luni, 28 iunie 2010

Nepal: sadhu

Occidentalii s-au obisnuit sa viziteze subcontinentul indian in cautarea senzationalului, in toate formele lui: senzationalul unei culturi exotice si esential diferite, senzationalul unei istorii ce nu are nimic in comun cu tiparele istoriilor europene, senzationalul cadrului natural si al biodiversitatii naturale, senzationalul unei spiritualitati cu cateva milenii mai matura si mai fecunda decat cea a Europei.


Iar orientalii au acceptat sa intre in jocul cererii si ofertei lansat de occidentali, oferindu-le peste tot senzationalul: mese piperate pana la lacrimi, mancaruri bizare chiar si pentru localnici, dansuri si cantece traditional-turistice, imitatii folclorice si artizanale pe toate drumurile, elefanti aparuti ca din intamplare seara la rau, care stiu sa ude cu apa turistii si doar ca nu zambesc si nu dau laba, precum cateii dresati.

Intr-un final au intrat in acest joc al cererii si ofertei turistice si sadhu, yoghinii asceti ai subcontinentului indian, de care se spune ca au renuntat la atasamente si ratacesc din loc in loc, traind din mancarea data ca pomana de oamenii milosi, in cautarea eliberarii: moksha.


Asa ca poti vedea sadhu impopotonati cu vopseluri, cu haine colorate si cu multe siraguri de margele pe post de rozarii, cu parul impletit in cozi si in cocuri enorme, cu barbi si mustati spectaculoase; tin calea turistilor in locuri precum templul Pashupatinath din Kathmandu, in Nepal, cer bani fara nicio jena imediat ce vad o camera foto indreptata catre ei, si se maimutaresc cu voiosie deloc ascetica in nenumarate poze facute impreuna cu turistii; iar turistii sunt mandri sa pastreze ca suvenir spiritual clipa de gratie a atingerii lor cu acei asceti yoghini din Nepal, si nerabdatori sa impartaseasca acest moment cu cei de acasa.

Iar daca te uiti mai atent la ei le vezi paturicile asezate atent sub funduri, sa nu raceasca de la piatra rece pe care sed, papucii de plastic randuiti cu grija alaturi, paharele de plastic din mana, in care au cafea sau capuccino sau alte chestii occidentale, si privirile avide de lumesc, de noutati turistice. Si ramai cu impresia ca multi dintre ei sunt, mai curand, niste prestatori de servicii turistice: niste sadhu de plastic.


Dar vei putea vedea, tinandu-se cu grija departe de multimea turistilor, si vreun sadhu imbracat saracacios si neinteresant, cu rozarii putine si aproape fara vopsea pe el; avand drept bagaj si avere desaga, toiagul si vasul pentru mancare, in care isi primeste pomenile. Nu tine calea turistilor, nu cade in meditatie pe la raspantii de drumuri, nu cere bani de la turisti si nu sta la poze; isi vede linistit, fara zgomot si fara graba, de drumul lui lung si greu catre moksha.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu