Ladakh, Micul Tibet (4): pe langa Leh

La mica distanta de Leh, capitala Ladakh-ului, Micul Tibet, se afla cateva locuri care in mod sigur merita vazute de orice calator prin Ladakh. Asa ca intr-o dimineata am pornit din Leh catre ele, intr-un taxi condus de un sofer originar din Tibet si refugiat aici de multi ani; drept tovarasi de calatorie am avut un cuplu de tineri evrei: el din Israel, dar plecat din Romania la o varsta foarte frageda (astfel ca nu mai stia mai nimic in romaneste), iar ea din Canada. Gazde ne-au fost cateva dintre comorile de arta buddhista tibetana ale Ladakh-ului: manastirea Thiksey (in fotografia de mai jos), palatul Shey, palatul Stok si manastirea Spituk.

Manastirea Thiksey

Asezata la 19 km de Leh, manastirea buddhista Thiksey (sau Thikse) este cea mai mare manastire buddhista din Ladakh-ul central si e considerata emblematica pentru arhitectura traditionala din Ladakh. Are o locatie asemanatoare faimosului palat Potala din Lhasa, capitala Tibetului (fosta resedinta oficiala a lui Dalai Lama, pana la ocuparea de catre chinezi a Tibetului), asa ca este cunoscuta ca Mini Potala. La fel ca si manastirile Likir si Rangdum din Ladakh, Thiksey a fost construita ca manastire-fortareata in stilul arhitectonic al Tibetului central. Excelent intretinuta, Thiksey are 12 etaje si contine numeroase stupas (temple sau altare buddhiste), statui buddhiste, thangkas (picturi religioase buddhiste), picturi murale si arme traditionale tibetane.

Thiksey a fost fondata in 1433, de catre Changsem Sherab Zangpo, primul Thiksey Rinpoche, adica primul lama (abate) al manastirii. Acesta isi facuse studiile monastice in faimoasa manastire Ganden din Lhasa, capitala Tibetului, iar la cererea expresa a marelui Tsongkhapa (fondatorul si mentorul liniei buddhiste tibetane Gelugpa, “Bonetele Galbene”, din care face parte si Dalai Lama) s-a intors in Ladakh pentru a raspandi aici invataturile lui Tsongkhapa. Asa ca Thiksey apartine si astazi sectei Gelugpa.

Thiksey a beneficiat la inceputurile sale de inalta protectie regala a regilor Ladakh-ului, asa ca a cunoscut inflorirea inca de atunci. Insa intorcandu-se din Tibet in Thiksey in anul 1959 Thiksey Rinpoche a gasit manastirea in paragina; asa ca a trecut la refacerea si extinderea cu noi cladiri si temple a manastirii, avand curajul sa foloseasca tehnologia moderna pentru a aduce prosperitate manastirii; asa ca primul tractor din Ladakh a apartinut manastirii Thiksey; la fel si prima combina agricola. Astazi Thiksey este din nou o manastire infloritoare, avand circa 100 calugari.

Una din marile atractii ale manastirii Thiksey o constituie templul dedicat lui Buddha Maitreya, Buddha al viitorului, construit in anii 1970, in care exista o superba statuie a acestuia; inalta de 15 metri, statuia lui Buddha Maitreya este considerata cea mai mare statuie de acest fel din Ladakh si cea mai frumoasa imagine din Ladakh. Thiksey mai are si un templu inchinat zeitei Tara, cu o frumoasa statuie a zeitei.


In incinta manastirii si in apropierea ei exista spatii de cazare pentru turisti, iar restaurantul de aici, cu mancare simpla dar gustoasa si sanatoasa, a meritat din plin oprirea pentru masa de pranz. Asa ca singurul lucru de care ma pot plange referitor la manastirea Thiksey este faptul ca a fost atat de placuta si de primitoare incat mi-a rapit mult mai mult timp decat estimasem initial ca ii voi aloca.

Palatul Shey

Palatul Shey este la 15 km de Leh; a fost construit in 1655, impreuna cu templul de aici, de catre Deldan Namgyal, rege al Ladakh-ului intre 1642 si 1694; insa primele constructii din Shey se pare ca sunt si mai vechi, din sec. 16.

Shey a fost vechea capitala a regiunii Ladakh-ului superior, iar apoi capitala de vara a regilor Namgyal ai regatului Ladakh, ramanand foarte important pentru Ladakh si dupa ce capitala acestuia a fost mutata definitiv in Leh. Iar atunci cand razboinicii indieni dogras, originari din regiunea nord-indiana Jammu, au invadat Ladakh in anul 1842, regii Namgyal au abandonat definitiv palatul Shey si s-au refugiat in palatul Stok, pe malul opus al fluviului Indus.

In Shey exista doua atractii care trebuie neaparat vazute: o statuie a lui Buddha Shakyamuni inalta de 7,5 metri, din bronz si impodobita cu aur, argint si pietre pretioase, si o stupa a victoriei (Chorten Namgyal) despre care se spune ca este cea mai mare de acest fel din Ladakh, al carei varf este facut din aur curat.

Palatul Stok

Asezat la 17 km de Leh, palatul Stok (sau Stak) este locul unde au trait ultimii regi ai Ladakh-ului, din dinastia Namgyal; si tot aici s-a stins si ultimul rege (nominal) al Ladakh-ului, in anul 1974.


Palatul are si un mic dar foarte interesant muzeu cu exponate legate de dinastia regala Namgyal: altare, vestminte ceremoniale, podoabe, bijuterii si thangkas (picturi buddhiste tibetane) care au apartinut familiei regale Namgyal.

Manastirea Spituk

Asezata la 8 km de Leh, Manastirea Spituk (sau Spitok) a fost fondata in sec. 11, ca manastire a sectei buddhiste Nyingmapa, numiti “Bonetele Rosii”. Insa in sec. 15 a fost reconstruita de cei din secta Gelugpa, “Bonetele Galbene”, asa ca azi apartine acestei linii buddhiste, avand circa 100 de calugari.


In Spituk exista o gigantica statuie a zeitei Kali (care este descoperita numai in timpul festivalului anual al manastirii Spituk, numit Gustor), si o colectie de masti, arme traditionale si thangkas.


Aici imi inchei mini-jurnalul de calatorie prin Ladakh, Micul Tibet, cu regretul ca nu am stat mai mult acolo... dar cu bucuria ca am ajuns in Ladakh numai pentru ca inspre el m-au dus zeii si nu pentru ca as fi planificat asta inainte, si cu speranta ca poate voi reusi inca o data (in viata asta, cum spun buddhistii) sa ajung din nou in Ladakh; in calatoria mea prin Ladakh din septembrie 2011 am vizitat Leh, Hemis, Thiksey, Shey, Stok si Spituk, dar Micul Tibet mai are o gramada de locuri de vis pe care imi doresc sa le vad: vaile izolate Zanskar din sud-est si Nubra din nordul extrem, si superbul lac Tso Moriri de pe platoul sud-estic Changtang, de la granita cu China. Si daca stau bine sa ma gandesc, poate ca nici drumul dintre Manali si Leh nu e chiar asa de groaznic cum pare… de ce nu l-as mai strabate inca o data?


Un comentariu: