O nebunie incantatoare, asa arata Kathmandu, capitala Nepalului. Masini, ricse, biciclete, motorete, localnici nepalezi si o gramada de turisti… si toti acestia strecurandu-se intr-un mod oarecum miraculos pe stradutele inguste, intestate cu magazine, tarabe si uriase pancarte comerciale. Ochii si urechile imi sunt lovite din toate partile de culori, de siluete, de claxoane si de rumoarea tipica oraselor aglomerate; este un adevarat asediu vizual si auditiv, dar imi place.
Kathmandu este asezat la vreo 1400 de metri inaltime, si impreuna cu Patan sau Lalitpur (aflat la 5 km distanta) si Bhaktapur (aflat la 14 km distanta) formeaza “Tri-City” sau aglomerarea urbana a Vaii Kathmandu. Are aproape 700.000 de locuitori, majoritatea de religie hinduista si vorbitori ai limbii nepali; dar sunt si buddhisti aici, si tot aici este centrul etniei newar, cei mai vechi locuitori ai Vaii Kathmandu.
Intreaga Vale Kathmandu (inclusiv Patan si Bhaktapur) constituie un obiectiv pe lista patrimoniului mondial al UNESCO, cuprinzand cele trei piete vechi cunoscute drept Durbar Square si aflate in Kathmandu, Patan si Bhaktapur, templele buddhiste de la Boudhanath si Swayambhunath si templele hinduiste Pashupatinath si Changu Narayan. Si vad ca din aceasta lista am ratat doar Changu Narayan, iar pe toate celelalte am reusit sa le vizitez cat timp am stat in Nepal.
Numele orasului vine de la o celebra pagoda pe doua nivele din Durbar Square, numita Kasthamandap; construita in 1596 de regele Laxmi Narsingh Malla, ea este facuta numai din lemn, fara niciun singur cui de metal; iar legenda spune ca a fost construita dintr-un singur copac. Orasului i se mai spune si pe vechiul sau nume Kantipur, Kanti fiind un alt nume al zeitei hinduiste Lakshmi, zeita prosperitatii.
Kathmandu are aproape 2000 de ani de istorie: 185 ar fi anul din care avem prima inscriptie care atesta o conducere regala in vale. Legenda spune ca Bodhisatva Manjushri ("sfantul" buddhist al intelepciunii) ar fi infiintat orasul Manjupatan aproape de Swayambhunath de astazi. In timpul regilor din dinastia Licchavi (400–750) regele Gunakamadeva a fondat un oras intre Yambu (sau Thahne) si Yangal (sau Kone), doua asezari vecine, pe malul raului Bishnumati; numele sau era Kantipur, si inca de la inceput a fost un centru fortificat al negotului dintre India si China prin tinuturile himalayene. Iar izvoarele chineze spun ca in secolul VII Kantipur era deja un oras infloritor.
Perioada de glorie a orasului Kathmandu a fost insa in timpul dinastiei Malla (1200–1768), cand s-au ridicat mai toate pagodele, constructiile decorate cu ferestre sculptate, altarele si sculpturile superbe din oras. Un cutremur sever a lovit orasul in 1934, cand multe parti din oras au fost grav distruse; au fost insa refacute cum erau inainte. Iar de prin anii `80 orasul este victima unei dezvoltari urbane haotice: in majoritatea zonelor Vaii Kathmandu cladirile par a fi construite fara strazi, fara plan si fara nicio idee urbanistica, oricat de sumara; ceea ce m-a facut sa ma simt grozav de nedumerit, dar mandru ca Bucurestiul arata, totusi, ceva mai putin haotic… Iar poluarea este aproape o tragedie in intreaga Vale Kathmandu: dezvoltarea industriala salbatica specifica oraselor mari din tarile sarace a facut ca intreaga zona sa fie intesata de poluatori; Valea Kathmandu fiind de fapt o depresiune adanca inconjurata de munti inalti, aerul poluat ramane in ea, asa ca cerul de deasupra Vaii este, mai tot timpul, de un gri sumbru.
Trecand peste acestea, Kathmandu merita, fara nicio indoiala, o vizita de cateva zile; are atatea comori de arta si arhitectura, incat s-a spus despre el ca este un tezaur in toata regula; adevarat punct de intalnire culturala intre hinduism si buddhism, intre China si India, Kathmandu iti dezvaluie la tot pasul, in piatra, lemn, metal sau teracota, splendorile geniului sau. Sigur nu trebuie ratate stravechea piata Durbar Square (numita si Hanuman Dhoka), templul buddhist Swayambhunath si templul hinduist Pashupatinath, aflate toate in oras; iar cartierul Thamel, intesat de hoteluri, magazine si turisti, este cel mai bun loc pentru a te bucura pe indelete de atmosfera de neuitat al orasului.
Interesant articol!
RăspundețiȘtergere