Dobrogea nedescoperita (2)

Mi-am continuat calatoria prin Dobrogea nedescoperita, si mergand de la Enisala spre sud am ajuns la Capul Dolosman, nu departe de Jurilovca. Alta veche cetate greceasca isi doarme somnul de veci aici: Orgame, numita apoi de romani Argamum. Prima asezare din Romania mentionata intr-un izvor scris din antichitate, infiintata prin secolul VII inainte de Christos, si locuita pana prin secolul VI dupa Christos. Poate ca avarii au trecut si pe aici, in joaca lor "de-a istoria" de-a lungul si de-a latul Europei.

La Capul Dolosman nu este "un peisaj de basm", asa cum citisem pe net. Malul lacului se inalta destul de abrupt dar nu spectaculos, promontoriul despartind, impreuna cu Capul Bisericuta din fata sa, Lacul Razim de la nord, de Lacul Golovita, de la sud. Peisajul este simplu si salbatic, si lipsit de orice festivism turistic. Orgame isi imprastie ruinele-oseminte pe delusorul de deasupra lacului; cativa copii rup linistea pietrelor si a lacului, topaind printre ruine; cosasi, greieri, ciulini, si cam atat; deci sper sa mai ajung pe acolo.

Din Jurilovca se poate ajunge, cu salupa, la Gura Portitei; protestul perfect fata de viermuiala infecta a Litoralului: sticle si mucuri aruncate in nisip, cearsafuri asudate, bronz pripit, manele si hormoni. Aici insa e liniste si loc sa respiri, si esti cu un picior in stuful Deltei, si cu celalalt in nisipul plajei si in mare:

Iata si Lacul Golovita, strabatut agale cu o salupa cu lipoveni atemporali, molcomi la vorba si bine imbibati cu bautura:

In mod sigur, Lacul Golovita are ceva din aerul Deltei, dar fara bogatia ei de verde si fara acel dute-vino de pasari; doar ici-colo vreun pelican ratacit; in rest, multa liniste.

In zare se vede Capul Dolosman:

In definitiv, Lacul Golovita este o laguna, asa cum este si laguna Venetiei; si pret de o clipa ai putea uita ca nu te afli pe un vaporetto, ci pe o salupa cu lipoveni, si ca in zare nu se vede Lido sau Torcello, ci Capul Dolosman. Pana si valurile Golovitei au aceeasi gestica indecisa: nici de mare, nici de lac.

Si iata-ne ajunsi la mal, in Jurilovca; asezare de pescari lipoveni; dintre cele mai sudice, daca nu cea mai sudica dintre ele:

Indreptandu-ma apoi spre apus, iata-ma ajuns si la Harsova, la cetatea romana Carsium. Construita pe un deal pietros deasupra malului Dunarii; pe aproape sunt cateva case necajite de tigani; tigani care par smulsi direct din decorul altui secol, asa ca am preferat sa nu indrept camera spre ei; cateva priviri marite de mirare ma urmaresc in drumul meu spre culme, iar caii tiganilor pasc la poalele fostei cetati romane, pe unde sunt sigur ca au marsaluit odata demult legionarii romani, in siruri ordonate: sic transit gloria mundi. Dragii mei strabuni romani, am doua vesti pentru voi; una buna si una rea, ca de obicei: nici dacii, nici sarmatii ori carpii nu au reusit sa va invinga; dar cetatea voastra este acum ocupata de tigani...

Insa Dunarea vazuta de sus, de pe culmea dealului, este neverosimil de albastra; nu e vreun truc cromatic din photoshop, ci e soarele la asfintit, care isi reflecta razele in apele Dunarii:

p.s. poate vei dori sa citesti si Dobrogea nedescoperita (1), sau:
- Dobrogea nedescoperita (3): sate dobrogene

- Dobrogea nedescoperita (4): Dunarea la Capidava

- Dobrogea nedescoperita (5): ciulinii Dobrogei.