luni, 7 octombrie 2013

Ce se mai poartă prin Roșia Montană bucureșteană (3)

S-au înmulţit dedicaţiile speciale, este ceea ce am observat ieri, în timp ce evaluam cu ochi critic ce se mai poartă prin Roșia Montană bucureșteană; de toate felurile: de la dedicaţiile individuale, pentru un singur fiu iubit al poporului (cum ar fi cea cu „Sclavus Maximus” și cea cu „Lingoule” - cărora le-aș da nota 10 cu felicitări, respectiv -10) până la dedicaţiile colective, pe listă / pomelnic de fii iubiţi ai poporului, înșiraţi pe pancartă cu răbdare de popă. Sunt tot mai încântat de colecţia mea de fotografii cu moda din Roșia Montană bucureșteană (asta fiind a patra postare din serie), și presimt că finalmente va ieși o frumuseţe de album despre simţul umorului la români, atunci când le dai cu cianură peste nas. Iar dintre fotografiile de aseară cel mai mult mi-a plăcut ultima; nu aș putea zice foarte exact de ce, dar nu-i așa că românii sunt frumoși?





















p.s. poate vei dori să citești și Ce se mai poartă în Roșia Montană bucureșteană, De-a ţurca, de-a puia-gaia și de-a Roșia Montană și Ce se mai poartă în Roșia Montană bucureșteană (2).

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu