Pare o simpla figura de stil, dar nu este; oraselul andaluz Ronda este, intr-adevar, rupt in doua de un canion adanc de 100 de metri; iar Ronda se intinde, astfel taiata la mijloc, pe ambele parti ale canionului, avand case cocotate spectaculos pana la marginea prapastiei. El Tajo este numele dat de localnici acestui canion, iar pe fundul sau curge un mic rau numit Guadalevin; desi arata modest si inofensiv in majoritatea timpului, Guadalevin se transforma in unele primaveri intr-o adevarata bestie dezlantuita, care se revarsa dinspre munti in torente furioase, inundand canionul si punand la grea incercare podurile de piatra care il traverseaza.
Sunt trei poduri in Ronda, care trec peste El Tajo pentru a uni partea veche si partea noua a orasului: Puente Romano ("Podul roman", numit si Puente San Miguel), care se spune ca a fost construit pe ruinele unui vechi pod roman, Puente Viejo ("Podul vechi", numit si Puente Arabe, "Podul arab"), construit in 1616, si Puente Nuevo ("Podul Nou").
Despre Puente Nuevo se spune ca este una dintre cele mai fotografiate constructii din intreaga Spanie. Este cel mai inalt dintre cele trei poduri, avand 120 metri inaltime deasupra canionului, si cel mai nou dintre ele, fiind finalizat in 1793. Constructia sa a durat nu mai putin de 42 de ani, fiind inceputa in 1751; micul rau Guadalevin a ingreunat sistematic constructia podului, facand din ea o poveste chinuitoare si interminabila.
Sub arcul central al podului este o incapere care a servit inainte drept inchisoare, in care astazi se afla un mic muzeu al istoriei podului; se stie ca in timpul razboiului civil din Spania (1936-1939) ambele tabere au torturat prizonieri in acest loc, iar unii dintre acesti prizonieri si-au gasit sfarsitul in prapastia de sub pod, aruncati de la fereastra inchisorii.
Dar Ronda merita vazuta si pentru vestigiile maure ale istoriei sale indelungate. Intrucat pozitia sa extrem de favorabila intre canionul El Tajo si muntii din jur o facea practic de necucerit, Ronda a reusit sa supravietuiasca pana foarte tarziu, in ultimii ani ai Reconquistei, ca si capitala a unui mic emirat maur; tragand linie, dominatia araba si maura asupra Rondei a durat mai bine de sapte secole si jumatate, din 713 pana in 1485; si a lasat in urma sa Baños árabes (“Baile arabe”) din sec. XIII-XIV, vestigiile unor moschei maure din aceeasi perioada si Palacio del Rey Moro.
Cocotat pe marginea canionului El Tajo, Palacio del Rey Moro (adica “Palatul regelui maur”) a fost resedinta principala a emirilor mauri care au condus emiratul de Ronda. Are o frumoasa curte cu verdeata si mozaicuri in stil maur, care ofera o imagine incantatoare asupra canionului; iar din curte se poate cobori, prin galerii sapate in piatra, spre refugiile subterane ale palatului; vechea iesire secreta a palatului se afla pe fundul canionului, dupa o coborare plictisitor de lunga pe treptele umede ale galeriilor de piatra; acolo se vede din nou lumina soarelui, iar la doi pasi curge cuminte, fara graba, apa raului Guadalevin; insa am inteles ca reteaua de galerii in trepte si refugii subterane este luata in stapanire de apa atunci cand raul creste.
Ronda este si cel mai faimos dintre Pueblos Blancos, adica “Asezarile Albe” din regiunea muntoasa aflata intre orasele andaluze Malaga, Algeciras si Sevilla din sudul Spaniei; avand case varuite in alb imaculat cu acoperisuri de tigla rosie sau bruna, arhitectura acestor Pueblos Blancos aminteste limpede de influentele arabe si maure transmise localnicilor dupa mai bine de sapte secole de dominatie musulmana; sunt albe, tacute, atemporale, parca scapate dintr-un tunel al timpului; iar albul stralucitor al caselor sub acoperisurile de tigla viu colorata contureaza, impreuna cu ferestrele cu chenare ocru si cu balcoanele de fier forjat, imaginea tipica a asezarilor andaluze, pe care o poti regasi, in dozaje usor diferite, in toate colturile Andaluziei.
In Ronda mai gasesti un Museo del bandolero, adica un "muzeu al banditilor"; firesc, daca ai in vedere ca regiunea muntoasa Serrania de Ronda a fost timp de multe secole un tinut al fugarilor, al talharilor si banditilor, al luptatorilor de gherila si in genere al celor certati cu legea pentru un motiv sau altul; chiar daca inaltimea muntilor din jur nu este mare, tinutul este accidentat, izolat si salbatic, astfel ca in secolul XIX era cunoscut drept un tinut al banditilor, in care orice calatorie insemna sa iti risti averea si viata.
Iar daca va plac spectacolele crude de genul corridelor merita sa vedeti si Museo de la tauromaquia, din incinta arenei de corrida a Rondei: Plaza de Toros de Ronda, sau, pe numele ei complet, Real Maestranza de Caballeria de Ronda. Inaugurata in 1785, arena in forma actuala este una dintre cele mai vechi arene de corrida din Spania care sunt folosite si astazi pentru corride; insa inaintea ei a existat tot aici o arena si mai veche, construita in 1572. Ronda are o veche traditie in luptele cu tauri si este cunoscuta pentru Corrida Goyesca, un spectacol de corrida deosebit, care are loc in Ronda o singura data in fiecare an; avand vechi radacini istorice, aceasta Corrida Goyesca este una dintre cele mai prestigioase corride ale Spaniei.
Daca te afli in Malaga, pe Costa del Sol ori la Sevilla merita sa bati drumul pana aici, si vei fi incantat de ce vei gasi: un vechi oras rupt in doua, un canion adanc de 100 de metri traversat de unul din cele mai celebre poduri din Spania, vestigii maure, case orbitor de albe, munti salbatici, povesti despre banditi, o straveche arena de corrida si un aer autentic andaluz; intr-un cuvant, Ronda!
Fain articolul si locul! Poate ajung si eu acolo vara asta :)
RăspundețiȘtergereFoarte frumos! E un oras fotogenic :)
RăspundețiȘtergeremultumesc... da, Ronda chiar merita vazuta!
RăspundețiȘtergereFrumoase fotografii, am fost in zona dar nu am gasit timp pentru Ronda si imi pare rau.
RăspundețiȘtergereo sa vezi, merita. desi stiu, Asia e posesiva, greu iti mai lasa ceva timp sa mergi si in Europa :)
RăspundețiȘtergere