhismul tantric Mahamudra vidyadhara. Recunosc ca nu inteleg ce inseamna asta, dar am citit despre Padmasambhava indeajuns de multe ca sa pot spune ca este un maestru absolut fabulos: desi viata si faptele lui sunt limpede atestate istoric, traditia buddhista ii atribuie atatea si atatea fapte miraculoase si intamplari supranaturale, incat ramai total buimacit si nu mai stii ce sa crezi despre el: unde se termina istoria, si unde incepe legenda?


Urcand mai sus am ajuns pe creasta dealului, unde se afla un mic altar de piatra si o gramada de siruri lungi si colorate de stegulete tibetane de rugaciune, batute de vant in toate directiile. Am inteles ca aici pe varful dealului venea Padmasambhava sa mediteze; asa ca m-am bucurat in tihna de privelistea care acum vreo 12-13 secole bucura ochii lui Padmasambhava - atat cat va fi ramas din ea, de racoarea taioasa a vantului si de energia frumoasa a locului; si mi-am promis ca dupa ce voi citi mai multe despre Padmasambhava voi reveni, candva, si cu povestea lui.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu