Darjeeling, regina dealurilor himalayene (1)

Acum câteva zile am văzut undeva pe facebook o fotografie din Darjeeling, un orășel indian colorat și umed, cocoţat pe pantele himalayene din nord-estul Indiei; imaginea mi-a adus aminte că am trecut și eu prin Darjeeling, și deși mi-a părut un loc grozav de interesant încă nu am scris aproape nimic despre el; așa se face că astăzi vă voi povesti despre Darjeeling, regina dealurilor himalayene.


Majestatea Sa, Queen of the Hills

I se spune Queen of the Hills, ceea ce la prima vedere ar însemna nimic altceva decât Regina Dealurilor; însă în acea parte a lumii prin “dealuri” se înţeleg înălţimi himalayene care în genere au între 2000 și 3000 de metri, dar la mică distanţă de Darjeeling, în orășelul Ravangla din Sikkim, am întâlnit și un Maenam Hill de 3150 de metri; așadar “dealuri înalte himalayene” ar fi un termen mult mai nimerit pentru a descrie înălţimile uriașe, abrupte și acoperite de verdele pădurilor himalayene, cărora li se aplică în Himalaya termenul “hills”.




Împrăștiat pitoresc prin văi și pe pante himalayene aflate la peste 2100 de metri altitudine, Darjeeling arată ca un ghem încâlcit de străduţe înguste și șerpuitoare mărginite de clădiri ridicate cum l-a tăiat capul și l-a ţinut punga pe fiecare; casele sunt cocoţate aproape una peste alta și uneori străduţele paralele sunt unite între ele prin scări piezișe, iar în aer plutește un aer de improvizaţie râncedă, dar viu colorată; prima impresie pe care o dă Darjeeling este cea a unui loc haotic, abrupt și umed, și e musai să ai răbdare cu Majestatea Sa Regina Dealurilor ca să te poţi alege cu ceva din farmecul ei.




Inima Darjeeling-ului este o piaţă numită Chowrasta, dominată de statuia aurie a unui mare poet nepalez și de un șir lung de mici prăvălii; o mulţime de localnici stau la taifas tihnit sau își fac siesta pe băncile din jur, în timp ce piaţa e străbătută de elevi în uniforme, mame cu copii, bărbaţi cu aer serios și codane nepaleze cu ochi oblici, din care unele sunt frumoase-foc; mai mulţi câini fără stăpân stau tolăniţi fără grijă prin mijlocul pieţei, câţiva ponei sunt fâţâiţi de colo-colo pentru a ademeni copiii la o plimbare călare, iar uneori li se adaugă și un stol de porumbei; și dintr-un motiv care îmi scapă am găsit Chowrasta mai mereu cufundată în ceaţă, ca și cum vălătucii alburii ar face parte din peisajul ei obișnuit.






La cele de mai sus ar mai trebui adăugat doar un mic tablou al împrejurimilor: Darjeeling se află în nordul extrem al statului indian West Bengal, din nord-estul Indiei; regiunea din jurul său este cunoscută drept West Bengal Hills sau Darjeeling Himalayan Hill Region (pe scurt Darjeeling Himalaya), iar fâșia subţire de teritoriu indian în care se află aceasta s-a ales cu porecla exotică de Coridorul Siliguri sau The Chicken's Neck, adică Gâtul de Pui, pentru motive pe care le-am povestit pe îndelete într-o postare mai veche. Oricum, jur-împrejurul Darjeeling-ului se află, la mică distanţă, o puzderie de graniţe cu statele vecine: la vest cu Nepal, la sud cu Bangladesh, la nord-est cu Bhutan, iar la nord, imediat după micul stat indian Sikkim, cu Tibetul ocupat de chinezi; deci să recunoaștem fără ocolișuri, este o zonă grozav de interesantă…

Bun venit în Gorkhaland, ţinutul gorkhașilor

Când am ajuns acolo eram convins că Darjeeling ar trebui să fie surata estică a Dharamshalei, capitala exilului tibetan și a lui Dalai Lama; însă după cele trei zile petrecute în Darjeeling am fost nevoit să recunosc că deosebirile între ele sunt mult mai mari decât asemănările: e adevărat, amândouă se află la poalele Himalayei, cam la aceeași înălţime, fiind printre cele mai faimoase hill stations ale Indiei, și ambele au fost intens frecventate de protipendada britanică a Indiei coloniale, Dharamshala fiind la un pas să devină capitala de vară a Indiei britanice, în timp ce Darjeeling a și fost capitala de vară a administraţiei engleze din Bengal; însă Dharamshala de azi e o enclavă tibetană și buddhistă în mijlocul oceanului hinduist din jur, în timp ce Darjeeling e majoritar nepalez iar religia sa dominantă este hinduismul, deși buddhismul este încă prezent; și trebuie să recunosc că în Darjeeling nu am regăsit nici localnicii prietenoși și atmosfera de cămin cald și primitor a Dharamshalei, care te face să uiţi că ești la ditamai distanţa de casă: localnicii din Darjeeling dăruiesc turiștilor doar o politeţe rece și ușor distantă, ca de afaceri.


Așa cum spuneam mai sus, Darjeeling are o populaţie majoritar nepaleză, la fel ca toată regiunea Darjeeling Himalaya din preajma orașului; iar numele pe care și-l dau ei prin aceste locuri este acela de gorkhas, care e numele oficial al nepalezilor din India și unul din numele sub care sunt cunoscuţi nepalezii în genere; dar cum se face că acești nepalezi-gorkhas sunt atât de mulţi într-o regiune din afara Nepalului? Răspunsul se află într-o poveste ce începe acum vreo două secole și jumătate, când ţinutul din jur se afla sub dominaţia chogyal-ului (adică regelui) de origine tibetană din Sikkim-ul aflat doar puţin mai la nord; în 1780 chogyal-ul a fost învins de armata gorkhașilor din Nepal și a cedat nepalezilor întregul ţinut numit azi Darjeeling Himalaya, iar războiul anglo-nepalez din 1814-1816 a adus înfrângerea nepalezilor de către britanici și preluarea de aceștia a aceluiași ţinut, britanicii înapoindu-l chogyal-ului din Sikkim în schimbul promisiunii că îi va favoriza în viitoarele dispute de graniţă. În 1828 doi ofiţeri britanici au ajuns din întâmplare la mânăstirea Dorje Ling (aflată pe culmea numită astăzi Observatory Hill, din Darjeeling) și îndrăgostiţi de aerul curat ca lacrima și de peisajele montane fermecătoare au revenit la Calcutta cu propunerea ca acolo să se ridice un sanatoriu; răspunsul autorităţilor coloniale a fost favorabil, iar în scurt timp chogyal-ul de Sikkim a acceptat să vândă englezilor întreg ţinutul din jurul mânăstirii; britanicii au început ridicarea staţiunii montane Darjeeling (Dorje Ling) în anul 1835, iar în același an au amenajat aici și primele plantaţii de ceai; și pentru că aveau nevoie de mână de lucru la despăduriri, la ridicarea de construcţii și la plantaţiile de ceai au chemat aici muncitori gorkha din Nepal.


Ţinutul era puţin locuit până la cedarea sa către englezi: existau aici doar mici comunităţi tribale lepcha și kirati, pe lângă un mic număr de bhutia, cum sunt numiţi tibetanii din Sikkim. Așadar a fost foarte ușor ca profilul etnic al regiunii să se modifice definitiv în favoarea nepalezilor imigraţi: până prin 1857 orașul nou înfiinţat avea deja vreo 10.000 de locuitori, majoritatea fiind nepalezi. Așa se face că Darjeeling-ul de astăzi este dominat de gorkhași-nepalezi, iar localnicii din felurite triburi și etnii au rămas în minoritate; în minoritate a rămas și buddhismul, care acum două secole era religia dominantă a locului: nepalezii au adus cu ei religia hinduistă, însă la fel ca în valea Kathmandu din Nepal convieţuirea buddhismului cu hinduismul este cât se poate de armonioasă. Și pesemne toate ar fi rămas bune și frumoase dacă prin anii `80 gorkhașii nu s-ar fi trezit brusc că vor și un stat separat de West Bengal sau chiar secesiunea completă de India; prin 1986 întregul ţinut Darjeeling Himalaya, dominat de Gurkha National Liberation Front, a cunoscut tulburări și violenţe mari, iar până la urmă s-a ajuns la un compromis cu autorităţile indiene, fiind creat Darjeeling Gorkha Hill Council, cu o largă autonomie ce acoperă Darjeeling Himalaya. Se pare însă că gorkhașii de aici sunt grozav de încăpăţânaţi, așa că nici astăzi nu au renunţat complet la ideea separării; și am o bănuială că marele vecin și inamic al Indiei, China roșie, s-a amestecat și aici, la fel ca în Nepal, pentru a crea probleme indienilor în această zonă foarte importantă și delicată din punct de vedere strategic.




Oricum, călătorul ajuns în Darjeeling va remarca ușor nu doar indicatoarele mari pe care scrie Welcome to Gorkhaland și Welcome to the Land of Gorkha`s, ci și alura cât se poate de nepaleză a oamenilor: cea mai mare parte a localnicilor au ochii oblici și trăsăturile clar mongoloide tipice populaţiilor de munteni din Nepal; bătrânii încă afișează cu mândrie portul tradiţional nepalez (tichie colorată pe cap, cămașă până spre genunchi și pantaloni strâmţi, precum iţarii), limba cea mai vorbită în Darjeeling este nepali (alături de bengali și hindi) iar pe străzi poţi întâlni muzicanţi itineranţi cu instrumente tradiţionale nepaleze (o tobă nepaleză ca cea din fotografie, numită madal, mi-am adus și eu din Nepal), cântând cam aceeași muzică pe care am auzit-o și în Nepal: lipsite de senzualitatea efeminată a muzicii indiene, cântecele nepaleze sunt vesele, aspre și pline de vigoare, așa cum te-ai aștepta să cânte niște munteni războinici de prin Himalaya; așa că până una-alta iată mai jos o cântare gorkha din Darjeeling, să nu fie dubii…


(va urma)

2 comentarii:

  1. Interesante instrumentele muzicale!

    Asa, de curiozitate, pozele le-ai facut fara probleme si gratis sau efortul lor a trebuit rasplatit? In Rajahstan cam dadeai cateva rupii...

    RăspundețiȘtergere
  2. ei nu mi-au cerut nimic, dragii de ei, doar si-au vazut de cantat; i-am pozat, am ascultat vreo trei melodii, apoi la plecare le-am dat 100 de rupii, pare-mi-se, ca doar nu era sa fiu nesimtit si doar sa iau, fara sa dau nimic in schimb... pentru noi e putin (transforma in lei, e o suma derizorie), dar ei au fost foarte multumiti.

    RăspundețiȘtergere