Ici-colo, prin Assam: Brahmaputra

Au trecut deja cateva zile bune de cand am plecat din Sikkim si calatoresc prin Seven Sisters Land; pentru inceput am strabatut Assam, Sora cea mare dintre cele sapte surori ale nord-estului Indiei, indreptandu-ma cat mai repede catre est; asa ca iata mai jos o schita in fuga despre cum a fost calatoria ici-colo, prin Assam.

Guwahati: reintalnire cu gigantul Brahmaputra

Din Siliguri am luat un tren de noapte cu care am ajuns dimineata in Guwahati, capitala statului indian Assam si orasul cel mai mare din Seven Sisters Land; orasul nu m-a extaziat catusi de putin: un oras indian tipic, aglomerat, poluat si galagios, cu nimic deosebit de alte orase ale Indiei; locuitorii sai au haine indiene tipice si chipuri indiene tipice, desi assamezii sunt in mare masura diferiti de alte etnii indiene prin limba si prin religie: ei sunt cei mai estici indo-europeni stabiliti in Asia inca din vechime, limba lor fiind numita assami; iar religia assamezilor este hinduismul vaishnavit, in care pozitia suprema este ocupata de zeul Vishnu, si nu de zeul Shiva sau de zeita numita generic Shakti, ca in celelalte parti ale Indiei.

Un singur lucru mi-a placut la nebunie in Guwahati: reintalnirea cu giganticul fluviu Brahmaputra, cand am vizitat Umananda Mandir, templul dedicat zeului Shiva de pe insula Peacock Island; ne cunoastem deja de cand l-am vazut in Tibet, acum vreo doi ani, unde i se spune Yarlung Tsangpo si este coloana vertebrala a Tibetului central; Brahmaputra din Guwahati este insa cu mult mai mare, iar aici, la sud de Himalaya, el constituie coloana vertebrala a Assamului; avand ape cenusii si o latime impresionanta, uriasul Brahmaputra se indreapta lenes catre confluenta cu celalalt fluviu gigantic al Indiei, Gange; asa cum se stie, impreuna formeaza o delta imensa la sud de Assam, care este impartita de India si Bangladesh.

Se cunoaste clar ca am patruns intr-un tinut care foarte recent (cand eram in Darjeeling) a fost ravasit de manifestatii de strada si violente, pentru ca in Guwahati poti vedea soldati indieni si politai assamezi peste tot: au o multime de posturi fixe in oras, de unde monitorizeaza tot ce misca, si fac controale in bagajele oamenilor sau in vehicole; eram intr-o autoricsa cand un asemenea soldat era gata sa treaca si la verificarea rucsacului pe care il port tot timpul cu mine; l-a privit lung, m-a intrebat ce am in el si cand i-am zis ca am camera foto, al doilea obiectiv pentru camera, laptop si multe, multe altele a renuntat (usor speriat) si mi-a dat drumul sa trec. Intre noi fie vorba, se vede limpede ca soldatii nu au nicio tragere de inima sa umble prin gentile localnicilor ori sa ii opreasca pe strada: indienii pur si simplu nu au vocatie de tortionar, orice ordine le-ar da sefii. Si stiu bine, in aceasta calatorie prin Seven Sisters Land soldatii indieni sunt aliatii mei cei mai buni: armata e cu noi, turistii; am si discutat cu unii din soldati si mi-au dat sfaturi bune pe unde sa merg si pe unde sa nu merg prin Seven Sisters Land pentru a fi in siguranta deplina: unele zone din Seven Sisters Land sunt deja complet linistite si pot fi vizitate, in timp ce in altele, cum este Bodoland din nordul Assamului, atmosfera a ramas tensionata si poate rabufni iar in orice clipa.

In Guwahati inca mai erau ceva manifestatii de strada, insa armata si politia au grija sa le tina sub control sa nu degenereze; am trecut si eu pe langa una, si am vazut la cele cateva zeci de protestatari o multime de steaguri rosii cu secera si ciocanul; foarte probabil ca gruparile comuniste din India au in spate sprijin logistic de la marele rival al Indiei, China vecina si neprietena, insa trebuie remarcat faptul ca indienii le tolereaza: comunistii indieni isi pot striga lozincile in strada fara sa se teama pentru viata lor, in timp ce in China comunista se stie bine ca oricine afirma ceva impotriva regimului (cum ar fi tibetanii sau cei din secta buddhista Falung Dafa) ajunge rapid la spital, la inchisoare sau la morga.

Insula Majuli

Am parasit Guwahati fara regrete, cu un alt tren de noapte, si m-am indreptat spre est, catre Assamul superior; dimineata am coborat in Jorhat, iar dupa ce am combinat o autoricsa, un ferryboat, un jeep si multa rabdare am reusit sa ajung in asezarea Garamur, de pe insula Majuli.

Asezata in mijlocul giganticului fluviu Brahmaputra, insula Majuli este cea mai mare insula fluviala a Asiei si cea de a doua insula fluviala a lumii, imediat dupa insula Bananal de pe Amazon; mi-a placut la nebunie, asa ca imediat ce imi voi gasi timp si liniste imi va fi tare drag sa scriu o postare aparte despre ea; ma multumesc acum sa spun ca insula Majuli merita sa fie (si in cativa ani va ajunge) pe marile trasee turistice ale Indiei; insa in mod sigur Majuli nu este facuta pentru turisti domestici, care vor totul de-a gata: sa locuiesti precum localnicii intr-o casa de bambus pe piloni de lemn si sa mananci ca ei, extrem de simplu, orez si chapati si dhal, poate parea idilic de-a dreptul, insa presupune sa faci concesii privind confortul obisnuit pentru noi si sa te bucuri in alt mod de ceea ce este in jurul tau.

Bun, dar ce am facut in insula Majuli? Am nimerit si de data asta o sarbatoare (puja) locala, numita Vishwakarma Puja, am cutreierat crangurile tropicale ale insulei pe o motocicleta condusa de Jyoti, ghidul local, sau impreuna cu Pabi, un tanar din tribul mising, am baut bere de orez produsa de triburile locale (atat din cea alba, cat si din cea numita neagra, desi de fapt este rosie) si am fost recunoscut unanim ca deschizator de sezon, fiind primul turist strain din sezonul turistic toamna 2012 - primavara 2013. Cat am stat eu in Majuli am fost si singurul turist din toata insula, asa ca eram un mic star local usor agasat de atentia fanilor localnici, ca mai orice star; iar dupa ce am primit spre completare caietul de impresii al celor mai vizitate pensiuni din Majuli si am discutat indeajuns cu localnicii (ahaaaa, Romania e undeva langa Japonia, zicea unul din ei) am inteles ca sunt sanse maxime sa fiu si primul roman ce a calcat vreodata in insula Majuli.

Sivasagar: capitala regilor Ahom

Apoi m-am urcat iar in ferryboat-ul catre Jorhat, in timp ce delfinii fluviali de Brahmaputra se zbenguiau in jurul nostru, facandu-si, probabil, inviorarea de dimineata; iar dupa o noua combinatie de diverse vehicole (ducand mai departe catre est, in sus de-a lungul gigantului Brahmaputra) am ajuns in Sivasagar, vechea capitala a regilor Assamului medieval; aici a fost pentru sase secole centrul de putere al etniei ahom, venita din Birmania prin sec. 13 si strans inrudita cu thailandezii; de aici ahomii au ocupat intregul Assam si au constituit un regat puternic in estul Indiei, iar de la numele lor provine si numele actual al provinciei Assam; destinul ahomilor a urmat insa un tipar tipic in istoria cuceririlor: au respins invazia mongola in Assam si incursiunile in Assam ale Marilor Moguli si sultanilor de Bengal, insa multi din ei au adoptat religia hinduista si limba assameza, astfel ca s-au topit usor-usor in masa supusilor assamezi; regatul Assamului a fost supus de britanici prin sec. 18, iar astazi mai exista doar cateva mici comunitati ahom prin diferite colturi din Assamul superior; inclusiv in insula Majuli, mi-a spus Jyoti. Oricum, ahomii au lasat in zona Sivasagar temple si palate ce merita vazute, din care templul zeului Shiva din Sivasagar, bine-cunoscut sub numele de Shivadol, este, cu cei 33 de metri inaltime, cel mai inalt templu dedicat lui Shiva din toata India.

Apoi am parasit Sivasagar si m-am indreptat catre extremitatea estica a calatoriei mele, aproape de granita cu Birmania; ma deplasez cat mai repede, insa calatoria prin Seven Sisters Land este mult mai grea decat ma asteptam, fiind vizibil ca ma aflu in afara rutelor turistice batatorite: distantele se parcurg greu si incet, schimband mijloacele de transport mai des decat mi-as dori, iar localnicii privesc catre acest turist ratacit prin tinutul lor ca la un martian, intrebandu-se probabil de unde a picat; si orice obiectiv atins cere un efort dublu sau triplu fata de ceea ce credeam ca va fi; dar cand ma simt obosit revad in minte indemnul amuzant al unui indicator sikkimez pentru turisti, si imi revin pe loc; da, in mod sigur mai sunt foarte multe de vazut…