luni, 31 mai 2010

Nepal: Parcul National Chitwan

Situat in partea central sudica a Nepalului, in regiunea de campie numita Terai, Parcul National Chitwan este o destinatie obligatorie pentru vizitatorii Nepalului. Parcul a fost infiintat in 1973, iar pana la sfarsitul secolului al 19-lea era cunoscut ca ”inima junglei”, si era locul favorit de vanatoare al nobililor nepalezi pe durata sezonului de iarna. Intins pe o suprafata de 932 kilometri patrati, intr-o zona cu clima subtropicala, parcul acopera o fasie de campie mlastinoasa de-a lungul raului Rapti si adaposteste exemplare din circa 700 de specii de animale, printre care rinoceri, elefanti salbatici, leoparzi, ursi, si chiar cateva exemplare de tigri bengalezi.


Calatoria prin Chitwan incepe in Sauraha, o mica asezare locuita de localnicii tharu si o locatie turistica cat se poate de promitatoare. Cazarea in Sauraha se face in casute imprastiate intr-o vegetatie tropicala incantatoare, astfel incat ospitalitatea celor de aici si frumusetea decorului compenseaza din plin departarea de civilizatie. Ziua se incheie cu o baie in raul Rapti, unde ca din intamplare apar cativa localnici calare pe elefanti, care pentru cateva zeci de rupii imbie turistii sa se urce pe elefanti. Dupa cateva momente iti dai seama ca elefantii sunt obisnuiti sa distreze turistii: stau cuminti pana ce acestia se cocoata pe spinarile lor, apoi ii stropesc cu jeturi de apa aruncata prin trompa, iar la final simuleaza caderea, aruncandu-i pe turisti in apa linistita a raului.

Cea de a doua zi a inceput cu o plimbare in canoe pe raul Rapti. Este vorba de ambarcatii scobite din trunchi de copac, lungi, inguste si joase, al caror echilibru la prima vedere foarte precar provoaca emotii turistilor; un localnic sta in picioare la capat, impingand-o cu o prajina lunga pe raul care curge lenes pe langa jungla. Atractia plimbarii pe rau o constituie, evident, gharialii, care sunt specia locala de crocodili; insa este vorba de niste reptile mult mai mici decat ruda lor faimoasa din marile fluvii africane, care se hranesc cu peste si care pun la grea incercare ochii turistilor: sunt foarte greu de zarit, intrucat inainteaza discret prin apele raului, si trebuie sa ai ochii unui localnic tharu ca sa iti dai seama ca perechea de ochi ori botul ascutit ce se itesc uneori la suprafata apei apartin unei rude a fiorosului crocodil.


A urmat un mic safari pe elefanti, ingramaditi cate patru pe o platforma de lemn legata pe spatele elefantului. Ghidul nepalez ne prevenise ca trebuie sa fii ”foarte, foarte, foarte, foarte, foarte norocos” ca in timpul acestei incursiuni in jungla sa dai ochi cu tigrul, dar asta nu ne-a impiedicat sa speram copilareste ca totusi stapanul padurii se va indura si ne va aparea in cale. Pana la urma tigrul a confirmat ca e un animal extrem de retras si foarte rar, asa ca a lipsit de la intalnire; zadarnic l-am provocat pe stapanul elefantului sa ne duca prin hatisuri neumblate, a trebuit sa ne multumim sa vedem vreo doi rinoceri indieni cu un corn, cativa mistreti si nenumarate carduri de caprioare si antilope din mai multe specii diferite; iar incursiunea pe elefanti prin jungla ramane de neuitat si pentru emotiile pe care ni ne-au dat chiar elefantii, care ne-au hurducat gospodareste prin jungla, prin apele traversate si pe malurile abrupte pe care aveam senzatia ca ne vom rasturna cu elefant cu tot; si recunosc ca spre finalul expeditiei ne-am dorit foarte mult sa ne vedem cat mai repede coborati de pe platforma pe care ne chinuiam sa stam, si care se inclina tot mai tare intr-o parte la fiecare pas al elefantului.




Seara ne-am bucurat de un spectacol cu cantece si dansuri traditionale ale localnicilor tharu, incheiat cu infratirea generala intre turisti si localnici pe ringul de dans improvizat; prilej sa ne convingem inca o data ce gazde minunate sunt acesti tharu. Minoritate aparte fata de ceilalti locuitori ai Nepalului, cu o cultura unica si o identitate etnica pronuntata, tharu sunt cei mai vechi locuitori ai regiunii Terai din sudul Nepalului si sunt majoritari in Chitwan si in Sauraha. Traind de mii de ani in regiuni mlastinoase si acoperite de jungla, au reusit sa dezvolte imunitate la malarie, bazata pe pe un factor genetic neidentificat. Sunt simpli, cinstiti si primitori, desi intr-o tara saraca precum Nepalul ei sunt mai saraci decat locuitorii altor regiuni ale tarii. Majoritatea locuintelor din Sauraha sunt niste biete casute din pamant si acoperite de multe ori cu paie, cu curti fara nicio imprejmuire prin care poti vedea cate o capra si cateva oratanii pricajite, iar usile deschise ale casutelor nu iti lasa nicio iluzie despre cat de departe de ele este civilizatia. Multi dintre localnici au ochii oblici si trasaturi mongoloide, in contrast cu trasaturile tipic hinduse ale altor nepalezi. Sunt de religie hinduista si pastreaza in continuare vechi traditii, printre care si obiceiul aranjarii casatoriilor inca de cand mamele viitorilor miri sunt gravide. Au bivoli si elefanti domesticiti, cultiva plante cat le permite jungla si pescuiesc in apele raului Rapti. Iar dezvoltarea turismului in Chitwan, datorata infiintarii Parcului National, le ofera sansa nesperata de a se indeparta de saracia lucie a acestei parti din Nepal si de a se apropia usor-usor de civilizatie.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu