De ce sa fii Pro Tibet

O stire recenta spune ca politia chineza a batut cu bastoane acoperite de cuie un tibetan care si-a dat foc, dupa care a deschis focul asupra unei multimi.

Este vorba de Losang Jamyang, un tanar de vreo 20 de ani; iar tragedia a fost in Aba (Ngaba), din provincia chineza Sichuan, in estul Tibetului ocupat de chinezi.

Se pare ca politia chineza nu s-a lasat deloc impresionata de faptul ca inca un tibetan a murit cerand libertate pentru Tibet: au tabarat pe el, lovindu-l cu picioarele si cu bastoane acoperite de cuie. Apoi s-au intors impotriva multimii de tibetani care asistasera indignati la scena: au batut mai multi tibetani, ranind grav o femeie si lasand-o oarba pe alta; alte surse spun ca au deschis focul, ranind doua femei.

Stirea continua sa relateze sec ca tanarul de 20 de ani este cel de-al 16-lea tibetan care si-a pus capat zilelor sau a incercat sa faca acest lucru in mai putin de un an, in semn de protest fata de reprimarea libertatii religioase in Tibetul ocupat de chinezi.

As adauga (din alte surse) ca majoritatea tibetanilor din cei 16 (daca nu toti) au ales sa isi dea foc, si ca cele mai multe asemenea tragedii au fost in acelasi oras Aba (Ngaba) din provincia chineza Sichuan, una dintre regiunile din estul Tibetului pe care chinezii le-au rupt de Tibet si le-au inclus in provincii chinezesti; asa ca deloc intamplator in regiunile est-tibetane oprimarea tibetanilor este mai crunta decat in Regiunea Autonoma Tibet, iar procesul de sinizare (sau hanizare, adica ceva de genul „vrei nu vrei, devii chinez”) este mult mai avansat decat in alte regiuni tibetane.

Ma tot intreb ce se poate face cu o asemenea stire, pentru ca moartea in flacari a tanarului de 20 de ani sa nu fie in zadar; e limpede ca ziarele si opinia publica s-au obisnuit deja cu faptul ca in Tibetul ocupat de chinezi tibetanii isi dau foc pentru a atrage atentia lumii ca Tibetul vrea cu disperare sa fie liber; iar reactiile sunt reci, resemnate, statistice; ceva de genul: da, este foarte trist; este al 16-lea intr-un an; dar ce putem face???...

(Sursa: www.gandul.info)

9 comentarii:

  1. Poate ca exista si o alta perspectiva asupra intimplarilor de felul acesta: aceea ca nici o religie nu merita sa mori de dragul ei. Sint doar locuri, dogme, ritualuri, reprezentari...Toti putem pierde asta cumva, dar nu ne poate lua nimeni ceea ce avem in suflet.

    RăspundețiȘtergere
  2. pentru tibetani buddhismul este intim legat a fi tibetan, iar Dalai Lama nu este atat un lider religios, cat un simbol al Tibetului liber; deci ceea ce revendica ei este libertatea de a trai asa cum s-au nascut; libertate pe care ei, tibetanii, o vor nu doar interioara, ci si exterioara.

    RăspundețiȘtergere
  3. Mor anual, daca nu zilnic, mii de copii - de foame si boala. Fara sa aiba de ales. Fara sa aiba sansa de a visa la..."libertati religioase" Sa se urneasca ceva datorita celor 16 care au ALES sa moara? Cind pentru mii de copii din lumea a treia nu face nimeni mai nimic? Hm...

    RăspundețiȘtergere
  4. se poate urni ceva numai daca o anumita cauza este sustinuta - in mod constient (adica alegand) - de oameni pentru care cauza are, intr-un fel sau altul, o miza personala.
    de ce? pentru ca un om nu se poate ralia tuturor cauzelor frumoase ale planetei; sunt prea multe.
    iti dau dreptate cu copiii, insa eu nu am fost prin locuri unde ei mor de foame; in schimb am fost in Tibet, asa ca acum scriu despre cauza tibetana.
    sacrificiul celor 16 este cu adevarat impresionant, pentru ca puteau alege sa manance toata viata orez chinezesc si sa taca din gura; ei insa au ales sa moara pentru a cere libertate pentru Tibet; repet, tibetanii aproape ca pun semnul egal intre a fi buddhist si a fi tibetan, deci pentru ei libertatea religioasa inseamna practic libertatea de a fi tibetan.
    zic unii ca asta face diferenta dintre noi si animale - ele se multumesc sa aiba burta plina, noi oamenii ne mai dorim si cate ceva pentru suflet...

    RăspundețiȘtergere
  5. Argumentatia asta, "da, e de rau, dar stii, sunt lucruri si mai rele, de ce nu te ocupi de ele", a ajuns sa-mi displaca. Am cazut si eu in capcanele ei. Am auzit raspunsul corect de la un diplomat englez (nu am retinut numele). Personajul era intrebat intrebarea generala a tututor antiamericanilor, antianglosaxonilor, etc. " De ce interveniti in Libia pentru apararea drepturilor omului, din moment ce Libia nu e cel mai negru exemplu de incalacare a drepturilor omului, existand pe lume situatii mult mai disperate" Raspunsul a fost teribil de de diplomatic, idealiast si pragmatic. Era ceva de genul "Noi credem in drepturile omului si le sprijinim oriunde in lume, insa tara noastra, precum si aliatii nostri, nu sunt jandarmi universali, au mijloace politice, materiale si militare limitate si intervin in sprijinul acestor idei acolo unde din punct de vedere pragmatic este posibil si cu mijloacele potrivite"

    RăspundețiȘtergere
  6. 100 % corect! la asa ceva ma gandeam si eu cand spuneam mai sus ca nimeni nu se poate ocupa de toate cauzele frumoase ale planetei; sa te raliezi unei singure cauze este deja bine, daca tii cont cat de nepasatori suntem de obicei cei mai multi dintre noi (inclusiv subsemnatul, sa nu fie dubii :)...); iar daca vei reusi sa fii trup si suflet pentru o asemenea cauza va fi minunat...
    la extrema cealalta este pozitia total capitularda pe care o au majoritatea; ceva de genul "sunt necazuri prea multe si prea mari, nu are sens sa imi bat capul ce as putea eu face"...

    RăspundețiȘtergere
  7. O chestia amuzanta gasita despre Tibet. Tibetanii spun Chinei in graiul lor Rgya-nag. Denumirea insa este evitata in orice scriere oficiala de sub autoritatea chineza. Si asta pentru ca Rgya-nag inseamna pur si simplu "tara vecina de la est". Ceea ce este evident inacceptabil pentru autoritatile chineze, din moment ce China, nu-i asa, este chiar patria tibetanilor.

    RăspundețiȘtergere
  8. Iar ocuparea militara a Tibetului dupa 1950 a fost numita de catre chinezi, cu cinismul lor tipic, "eliberarea" Tibetului; de sub jugul strain, evident; insa Heinrich Harrer (personaj real, care a fost importalizat in "Sapte ani in Tibet") avea dreptate 100 % cand spunea ca in Tibet erau, la momentul acela, cel mult o mana de straini; asa ca Armata Rosie a facut, in realitate, eliberarea Tibetului... de tibetani!

    RăspundețiȘtergere
  9. p.s.: o stire recenta arata ca politia si armata chineza din estul Tibetului ocupat de chinezi se comporta exact ca orice armata de ocupatie intr-o tara straina: deschid focul asupra oricui iese pe strada; macar ei recunosc adevarul gol-golut...

    http://www.romanialibera.ro/actualitate/mapamond/cel-putin-doi-tibetani-impuscati-mortal-de-politia-chineza-251331.html

    RăspundețiȘtergere