Sicilia: Cefalù

In orice calatorie reusita ajungi la un moment dat intr-un loc in care iti vine sa te opresti si sa ramai acolo; daca acel loc te farmeca de-a dreptul sau daca doar te lasi cuprins de oboseala, nu stiu; ce stiu este ca un asemenea loc te face sa te revolti inutil impotriva conditiei tale de calator si te atrage irezistibil in capcana dorintei de-a te aseza acolo, pe termen nedefinit; ei bine, cand am calatorit in Sicilia locul in care am simtit nevoia sa ma revolt si sa raman a fost micul orasel Cefalù, de pe tarmul nordic al insulei.

Stiu, in Sicilia nu te-ai astepta ca un oras sa se numeasca Cefalù; numele este atat de curat grecesc, incat pare o gluma geografica si nimic mai mult de atat; dar explicatia consta in originea greceasca a orasului, infiintat in sec. 4 i. Chr. de colonisti greci. Te-ai astepta atunci ca Cefalù sa fie plin de antice temple grecesti, precum Agrigento; nici vorba, Cefalù are o alura medievala evidenta, iar atractiile sale majore sunt din evul mediu si mai ales din era normanda. Si desi Cefalù are cateva vestigii ce merita toata atentia, ceea ce te va bucura aici va fi in primul rand plaja stancoasa si atmosfera cuminte si simpla, de fosta asezare pescareasca. Cefalù este unul dintre locurile acelea in care iti place totul, dar nu stii ce anume; esti incantat, dar nu stii de ce; vrei sa ramai, dar habar nu ai ce ai vrea sa faci daca ramai.

Principala atractie locala este Catedrala din Cefalù, asezata intr-o piata incantatoare inconjurata de palate si vegheata de o culme stancoasa; este socotita una dintre marile reusite ale stilului arabo-normand, alaturi de monumentele arabo-normande din Palermo si Catedrala din Monreale. Sa nu ne inchipuim insa ca relatia dintre Cefalù si normanzi a fost numai lapte si miere: in 1063 Cefalù a fost distrus de contele normand Roger I, cuceritorul Siciliei, si poate ca fiul sau Roger al II-lea a simtit nevoia sa rascumpere vina tatalui, refacand Cefalù si ridicand in anul 1131 biserica pe care azi localnicii o considera mandria orasului. Catedrala din Cefalù este frumoasa pe dinafara, nimic de zis; insa mozaicurile bizantine din interior (dominate ca de obicei de imaginea enorma a unui Christ Pantocrator) sunt printre cele mai pretioase comori de arta bizantina ale Siciliei, iar unii spun ca ele le intrec in frumusete si pe cele din Catedrala din Monreale.

Cefalù mai are cateva puncte de interes, printre care mai multe biserici frumoase si palatele din Piazza Duomo, piata centrala; ar mai fi lavatoio medievale (spalatoria medievala, sapata in piatra si bine ascunsa intre alte cladiri, despre care se crede ca ar fi din vremea ocupatiei arabe, desi se pare ca e mai recenta), precum si ruinele unui castel sarazin pe un promontoriu; iar pe inaltimea stancoasa numita Rocca di Cefalù exista ruinele unui castel, in care se pare ca vechi fortificatii cu ziduri grecesti si bizantine au fost inglobate in fortificatiile spaniole ridicate mai tarziu; tot pe culme se afla si o constructie megalitica numita Templul Dianei, despre care se zice ca ar fi tocmai din sec. 9 i.e.n. si care ridica arheologilor multe semne de intrebare; vechimea e viu contestata, insa se pare ca enigmaticul edificiu este oricum mai vechi decat Cefalù, infiintat prin sec. 4 i.e.n.; iar panorama marii si a orasului vazute de pe Rocca di Cefalù este excelenta.

Una peste alta, fosta asezare pescareasca linistita si modesta este astazi o statiune foarte cunoscuta in Italia si dincolo de granitele ei, care atrage un numar de turisti impresionant pentru marimea orasului. Si raman la parerea mea ca Cefalù are ceva aparte, ceva ce il pune la grea incercare pe orice calator si il face sa-si doreasca sa ramana pe loc, ca sub efectul unui farmec; si cine stie, poate ca vraja care ani de zile l-a tinut pe Ulise pe insula nimfei Calypso are ceva in comun cu acel ceva din Cefalù...