Porto, cel mai sudic oras nordic

Am sosit in Porto dupa o calatorie lejera, de vreo 3 ore, cu un tren Alfa Pendular luat din Lisabona; plecasem dimineata devreme in jur de 6, iar trenul parea ca de-abia isi taraie rotile, insa cand am aruncat un ochi pe afisajul electronic din vagon am vazut ca viteza indicata era de 165 de kilometri pe ora, ceea ce m-a umplut de respect maxim pentru caile ferate portugheze; undeva inspre ora 9 ajungeam in gara Porto Campanhã, de unde am luat un tren (suburban, parca) care in cateva minute m-a dus pana in Estação São Bento, gara centrala din Porto. Si a propos de Porto, pronuntia portugheza a cuvintelor m-a pus iar in dificultate, inca de dinainte de plecare: cand am cerut biletul de tren catre Porto vanzatoarea din gara s-a uitat la mine ca la papuasi cu pene in cap: portughezii pronunta numele orasului ceva in genul Purtu, cu cele doua “u”-uri foarte scurte si inchise, asa ca daca le spui Porto cu “o”, asa cum ne inchipuim noi latinii din est ca se pronunta, ai sanse bune sa starnesti panica.


Gara São Bento din centrul orasului Porto are un interior superb, bogat decorat cu obisnuitul azulejo infatisand scene complicate cu batalii sau nobili si cavaleri adunati in fata tronului regal; iar odata iesit din gara m-am pomenit pe neasteptate in fata unui oras cu totul diferit de Lisabona: nervos, gri, ploios si rece, baroc, nordic si predominant vertical, in opozitie clara cu caldura, culorile pastelate si liniile line, predominant orizontale, ale Lisabonei. Daca in Lisabona simti apropierea Mediteranei, in Porto se simte puternic adierea rece a nordului, iar Canalul Manecii pare a fi la doar doi pasi de Porto. Una peste alta Porto pare un oras nordic, desi Portugalia numai nordica nu este; asa ca in sinea mea m-am decis la urmatorul compromis: Porto este cel mai sudic oras nordic :) 



Este clar ca englezii si-au lasat amprenta asupra felului in care arata Porto; ceea ce nu ar trebui sa fie de mirare, din moment ce prezenta constanta a englezilor in Porto are deja mai mult de trei secole, iar industria prospera a vinului de Porto este de multa vreme o mare asociere anglo-portugheza cu sediul permanent in Porto. Asa ca Porto este, foarte probabil, orasul cel mai britanic din toata peninsula iberica…




In Porto se contruieste pe inaltime, pe verticala: cladirile sunt inguste si inalte, ca in nord, iar strazile sunt stramte si umbroase, asediate de acele claxoane nervoase si grabite de care in Lisabona aproape uitasem complet. Localnicii din Porto, portuenses, par energici si muncitori, insa indiferenti si grabiti: nicio asemanare intre ei si cei din Lisabona, care parca nu se grabesc niciodata. Exista totusi ceva ce inca mai aminteste de Portugalia: cladirile sunt decorate cu azulejo, ca in Lisabona; insa contrastul dintre granitul cenusiu al cladirilor din Porto si fatadele de azulejo albastru deschis este atat de mare incat efectul cromatic final este bizar.



La vest de piata garii São Bento, mergand cateva minute pe jos, se afla Torre dos Clerigos (Turnul Clericilor), declarat cel mai inalt turn de granit din Portugalia, usor vizibil din toate directiile; iar langa el este biserica Igreja dos Clerigos, ridicata impreuna cu turnul intre 1732 si 1750, intr-un stil baroc ce mi-ar fi parut total nepotrivit in Portugalia; nu si aici in Porto, insa…



La est de piata garii São Bento, cam la aceeasi distanta, se afla Praça da Batalha, dominata de Igreja Santo Ildefonso, ridicata in 1739 in stil baroc timpuriu dar impodobita cu uriase suprafete de azulejo albastru; contrastul dintre gri si albastru e interesant, nimic de zis, insa biserica mi s-a parut de asemenea rece si nordica, in pofida sclipirilor mediteraneene date de azulejo.



Iar majoritatea atractiilor istorice din Porto se afla la sud de Praça da Almeida Garett, in care e gara São Bento, mergand in jos pe bulevardul Avenida Vimara Peres catre Ponte Dom Luis I; aici este Centro Histórico do Porto, nucleul medieval al orasului, inscris ca obiectiv pe lista patrimoniului mondial al UNESCO.


Inainte de a ajunge la Ponte Dom Luis I va trebui sa te abati de la Avenida Vimara Peres pentru a urca pe o strada pietruita catre Terreiro da Sé, un fel de piateta-esplanada pe o culme de colina, unde se afla inima vechiului Porto; aici se afla catedrala din Porto, numita simplu Sé do Porto ori doar Sé, probabil cea mai veche cladire din oras: ridicata intre 1110 si sec. 13 in stil romanic, mai tarziu i-au fost facute adaugiri gotice si baroce si si-a capatat aspectul de azi tocmai prin 1737; insa se stie sigur ca tot pe locul catedralei era un sediu de scaun episcopal inca de prin sec. 5-6, cand Porto era stapanit de suevii germanici.



Lipita de Sé este o cladire veche numita Casa do Cabido, iar mai incolo sunt un turn de piatra numit Torre Medieval sau Torre da Cidade si cladirea ruinata a primariei vechi, numita Antiga Casa da Câmara; a doua cladire care domina Terreiro da Sé este Palatul Episcopal, numit Paço Episcopal do Porto sau Palacio do Bispo, ridicat initial in sec. 12-13 si refacut prin sec. 18 in stil baroc cu rococo; in mijlocul esplanadei Terreiro da Sé se inalta o coloana rococo numita local Pelourinho, iar privelistea orasului vechi vazut de la inaltime face toti banii, desi e gratis :) 


La intrarea in Terreiro da Sé este foarte vizibila statuia pe cal a unui cavaler in armura: este Dom Vimara Peres, un duce crestin din Gallaecia care in 868 a eliberat Porto de sub stapanirea maura si s-a declarat conte de Portus Cale; firesc, Portus era Porto de azi, iar Cale era cam pe locul unde azi se afla Vila Nova de Gaia, la sud de raul Douro; in timp Portus Cale a devenit Portugal, iar Condado de Portucale (comitatul Portugaliei - ce ocupa doar o mica parte din Portugalia nordica, intre raurile Minho si Douro), a fost nucleul in jurul caruia s-a nascut Portugalia de astazi. Asa ca in rivalitatea nestinsa dintre Porto si Lisabona intaietate istorica are rivalul nordic: reconquista portugheza impotriva maurilor a pornit din Porto, numele Portugaliei vine tot de la Porto si primul stat portughez s-a nascut aici, in nord; iar Lisabona a fost eliberata de mauri mult mai tarziu, tocmai in 1147. Este adevarat ca acel mic comitat al Portugaliei nu era inca un stat independent, cuceritorul Vimara Peres fiind doar un vasal al regelui spaniol din Asturias, Léon si Galicia; insa e foarte limpede ca in meciul secular dintre marile rivale Porto si Lisabona prima repriza a fost castigata clar de Porto :) 




p.s. poate vrei sa citesti si Porto: raul Douro si Porto: vedere din Vila Nova de Gaia.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu