Palatul Potala are, la diferite ore ale zilei, infatisari deosebite. Lumina aparte a fiecarui moment pare sa il transforme, rand pe rand, in alta si alta cladire, fiecare cu un anumit impact asupra ochiului: de la tristetea apasatoare a clipelor de dinainte de inserare, la magia orientala a noptii tibetane. Palatul Potala pare a muri de tristete la asfintit, pentru a renaste odata cu venirea noptii.
Oricat ar parea de neverosimil, acesta este cerul de deasupra Palatului Potala, la inserare; si fotografiile de mai jos nu au fost atinse de niciun program de prelucrare de imagini.
Data viitoare cand ajung in China, nu voi mai ocoli Tibetul. Doar ca de la Beijing la Lhasa trenul face cel putin 48 de ore (doar dus), iar de data asta am preferat sa vizitez marile orase din China.
RăspundețiȘtergereda, Tibetul nu este de ocolit. dar nu uita ca pentru Tibet e nevoie de permis; care se obtine cu sprijinul unei agentii turistice din China, ori din Nepal.
RăspundețiȘtergere