marți, 25 septembrie 2012

Nagaland, tara vanatorilor de capete

Acum cateva decenii ti-ai fi pus viata in mare primejdie calatorind prin tinuturile triburilor naga: erau razboinici fiorosi, bine-cunoscuti ca headhunters, vanatori de capete; astazi Nagaland este un mic stat indian in extremitatea estica a Indiei, la granita cu Birmania, si unul din cele sapte state din Seven Sisters Land; nu se mai taie capete pe aici, deci am putut calatori fara sa risc sa-mi las scafarlia in colectia privata a vreunui naga belicos, insa Nagaland ramane in continuare o tara extrem de interesanta.



Naga ieri: vanatoarea de capete, o chestiune de prestigiu

Cand am ajuns in Kohima, capitala Nagaland, ma uitam in jur usor timorat; citisem despre naga de altadata si eram impresionat de faima lor de razboinici si vanatori de capete. Ahaaa, va sa zica astia sunt urmasii vanatorilor de capete, mi-am zis: majoritatea barbatilor naga sunt mici de statura si iuti in miscari, si parca au ceva aspru si amenintator in privire; iar domnitele naga sunt micute si robuste, si aduc mult cu niste thailandeze; cu totii au trasaturi clar mongoloide, si sunt foarte usor de distins de indieni.


Bun, dar de ce strabunicii barbatilor naga de azi taiau capete? E simplu, pentru ca in viziunea naga aveau o singura modalitate de a-si dovedi forta masculina: taind capete. Cu cat ucidea mai multi inamici, cu atat colectia privata de capete a barbatului naga era mai mare, ceea ce il facea mai respectat de ceilalti din tribul naga. Exista zone izolate din Nagaland in care inca mai poti vedea cranii umane expuse prin casele naga, iar batranii naga probabil ca le privesc cu nostalgie si ofteaza dupa vremurile minunate in care vanatoarea de capete era sportul national al triburilor naga: oficial interzisa de lege in anul 1935, ultima recidiva cunoscuta dateaza din 1963!

Naga erau faimosi pentru spiritul lor razboinic si pentru dragostea lor de libertate: obisnuiau sa se lupte cu toti vecinii si erau necrutatori cu invadatorii, asa ca in sec. 19 pana si englezii au fost siliti sa poarte lupte foarte grele pentru a supune triburile naga. Iar cand nu aveau diferende cu vecinii lor se luptau intre ei: pana prin anii `80 erau frecvente luptele intre asezari vecine, iar astazi inca se mai pot vedea asa-numitele treaty stones, care constituiau “tratatele de pace” sapate in piatra cu care se incheiau mini-razboaiele intre asezarile naga.

Si naga astazi: din vanatori de capete in… surpriza! dar ce surpriza…

Cei care au reusit sa ii convinga pe razboinicii naga sa renunte la vanatoarea de capete nu au fost autoritatile britanice ale Indiei coloniale, ci misionarii crestini care au propovaduit in tinuturile naga inca din sec. 19. Istoria mai cunoaste si alte cazuri in care natiuni de razboinici fiorosi au fost transformate in popoare pasnice prin convertirea lor religioasa: vikingii si-au oprit incursiunile devastatoare in Europa dupa ce s-au crestinat in jurul anului 1000, iar tibetanii si mai tarziu mongolii si-au uitat cu totul obiceiurile razboinice dupa ce au adoptat ca religie buddhismul. Triburile naga au patit acelasi lucru: s-au crestinat, dupa care au renuntat la razboaie si la vanatoarea de capete si au devenit crestini pasnici.


Astazi peste 90 % din locuitorii Nagaland se declara crestini, asa ca Nagaland este unul din cele trei state indiene cu majoritate crestina, alaturi de Meghalaya si Mizoram (ambele tot din Seven Sisters Land), iar Nagaland este singurul stat indian in care crestinii depasesc 90 % din populatie; mai mult de trei sferturi din populatia Nagaland este compusa din baptisti, asa ca Nagaland este totodata si statul “cel mai baptist” din lume; urmatorul stat baptist al lumii ar fi statul american Mississippi, avand 55 % din populatie de religie baptista. Uneori istoria se amuza teribil, sunt sigur: tinutul vanatorilor de capete a devenit statul “cel mai crestin” al Indiei si statul “cel mai baptist” al lumii… si poate spune cineva ca nu are grozav, grozav de mult umor?!


Natiunea naga a zilelor noastre este compusa din 14 triburi naga recunoscute oficial, care traiesc pe teritoriului micului stat indian Nagaland, alcatuind peste 90 % din populatia de vreo 2.000.000 de locuitori a acestuia; se adauga cateva triburi naga cu asezari in Assam, Manipur si Arunachal Pradesh (state indiene din Seven Sisters Land) si in Birmania, vecinul estic al Indiei; cu totul se pare ca ar fi circa 32 de triburi si ramuri tribale naga. Iar intre aceste triburi exista diferente uriase: in timp ce triburile din sudul tarii si din jurul capitalei Kohima duc o viata mai mult sau mai putin adecvata timpurilor noastre, in nordul indepartat al tarii, in est si in alte zone izolate ale tarii exista in continuare triburi naga care isi duc traiul ca in alte vremuri, umbla pe jumatate dezbracati, se tatueaza si poarta la ei in permanenta machetele taioase ca briciul cu care pana acum cateva decenii se taiau capete: faimoasele dao ale razboinicilor naga.

Fiecare trib naga isi are propriul sau dialect, iar fiecare asezare naga isi are propriul ei sub-dialect sau grai, diferit de al asezarii vecine; iar in Kohima si in alte zone urbane se foloseste ca “limba de comunicare in bazar” asa-numita nagamese, o limba hibrida formata pe scheletul limbii assameze cu adaugiri naga; asa ca la infiintarea in 1963 a statului Nagaland autoritatile naga au fost obligate sa impuna engleza ca singura limba oficiala a tarii, si daca nu ma insel Nagaland este singurul stat indian care a adoptat o asemenea masura. Alfabetul oficial al Nagaland este cel latin, spre deosebire de tot restul Indiei, care foloseste scrierea indiana; iar limbile naga apartin de familia tibeto-birmana, in care formeaza o sub-familie indeajuns de enigmatica, fara legaturi clare cu niciuna dintre limbile vecinilor tibeto-birmani din Seven Sisters Land ori din Birmania vecina.


Tinerii naga pe care i-am vazut eu in Kohima se imbraca in blugi, se comporta neinhibat, ca orice tineri ai timpurilor noastre, si asculta mult rock: in mod vizibil, tinerii naga sunt mult mai moderni decat tinerii indieni de aceeasi varsta. Cum imi spunea ghidul naga cu care m-am plimbat o zi prin Nagaland: “ne modernizam foarte repede, asa ca vei vedea blugi si la oras dar si in sate, iar oamenii de toate varstele renunta la hainele traditionale; din epoca tribala noi am sarit direct in epoca moderna; oricum, un lucru e sigur: noi nu suntem indieni in niciun sens al cuvantului, si vrem ca acest lucru sa fie clar”. Da, pentru mine este cat se poate de clar: urmasii vanatorilor de capete sunt foarte decisi sa-si afirme individualitatea fata de indieni, subliniindu-si apartenenta la lumea crestina si la civilizatia moderna a occidentului; si mi-e tare teama ca asta se va intampla cu riscul pierderii propriei identitati, cea naga…


Ici-colo, prin Nagaland

Timp de o zi am haladuit prin cateva sate naga, alaturi de un ghid naga; in Nagaland este indicat sa umbli prin sate doar cu ghid, intrucat localnicii naga sunt atat de reticenti cu strainii incat isi inving orice curiozitate fata de ei si prefera pur si simplu sa ii ignore: asa ca majoritatea celor intalniti prin sate s-au uitat pe langa mine sau prin mine de parca as fi fost invizibil; cu ghidul in schimb se angajau in conversatii telegrafice de politete, care se derulau dupa urmatorul tipar, aproape invariabil: intai ghidul intreba ceva, lansand ca din prastie doua-trei cuvinte scurte si repezite, de parca ar fi in morse; O!, venea raspunsul localnicului; ghidul mai intreba ceva, la fel de lapidar; O! O!, venea raspunsul localnicului sau localnicilor; iar daca discutia se prelungea, ultimul raspuns era, foarte probabil, O! O! O!...

La noi cel mai tanar vorbeste primul, mi-a explicat ghidul; asa ca am inteles ca intrebarile puse localnicilor intalniti erau ceva de genul “ce mai faci?” sau “totul e bine?”; iar O! inseamna da, si fiind folosit asa des e clar ca are si sensul de “bine”, “in regula”; una peste alta, la un moment dat incepusem si eu sa spun O! daca vreun localnic il intreba ceva pe ghid despre mine; iar dupa ce am invatat sa spun si multumesc in limba angami naga aproape ca am reusit sa smulg de la localnici un zambet sau doua, extrem de discrete; insa e limpede ca numai datorita ghidului am fost primit in doua-trei gospodarii naga si chiar am putut face si cateva fotografii cu localnici care se ocupau cu mestesuguri traditionale naga; am primit pana si vreo doua invitatii la ceai, iar niste femei care coseau haine traditionale naga i-au spus ghidului ca sunt simpatic pentru ca sunt asa inalt; firesc, daca ai 1,82 vei trece ca urias la micutii naga…







Intai am vizitat satele Jakhama si Kigwema, dupa care am vazut Kisama: un loc incantator, un fel de Muzeu al Satului in varianta tribala, cuprinzand diverse tipuri de morung specifice diferitelor triburi imprastiate prin tot Nagaland-ul; morung fiind “dormitorul burlacilor” din satele naga si una din institutiile de baza ale societatii naga: ghidul mi-a zis ca si el si-a petrecut adolescenta intr-un asemenea morung, si ca aici se transmit din gura in gura povestile, cantecele, dansurile si traditiile naga; mai toate aceste morung sunt superb decorate cu razboinici sculptati in lemn, animale, spirite si cate si mai cate; iar unele dintre ele aveau inauntru si toba mare scobita dintr-un singur trunchi enorm de copac si sculptata in forma unui animal: acesta era “oficiul postal” naga, cu care se transmiteau “telegrame” de alarmare catre locuitori imediat ce satul era atacat de inamici.





Spre finalul zilei am vazut Khonoma, o asezare superba cocotata pe o inaltime, pe care britanicii au asediat-o de doua ori, in 1847 si 1879, reusind doar cu mare greutate sa ii invinga pe locuitorii sai; ghidul meu este chiar din Khonoma, asa ca mi-a explicat pe indelete despre organizarea aproape militara inca existenta aici, ca si in alte sate naga: in sat exista trei clanuri, iar fiecare din ele are cate o fortareata pe cate o inaltime bine pozitionata; locuitorii satului sunt impartiti in grupe de varsta conduse fiecare de o persoana foarte respectata, iar oamenii cu dare de mana puteau castiga un statut foarte special in sat daca ofereau ospete pentru intreg satul; cu cat ofereau mai multe asemenea ospete cu atat statutul lor era mai respectabil, avand dreptul (foarte invidiat) de a afisa anumite semne distinctive pe casa si pe haine; si sincer, poti sa nu-ti doresti o casa impodobita - chiar deasupra usii de intrare - cu craniile incornorate ale vitelor oferite satului in aceste ospete?!... cum poti sa nu ravnesti la o asemenea cinste?!





Iar Nagaland este un loc grozav de frumos, de care nu poti sa nu te bucuri: un sir interminabil de dealuri impadurite, ce aduc mult cu cele din Sikkim; iar capitala Kohima aduce tot cu o asezare sikkimeza, fiind cocotata pe o culme de deal; atat ca dealurile naga sunt mai scunde decat cele sikkimeze, si drumurile sunt vizibil mai bune prin locurile pe unde am fost eu; iar din loc prin Nagaland sunt pante frumos terasate in puzderie de parcelute si cultivate cu nu stiu cate soiuri de orez, care compun un tablou absolut fabulos…



Si ici-colo prin bucataria naga

Din pura intamplare am nimerit intr-un mic restaurant traditional naga din centrul Kohimei: nu era trecut in ghid si nici nu stiam de el din alta parte; iar amfitrionul, foarte amabil, a tinut neaparat sa imi dea nu doar mancare, ci si niscaiva explicatii privind bucataria naga. Prima regula in bucataria naga este extrem de simpla: noi naga mancam tot ce e in jur, mi-a zis patronul; animale, pasari, pesti, insecte, plante, orice; iar viermii, sa fie limpede, pot fi o mare delicatesa; si ca sa ma convinga ca nu glumeste mi-a si aratat o punga cu niste viermi mari si dolofani, galbui si lejer congelati, de care mi-a zis ca i-a pregatit sa-i duca acasa; si e limpede ca un patron de restaurant nu mananca orice, da?


In al doilea rand bucataria naga foloseste mult bambus, in toate formele; in majoritatea felurilor din menu puteai vedea suc sau sos de bambus preparat in nu stiu cate feluri; noi nu aruncam nimic de la bambus, mi-a explicat gazda; mancam tot ce putem de la bambus, ne facem casele din bambus, ne facem cosurile din bambus, si cate si mai cate… Si la fel ca in tot Orientul, si in bucataria naga vei gasi mult, mult orez.

Si inca ceva: atentie, arde! Bucataria naga este extrem de condimentata; am umblat prin India si am putut zambi amuzat de multe ori cand ospatarii indieni m-au amenintat ca mancarea este hot; insa ce am mancat aici chiar a fost iute, nu gluma! Asta desi doar am gustat din iuteala cea mare, si pana la urma am mancat-o pana la capat doar pe cea medie; am lacrimat discret, cu demnitate tipic occidentala, am stranutat ca un domn si mi-am adus aminte ce ma prevenise gazda: la noi in Nagaland creste unul din cei mai iuti chili din lume…

Dolce vita far niente, naga style

Belicosilor naga le mai placea la nebunie sa sculpteze si sa picteze pe lemn, asa ca in Nagaland poti intalni adesea porti superbe, infatisand in simboluri simple idealul de viata naga; spre exemplu, coarnele imense din mijlocul portii de mai jos semnifica vitele in numar mare, adica bogatia, mi-a zis ghidul; capetele de sus arata ca vorbim de un barbat respectat, care taiase capetele a patru dusmani; mana, steaua si piciorul sunt indescifrabile pentru mine, insa planta din stanga arata ca avea orez destul, iar lancea din dreapta ca avea si arme berechet; chiar la marginea de jos a portii sunt cateva animale salbatice, semn ca omul avea si ce sa vaneze, cand avea chef; iar protuberantele de deasupra animalelor sunt sani de femeie, mi-a explicat ghidul naga; fiind in numar de opt, e clar ca vorbim despre patru posesoare, ceea ce - sa recunoastem cinstit - este un foarte bun inceput. Atunci ma intreb si eu, ca omul: ce le-o fi trebuit la naga sa se crestineze?!... Ca dupa aceea vanatoarea de capete a devenit un pacat, vitele au ajuns sa valoreze mai nimic, iar sa ai opt sani in pat a devenit tot un pacat, asa ca din patru domnite naga a mai ramas doar una singura…



10 comentarii:

  1. Faine, tare faine povestile tale din India. Imi place atat de mult peisajul acela cu parcele de orez... incredibil cat de frumos este.

    Doar imi imaginez cat de superb trebuie sa fie sa cutreieri asemenea locuri. Sa intalnesti atatia oameni total diferiti de ceea ce cunoastem de obicei. Doar zambetele sunt la fel :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Foarte interesant articol. L-am citit cu placere.

    De notat ca in luna aprilie a fiecarui an are loc un mare festival tribal in Nagaland. Astazi este un soi de eveniment cultural pe stadion in capitala, cu tot felul de versiuni locale, dar cumuleaza si pastreaza in viata o serie de traditii tribale.

    Un interviu cu unul din ultimii vanatori de capete din Nagaland (a decedat anul trecut)
    http://www.youtube.com/watch?v=92SijnrbRUA

    RăspundețiȘtergere
  3. Campurile de orez din partile acelea sunt incredibil de frumoase, Mira; o sa vezi, o sa mai postez poze cu campuri de orez, mai am cateva zeci doar din Nagaland!

    RăspundețiȘtergere
  4. Merci, Big Bule; oricum, expertul in chestiuni tribale ramai tu :)

    Tipul din interviu este din tribul Konyak, unul din cele mai arhaice triburi naga; ei sunt cei ce locuiesc in nordul tarii si inca sunt tatuati si impodobiti ca in filme; initial am vrut sa intru in Nagaland prin Mon, arealul tribului Konyak, insa circumstantele nu se aratau favorabile si am preferat sa schimb locul de intrare; insa la prima vizita in Nagaland sigur ii voi vedea si pe Konyak.

    Recunosc ca nu stiam de festivalul din aprilie, o sa ma uit ce e cu el; insa eu stiu sigur de Hornbill Festival, in decembrie, care se tine in Kisama aproape o saptamana si este o atractie gigantica in Nagaland.

    RăspundețiȘtergere
  5. Festivalul se numeste Aoling si are loc in prima saptamana a lunii Aprilie in fiecare an. Este specific Konyak.

    http://www.youtube.com/results?search_query=aoling+konyak&oq=aoling+konyak&gs_l=youtube.3...10039.11843.0.12081.13.13.0.0.0.0.258.1129.9j3j1.13.0...0.0...1ac.1.YuqS-jRiCm0

    RăspundețiȘtergere
  6. impresionant! deja ma gandesc ce-o sa fac in aprilie :)

    RăspundețiȘtergere
  7. Buna din nou, lucrurile se pare ca s-au aranjat pt mine si....voi calatori la sf de feb inca o saptamana prin tinuturile de NE a Indiei. Venim din Meghalaya, asa ca, sper sa aleg rutele facile si interesante. Ma gandeam la Nagaland si Tripura / Mizoram. Ce sugestii ai? Nu vom avea timp la dispozitie prea mult. O sa-ti mai cer pe parcurs detalii.

    RăspundețiȘtergere
  8. Hello, si ma bucur pentru tine! Sa incepem: daca ai doar o saptamana va trebui sa iei in calcul in primul rand distantele, care se parcurg foarte incet acolo: din Kohima, Nagaland pana in Agartala, Tripura am facut 30 de ore! (vezi aici: http://www.ici-colo.ro/2012/09/tripura-sundari-temple-palate-maharajas.html)

    Ce stiu despre Mizoram: are peisaje rurale foarte frumoase si oameni foarte draguti si fotogenici, insa nu are atractii spectaculoase, in afara de Muntele Lunii (asa cred ca ii spune) departe in sud; este cea mai indepartat stat din cele trei state mentionate de tine, deci daca vrei in Mizoram probabil e bine sa le uiti pe celelalte.

    Pentru o saptamana ai putea lua in calcul mai degraba un drum in Nagaland, in mare viteza, dupa care un drum in Tripura, in care vei face si acel drum de 30 de ore :)... nu stiu inca in ce mod se poate ajunge in Nagaland din Meghalaya, dar sper ca e posibil; oricum, intai trebuie sa va decideti asupra destinatiei si apoi te ajut mai departe.

    E foarte important de unde aveti de luat avionul spre Delhi: daca e din Guwahati cum banuiesc eu atunci ati avea de facut drumul de 30 de ore de doua ori, ceea ce nu cred ca v-ar conveni!

    Asa ca daca vreti o saptamana mai lejera, in care sa nu alergati ca turbatii, recomand mai degraba un drum in insula Majuli si in Sibsagar, in Assam-ul superior (http://www.ici-colo.ro/2012/09/Assam-Brahmaputra-Seven-Sisters-Land.html); in cazul asta va si dau pe mana unor oameni buni (ghid Majuli + un om de nota 12 ce sa va ghideze in Sibsagar).

    Deci decide-te ce varianta vrei, si imi dai de veste sa te ajut mai departe; imi poti scrie si pe privat, pe contact@ici-colo.ro.

    calatorii inspirate!

    RăspundețiȘtergere
  9. O!O!O!... Nu se poate sa nu simti fiori reci pe sira spinarii numai citind titlul povestirii tale! Recitesc cu aceeasi placere, uimire, incantare si admiratie pentru curajul ce-ai avut cand ai decis sa-ti propui parcurgerea unui traseu atat de interesant, inedit si spectaculos! Unda de umor, cu care relatezi cele vazute si traite, imbraca totul intr-o aura ce da un farmec, care, nu se poate sa nu-ti incante cititorul! Si asa cum spui tu, in Nagaland se mananca orice:
    http://www.youtube.com/watch?v=o0AHB1mNpcE

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. mi-am adus aminte clipa in care mi-a aratat patronul de restaurant punga aia cu viermi galbui: mi-a inghetat sangele in vine la gandul ca s-ar putea sa ma imbie sa gust din ei :)

      Ștergere