miercuri, 7 decembrie 2011

Rewalsar: pe urmele lui Padmasambhava si a printesei Mandarava (1)

La Rewalsar am calatorit inainte de a pleca ici-colo prin Himalaya, in valea Spiti, in Ladakh si in Kashmir; inca eram in capitala exilului tibetan, Dharamshala, cand ne-am hotarat, un mic grup de sase calatori mai umblareti, sa ne despartim pentru doua zile de restul grupului si sa vizitam Rewalsar-ul. Asa ca am tocmit un jeep cu sofer localnic de la una dintre agentiile turistice din Dharamshala si am pornit la drum de dimineata prin masivul himalayan Dhauladhar, infruntand voiniceste soseaua ingusta, cu nenumarate curbe, suisuri si coborasuri, care strabate monoton muntii, vaile si micile sate ale vaii Kangra, din statul nord-indian Himachal Pradesh.


Drumul spre Rewalsar: Palampur, Baijnath, Mandi

Se merge incredibil de incet pe un asemenea drum, oricat de buna ar fi masina: cei maxim 170 de kilometri pana in Rewalsar au fost parcursi in vreo sase ore de mers intins, adica in vreo opt ore petrecute in total pe drum daca se adauga si cele cateva pauze, inclusiv cea de masa; iar in pofida unei altitudini modeste (pana in 1500 de metri), din cei sase turisti numai unul (subsemnatul) a reusit sa evite raul de masina. Dar pe cat de lent si dificil a fost acest drum, pe atat a fost si de frumos; cu totii am simtit ca a meritat din plin sa facem sacrificiul drumului pentru a vedea cu ochii nostri acele superbe peisaje montane himalayene.

Intai am trecut prin Palampur, langa care se afla manastirea Tashi Jong, unde povesteam acum ceva vreme ca l-am reintalnit pe Togden Achos. E adevarat ca ne-am fi dorit sa ne abatem putin din drum pe la Tashi Jong, pentru a-l vedea inca o data pe yoghinul tibetan, insa timpul nu ne-a permis: in Himalaya se intuneca repede, asa ca trebuie sa profiti la maxim de lumina zilei pentru a acoperi o parte cat mai mare din drum.

Dupa trecerea prin Palampur ne-am oprit la vreo 16 kilometri mai departe, pentru a vedea faimosul templu hinduist din Baijnath; dedicat lui Vaidyanath („patron divin al vindecatorilor” si una dintre manifestarile zeului Shiva) templul din Baijnath a fost construit in anul 1204 de catre doi frati negustori, pe nume Ahuka si Manyuka; insa doua inscriptii de pe terasa templului arata ca templul exista de cateva secole la data ridicarii constructiei actuale: inca de prin anul 804, se pare.


Templul din Baijnath este unul dintre cele mai importante locuri de pelerinaj din valea Kangra si din intregul stat Himachal Pradesh, asa ca atrage un mare numar de pelerini si turisti de-a lungul intregului an. Ceremonii speciale (pujas) sunt tinute in fiecare dimineata si dupa-amiaza in timpul diverselor sarbatori celebrate de localnicii hinduisti: Makara Sankranti, Maha Shivaratri, Vaisakha Sankranti.

In curtea templului din Baijnath exista o anumita linie care nu trebuie traversata; dar am aflat asta doar cand unul dintre localnicii din templu m-a intors din drum, aratandu-mi cu repros linia interzisa; e adevarat ca linia era intr-o zona semi-centrala a curtii templului, asa ca interdictia parea sa nu aiba nicio logica, insa am considerat de bun simt sa ma supun fara obisnuitele zbateri europene.


Recunosc ca ignoranta noastra in materie de hinduism nu s-a oprit aici, asa ca ne-am amuzat copilareste pe seama credinciosilor care trecand prin curtea templului se opreau cateva clipe pentru a se ruga la statuia unei divinitati hinduiste infatisata ca taur, atingand cu evlavie ori sarutand partile dosnice ale statuii...


Dupa ce am lasat in urma valea himalayana Kangra am ajuns in Mandi: un orasel indian aratos si interesant, capitala a districtului Mandi, aflat exact in centrul statului Himachal Pradesh, la intretaierea drumurilor dintre valea Kangra, valea Kullu si regiunea Shimla cu valea fluviului Sutlej; despartit la mijloc de raul Beas, afluent al Sutlej-ului, Mandi e dominat de un pod de piatra aglomerat si fotogenic, avand vechi temple hinduiste pe malul raului. Cunoscut si sub vechea denumire de Sahor (in tibetana Zahor), Mandi are supranumele turistic de “Varanasi of Hills” sau “Kashi of Himachal”: localnicii din Mandi sunt foarte mandri ca daca faimosul oras Varanasi sau Kashi - unul dintre marile locuri de pelerinaj din intreaga Indie - are 80 de temple, Mandi are 81 de temple, asa ca este cel putin egalul marelui Varanasi.


Din Mandi au mai urmat inca 24 de kilometri de drum lent pana in Rewalsar, insa peisajul himalayan strabatut a intrecut in frumusete tot ce vazusem pana atunci. Iar Rewalsar-ul se vedea de departe, asemeni unui miraj: asezat pe o coasta domoala de munte, era lesne de recunoscut de la mare distanta datorita lacului si statuii enorme a lui Padmasambhava.

Rewalsar: un loc de trei ori sfant

Hindusii ii spun Rewalsar, iar tibetanii ii spun Tso Pema; este un loc fermecat, ca de basm, cu un tablou natural magnific si cu incredibil de multa pace; asezare minuscula, de nici 1500 de locuitori, Rewalsar este un important loc de pelerinaj pentru toate marile religii dharmice: hinduism, sikhism si buddhism.


Pentru hinduisti Rewalsar este asociat cu legenda zeului Shiva si a inteleptului Lomas; Lomas Rishi ar fi meditat in acest loc pana ce a fost binecuvantat de zeul Shiva si de sotia sa, zeita Parvati. Rewalasar este si locul celor sapte lacuri legendare, asociate cu eroii Pandavas din epopeea Mahabharata; exista si o asociere cu zeul Krishna, iar un faimos templu al acestuia exista in Rewalsar.

Pentru sikhi Rewalsar este locul in care cel de al zecelea Guru al sikhilor, Guru Gobind Singh (1666-1708), a stat timp de o luna in timpul calatoriei intreprinse pentru incheierea de aliante locale impotriva imparatului mogul Aurangzeb (1618-1707), conducatorul de atunci al Indiei; ulterior, in 1930, Joginder Sen, rajah-ul din Mandi, a construit aici un gurudwara (templu sikh), pentru a comemora vizita Guru-lui.

In fine, buddhistii asociaza Rewalsar-ul cu Padmasambhava (Guru Rinpoche), marele maestru buddhist din secolul 8, socotit drept parintele buddhismului tibetan si cel de al doilea Buddha; iar o legenda foarte frumoasa este construita in jurul marelui maestru si a printesei Mandarava, avand lacul Rewalsar drept scena de desfasurare a naratiunii.

Asa se face ca in Rewalsar si in imprejurimile sale exista locuri legate de toate legendele si povestirile hinduistilor, sikhilor si buddhistilor, avand in centru lacul Rewalsar, sfant pentru toate cele trei religii: cele trei temple hinduiste, inchinate inteleptului Lomas, zeului Shiva si zeului Krishna; lacul sfant Kunt Bhyog de langa Rewalsar, la circa 1.750 metri altitudine, asociat de hinduisti cu un episod din Mahabharata in care protagonisti sunt eroii Pandavas; cele sapte lacuri de deasupra Rewalsar-ului, asociate hindusimului; gurudwara (templul sikh) de pe malul lacului, construit in 1930 de rajah-ul din Mandi; si in fine, cele trei temple buddhiste, din care doua sunt tibetane, in capetele opuse ale lacului, iar unul e bhutanez.

(va urma)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu