Intr-o postare de acum cateva zile povesteam despre recent incheiatul festival de filme documentare One World Romania, in care invitata speciala a fost cunoscuta realizatoare americana de filme documentare Jennifer Fox; asa ca in cadrul festivalului a existat o sectiune aparte denumita chiar “Retrospectiva Jennifer Fox”, in care au rulat trei documentare realizate de ea. In seara in care a rulat filmul “Reincarnarea mea” am avut surpriza foarte placuta sa o intalnesc pe Jennifer Fox intre prietenii ei din Bucuresti si sa schimb cateva cuvinte cu ea; am fost impresionat de intalnire, asa ca aceste randuri vor fi despre Jennifer Fox si despre filmele ei.
Ce se poate spune, in doar cateva cuvinte, despre Jennifer Fox? Are o activitate de peste 25 ani in domeniul filmului documentar, a realizat filme distinse cu un sir lung de premii internationale, iar unele filme realizate de ea sau impreuna cu ea au ajuns referinte in domeniul filmului documentar, Jennifer Fox fiind recunoscuta international ca unul dintre maestrii filmului documentar. A debutat in domeniul filmelor in 1980, iar in 1981 si-a infiintat propria ei casa de productie de film, Zohe Film Productions; in 1987 a pasit cu dreptul in lumea mare a filmului documentar cu “Beirut: ultimul home-movie” (“Beirut: the last home-movie” - 1987), urmat de “O poveste americana de dragoste” (“An American Love Story” - 1999), “Zbor: Confesiunile unei femei libere” (“Flying: Confessions of a Free Woman” - 2006) si “Reincarnarea mea” (“My reincarnation” - 2010). Incepand din anul 1987 filmele realizate de Jennifer Fox au fost premiate in repetate randuri in cadrul celor mai prestigioase festivaluri de film, fiind difuzate in majoritatea tarilor lumii. Jennifer Fox a sustinut cursuri si conferinte pe tema productiei de documentare la numeroase festivaluri si universitati din Europa, Statele Unite si Asia, si este profesor universitar la Universitatea de Film si Televiziune din New York; tot ea este una dintre cei trei protagonisti din “La dracu cu Hollywood!” (“The Heck with Hollywood!” - 1991), un portret despre realizatorii de film independenti din America, si personaj in alte doua productii despre filmul documentar (“Cinema verité: defining the moment” si “Capturing reality: the art of documentary”).
In cadrul festivalului One World Romania 2012 au rulat “Beirut:
ultimul home-movie” (1987), “Zbor:
Confesiunile unei femei libere” (2006) si “Reincarnarea mea” (2010); adica
primul, cel mai popular si cel mai recent dintre documentarele realizate de
Jennifer Fox.
Primul dintre ele, “Beirut: ultimul home-movie”
este astazi considerat o referinta clasica pentru studiile
de film documentar, fiind un exemplu stralucit de cinema verité. Filmul vorbeste despre trei luni din viata unei familii aristocrate
din Liban care locuieste intr-un cartier bombardat din Beirut, incercand sa isi
pastreze stilul de viata in mijlocul unui razboi civil despre care s-a spus ca a fost unul din cele mai haotice razboaie ale secolului.
Cel mai popular dintre filmele realizate
de Jennifer Fox, “Zbor: Confesiunile unei femei libere” este un film-jurnal in care protagonista este chiar Jennifer Fox, iar actiunea
se intinde pe o perioada de trei ani din viata acesteia; filmul pune in
discutie ce inseamna a fi femeie libera in zilele noastre, din perspectiva unor
culturi extrem de diferite din mai multe colturi ale lumii. Acest documentar a
putut fi realizat dupa un numar absolut impresionant de calatorii pe care
Jennifer Fox le-a facut in 17 tari si un mare numar de orase sau locatii
diferite, printre care: Statele Unite (New York City, Wyoming,
Massachusetts, San Francisco, Philadelphia, Florida), Anglia (Londra si
comunitati ale exilului somalez din Manchester si Sheffield), Franta (Paris),
Africa de Sud (Johannesburg si Capetown), Laponia, India (Bombay, Calcutta,
Nagpur), Rusia (Moscova si suburbiile acesteia), Cambodia (Phnom Penh si Poi
Pet), Pakistan (Islamabad si regiunea granitei cu Afghanistan). Candace Bushnell, creatoarea serialului “Sex and the City", spunea despre acest film ca
"ar trebui să fie materie de studiu obligatoriu pentru femeile din toata
lumea". Realizat intr-o serie de sase episoade, filmul a fost difuzat in
cadrul One World Romania intr-o versiune scurta, de doar 120 de minute; dar firesc ca filmul merita vazut in intregime.
In fine, cel mai recent dintre filmele realizate de Jennifer Fox este “Reincarnarea mea”, in care este urmarita viata marelui maestru buddhist tibetan Namkhai Norbu Rinpoche si a fiului sau
Yeshi, pe parcursul unei perioade cu adevarat impresionante de 20 de ani; Jennifer
Fox a inceput realizarea filmului in anul 1988 (dupa ce tocmai finalizase “Beirut: ultimul home-movie”), iar pentru o perioada de patru ani a calatorit
alaturi de maestrul tibetan, ca discipola si secretara a
acestuia. Filmul a fost realizat in mai multe colturi ale lumii, din Italia
pana in Tibet, avand chiar si o scena filmata in Romania; si in cei 20 de
ani de filmari a fost adunata o cantitate enorma de material documentar, care a
facut extrem de dificila “rafinarea” sa pana la forma finala a filmului, de doar 102
minute; iar multe dintre scenele documentarului au fost filmate de o echipa de
filmare “one-woman crew”,
compusa doar din Jennifer purtand pe umar o camera mica si microfoane
rudimentare.
Ceea ce
face „My Reincarnation” un film cu totul aparte este onestitatea dezarmanta cu care il prezinta pe
Namkhai Norbu Rinpoche in ipostaze in care nu te-ai astepta sa
vezi un mare maestru spiritual: in mijlocul familiei sale, luand masa, glumind cu nepotii sai, inotand si
chiar grav bolnav pe patul de spital. Nici vorba ca filmul sa prezinte vreo
imagine idealizata, cu tenta prozelitista, a acestuia; dimpotriva, este surprinzator sa vezi un mare maestru tibetan, avand mii de discipoli pe toate
continentele, permitand timp de 20 de ani imixtiunea camerei de filmat
in viata privata a familiei sale si dezvaluind camerei, cu simplitate si
naturalete, o imagine cu totul diferita fata de cea publica: aceea de sot, de parinte si de bunic zambitor si hatru.
Celalalt
protagonist al filmului este Yeshi, fiul maestrului tibetan; nascut in Italia
si crescut departe de lumea din care venea tatal sau, el parcurge in cei 20 de
ani de filmari (de cand avea 19 ani si pana la 39 de ani!) un drum dificil si
lent, de la modernitate catre traditie si de la materialismul occidentului catre
spiritualitatea orientului, si demonstreaza astfel ca, in pofida aparentelor si prejudecatilor occidentale, acestea
pot fi conciliate si armonizate pentru a implini acelasi destin uman.
(sursa foto: vivofilm.it)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu