Ce inseamna 10 martie pentru Tibet

Astazi este 10 martie, asa ca mi-am propus sa scriu cateva randuri despre ce inseamna aceasta zi pentru Tibet, pentru tibetanii de pretutindeni si in genere pentru oamenii acelui colt indepartat de lume, indiferent ce sunt ei; pentru ca 10 martie este nu doar unul dintre capitolele tragice ale istoriei recente a Tibetului, cat si, in egala masura, un capitol trist si rusinos in istoria Chinei.

10 martie 1959

In 1950 Tibetul era deja ocupat de Armata Rosie a comunistilor chinezi condusi de Mao, proaspat instalati la putere in China; iar in baza Acordului in 17 puncte "pentru eliberarea pasnica a Tibetului", incheiat in octombrie 1950 si pus in aplicare in 1951, se promitea tibetanilor o anumita autonomie fata de China, in schimbul supunerii lor. Reamintesc, am mai povestit pe larg cu privire la aceste intamplari in postarile mele recente despre Lhasa si Tibet.

Dar ocuparea de catre chinezi a Tibetului s-a dovedit foarte repede a fi imposibil de suportat pentru tibetani; asa ca in 1956 au inceput sa aiba loc infruntari armate intre fortele rebelilor tibetani si Armata Rosie; asta se intampla in regiunile Kham si Amdo din estul Tibetului, in care chinezii incepusera deja sa impuna cu brutalitate asa numitele „reforme socialiste”.

Chinezii au replicat cu salbaticie - nu mai putin socialista - fata de rebeliunea tibetana din Kham si Amdo; rebelii tibetani luati prizonieri de catre chinezi au fost batuti, infometati, torturati, iar sotiile lor au fost violate in fata lor; calugarii si calugaritele au fost obligati sa intretina relatii sexuale intre ei, pentru a-si incalca juramintele de celibat; iar multi dintre rebeli au fost executati.

Apoi flacara rebeliunii s-a aprins pana in Lhasa, capitala Tibetului. La inceputul lui martie 1959 Dalai Lama a primit o invitatie - cu totul neobisnuita - de a urmari o reprezentatie teatrala la cartierul general din Lhasa al Armatei Rosii chineze; s-a insistat ca Dalai Lama sa vina acolo fara a fi insotit de garzile lui de corp; asa ca printre tibetanii din Lhasa s-a raspandit foarte rapid zvonul ca Armata Rosie chineza incearca sa il aresteze pe Dalai Lama.

La 10 martie 1959 cateva mii de tibetani s-au adunat in jurul palatului lui Dalai Lama pentru a impiedica arestarea acestuia de catre chinezi; astfel a inceput miscarea ce a ramas cunoscuta drept Revolta tibetana din 1959. Nemultumirea multimii adunate fata de ocupatia chineza a crescut tot mai mult, asa ca la 12 martie 1959 protestatarii au declarat independenta Tibetului fata de China comunista si au ridicat baricade pe strazile din Lhasa.

Insa fortele rebelilor tibetani erau inferioare numeric si slab inarmate, in timp ce Armata Rosie era numeroasa si inarmata pana in dinti; reactia de raspuns a Armatei Rosii a fost hotarata si nemiloasa, iar fortele rebelilor tibetani au fost cu totul depasite si zdrobite in doar cateva zile.

La 15 martie 1959 a devenit limpede ca Dalai Lama se afla in pericol de moarte daca ramanea mai departe in Lhasa, asa ca rebelii tibetani au inceput sa organizeze operatiunea de scoatere a acestuia din Lhasa; plecarea lui Dalai Lama din Lhasa a fost in 17 martie, deghizat in soldat si insotit de doar 20 de garzi de corp si calareti khampa; avea mai putin de 24 de ani cand a plecat, iar de atunci nu a mai putut reveni niciodata in Lhasa; asa ca incepand de prin 1960 Dalai Lama traieste in exil in Dharamshala, in nordul Indiei, unde se afla capitala guvernului tibetan in exil.

La 19 martie 1959 chinezii au atacat in forta Lhasa, bombardand Norbulingka, palatul de vara al lui Dalai Lama; rebelii tibetani au reusit sa mai reziste doar doua zile, dupa care revolta tibetana a fost inabusita in sange.

Sursele tibetane afirma ca in timpul revoltei din 1959 chinezii au ucis intre 85.000 si 87.000 de tibetani; cifra este contestata de chinezi, desi se spune ca ea a fost confirmata la un moment dat chiar de catre Zhou Enlai, pe atunci „numarul doi” in ierarhia Chinei comuniste. Indiferent de disputele privind aceasta cifra, nici macar chinezii nu incearca sa ascunda faptul ca represiunea chineza din 1959 a fost de o cruzime exemplara: cele trei mari manastiri buddhiste ale Lhasei, Sera, Ganden si Drepung, adevarate simboluri ale buddhismului tibetan, au fost practic rase de pe fata pamantului, fiind bombardate cu tunurile in timp ce in ele se aflau mii de calugari; alte manastiri si temple au fost devastate; mii de tibetani (garzi ale lui Dalai Lama, locuitori din Lhasa care au fost gasiti cu arme in case si calugari) au fost executati sumar, multi dintre ei fiind executati public; iar multi alti tibetani au fost arestati si inchisi.

Si iata, asa au inceput chinezii instaurarea comunismului in Tibet...

10 martie, in prezent

Tibetanii nu au reusit nici pana astazi sa uite ziua de 10 martie 1959; asa ca - in pofida represiunii chineze - an de an au incercat sa comemoreze aceasta zi tragica, prin proteste si manifestatii impotriva ocupatiei chineze din Tibet. Se stie ca au fost mari manifestatii si proteste in martie 1989, cand se pare ca au murit 387 de tibetani; se stie si despre revolta din 2008 (an in care Olimpiada era gazduita de Beijing, capitala Chinei) care a cuprins intreg Tibetul, cand se pare ca 400 oameni au fost ucisi, iar alte cateva mii au fost arestati. Insa adevarul este ca in fiecare an de 10 martie Tibetul ocupat de chinezi este scuturat de tensiuni, proteste sau manifestatii, oricat de mici; si in fiecare an fortele armate chineze asteapta luna martie cu infrigurare, tot mai pregatite sa reprime rapid orice tulburare tibetana; iar calatoriile strainilor in Tibet sunt restrictionate cat mai mult in aceasta perioada, pentru a ascunde lumii ce inseamna 10 martie pentru Tibet.

Ziua de 10 martie a intrat, intr-un fel extrem de cinic, in ritmul vietii din Tibetul ocupat de chinezi: tibetanii protesteaza ori se revolta, chinezii reprima si aresteaza; si tot asa. Ramane de vazut cine va ceda primul, si cine va rezista pana la capat. Eu pariez pe admirabila incapatanare a tibetanilor, si pe nedezmintita lor sete de libertate; asa ca astept linistit, fara indoieli, prima zi de 10 martie care sa fie pentru tibetani nu o comemorare, ci o sarbatoare.