Astazi este prima zi din Losar, sarbatoarea anului nou
tibetan: cea mai mare sarbatoare a lumii tibetane si a tibetanilor de oriunde,
cu o durata maraton de 15 zile, din care primele trei zile sunt cele mai
importante. Data Losarului este diferita in fiecare an si poate fi undeva
in luna februarie sau chiar la inceputul lunii martie, calendarul tibetan fiind
unul lunar. Desi adesea anul nou tibetan cade odata cu anul nou chinezesc,
uneori diferenta intre cele doua este de doar o zi sau, mai rar, de o luna
intreaga; in 2012 s-a nimerit sa fie unul dintre cazurile rare in care
diferenta dintre cele doua sarbatori este de o luna: probabil ca va mai
amintiti nu doar ca anul nou chinezesc a fost pe 23 ianuarie 2012, ci si urarea
traditionala cu acea ocazie: Gong
Xi Fa Cai! Insa din punct de vedere cultural anul nou tibetan nu prezinta prea
multe asemanari cu anul nou chinezesc, ci mai degraba cu Tsagaan Sar, anul nou mongol.
Un altfel de drum: Crulic - drumul spre dincolo
Am vazut
astazi Crulic - drumul spre
dincolo. La cateva luni dupa premiera sa in Romania, lung-metrajul de animatie
al Ancai Damian mi-a aparut in fata azi dimineata, si practic m-a tras de maneca
sa il vad; recunosc ca nu-mi mai aminteam mare lucru despre cazul (real) al
romanului Claudiu Crulic, care acum vreo patru ani a murit in Polonia facand
greva foamei ca protest ca fusese inchis pentru un furt pe care nu il comisese;
iar despre film nici nu stiam ca exista. Dupa ce l-am vazut am ramas rascolit si impresionat, asa ca ma grabesc sa scriu despre el, ca sa afle si altii care inca nu il stiu:
Tibet: ici-colo, pe Acoperisul Lumii (1)
Sa nu aveti la voi carti scrise de Dalai Lama! Riscati sa fiti trimisi inapoi in Nepal! Sa nu aveti cu voi tricouri sau sepci cu Free Tibet! Riscati sa fiti trimisi inapoi in Nepal! Sa nu aveti la voi poze cu Dalai Lama! Riscati sa fiti trimisi inapoi in Nepal! Sa nu vorbiti acolo despre Dalai Lama, despre Dharamshala, despre Tibetul liber sau despre buddhismul tibetan! Riscati sa fiti trimisi inapoi in Nepal! Sa nu aveti la voi steaguri tibetane ori harti cu Tibetul liber, sau orice obiecte pe care acestea sa fie infatisate! Riscati sa fiti trimisi inapoi in Nepal!
Pasagerii KLM vor vedea pe Facebook si LinkedIn cu cine vor calatori in avion
Daca se
mai indoia cineva ca retelele de socializare ne invadeaza, usor dar sigur,
intreaga existenta, iata inca o dovada clara, dintr-o stire de azi:
Compania aeriana olandeza KLM a lansat un serviciu,
"Meet & Seat", care integreaza retelele sociale Facebook si
LinkedIn in procesul de rezervare al zborurilor. Dupa achizitionarea biletului
de avion pasagerii isi vor putea conecta profilele Facebook sau LinkedIn la
datele zborului, pentru a vedea alaturi de cine vor calatori. Meet & Seat
va permite pasagerilor sa afle daca cineva cunoscut va calatori cu acelasi zbor
sau ce alti pasageri vor fi prezenti la aceeasi conferinta in orasul de
destinatie; iar pasagerii cu interese comune vor putea si sa isi rezerve locuri
alaturate sau sa rezerve acelasi taxi de la aeroport catre hotel.
Interesanta ideea de a deturna calatoria cu avionul de
la scopurile ei pur utilitare si de a o privi din perspectiva unui teren de
socializare; o socializare organizata, asistata de device-uri si de aplicatii
software: probabil ca iubitorii de socializare
oricand, oriunde, oricum vor
fi incantati…
Lhasa, Tibet: mini-ghid ici-colo
In sfarsit ajunsesem in Lhasa, capitala
indepartata a misteriosului Tibet; dupa ce ani de zile m-am gandit la ea si la
simbolul ei, faimosul palat Potala, asa cum te gandesti la Fata Morgana; cu
emotie si cu nerabdare de copil am asteptat intalnirea cu ele, si parca nu imi
venea a crede ca voi vedea Lhasa si Potala nici macar cand eram deja la doar
cativa kilometri de oras.
Am stat in Lhasa vreo trei zile; si desi intalnirea mea cu
Lhasa nu a fost tocmai o idila turistica, totusi nu pot spune ca as fi fost
dezamagit de ea. Lhasa ramane Lhasa, inima inca vie a stravechiului Tibet, si
ei nu ii pot reprosa nimic pentru tristetea ei de astazi, asa cum nu pot
reprosa nimic nici Tibetului, si nici Potalei. Si poate ca asa trebuia sa fie:
sa calatoresc pana in Lhasa pentru a vedea cu ochii mei cate ceva din ceea ce se intampla
in Tibetul de astazi, aproape sufocat de imbratisarea lacoma si posesiva a
Chinei.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)